HCM Baia Mare câștigă dramatic, e aproape calificată în sferturile Ligii Campionilor, sărbătoarea handbalului românesc continuă. Și totuși

În grupele principale ale Ligii Campionilor, HCM Baia Mare a obținut o victorie esențială, care o duce acum cu un pas și jumătate în sferturile de finală. Pe terenul campioanei Franței, Fleury Loiret, HCM a egalat în ultimul minut și a câștigat în ultima secundă, 18-17 (8-8), un meci curios, dar teribil de important.

Pentru Baia Mare, care a intrat în grupa principală fără niciun punct, a fost a patra victorie consecutivă. Dar nimic nu s-a dat pe gratis. Fleury a intrat în meci cu încrederea victoriei obținute în etapa trecută, absolut surprinzător, pe terenul lui Larvik, un rezultat care a reușit la momentul acela să complice și mai tare o grupă deja încurcată.

Rezultatul obținut de franțuzoaice săptămâna trecută a dat greutate și mai mare meciului de duminică, și ambele echipe au intrat în teren conștiente de miza partidei. Poate tocmai de-asta, remarcatele meciului au fost cele două portărițe: Darly Zoqbi de Paula, de o parte, Paula Ungureanu, de cealaltă.

Într-un joc al greșelilor individuale și al apărărilor foarte agresive, mult mai bine au început handbalistele lui Fleury, care au profitat de paradele excelentei Darly de Paula pentru a se desprinde la 5-1 și 7-3. De acolo, însă, Paula Ungureanu a răspuns provocării, a parat aproape tot, iar jocul s-a transformat într-un chin pentru ambele atacuri. Până la pauză, cele două echipe au reușit să împartă doar 16 goluri: 8-8.

HCM a trecut pentru prima dată la conducere abia după jumătatea celei de-a doua reprize, când s-a distanțat la două goluri, 16-14, și a avut șansa desprinderii decisive. Dar Fleury a revenit cu trei goluri consecutive, și în condițiile astea ultimele minute au arătat ca o bătălie a nervilor: greșeli numeroase, realizări puține, și acelea mai ales în poartă. Poate așa se explică faptul că Allison Pineau, coordonatoarea de joc a lui HCM, cea mai bună marcatoare a competiției, înscrisese un singur gol până în minutul 59 (și acela de la șapte metri).

Dar Pineau, care a jucat sclipitor în actualul sezon, care a contribuit masiv la parcursul excelent al echipei în grupa principală, nu s-a lăsat descurajată. Mai întâi a egalat la 17, cu 40 de secunde înainte de final, mai apoi – după ce Paula Ungureanu a scos încă o minge, cu doar câteva secunde înainte de final – a pus tot ce a avut în aruncarea victorioasă:

La finalul meciului, simpatica franțuzoaică recunoștea, pentru Dolce Sport, că a fost foarte greu: “Nu am fost deloc eficiente, dar e bine că am reușit să câștigăm. Acum suntem mult mai aproape de sferturile de finală.” Poftită să-și explice propria evoluție, să ne spună cum D-zeu a marcat două goluri decisive la finalul unei zile în care nu îi ieșise, până în ultimele secunde, mai nimic, Pineau – una dintre cele mai bune jucătoare ale Franței în ultimii ani – s-a mulțumit să răspundă că a avut emoții să joace acasă, în Franța.

Dar poate merită amintit că săptămâna trecută, într-o sală de handbal din Zalău, ea a fost victima atacurilor rasiste ale unor spectatori din tribună. Tristă și greu de consolat, handbalista ne-a transmis atunci dezamăgirea ei:

Nu ne pricepem să spunem dacă a discuta acum despre rasism este subțire sau nu. Până la urmă, ce să mai spui despre rasism, în afară că e una dintre cele mai vechi forme de intoleranță, iar intoleranța – știm cu toții – e rea orinde-ai pune-o: e rea și-n sport, e catastrofală în religie, și e oribilă în chestiuni de sex, culoare, rasă sau clasă socială.

Dar tot Pineau, cu inspiratul ei răspuns, ne invită la mai mult. Într-o curioasă repezeală generală, în care unii și-au cerut scuze în numele României, iar alții s-au scuzat în numele orașului Zalău (sau măcar în numele echipei, sau al antrenorului Gheorghe Tadici), Pineau ne-a amintit că societatea are o singură șansă să-și câștige meciul contra intoleranței: nejucând cu armele adversarului.

Când unii s-au grăbit să-i pună la punct pe atacatori, să-i încadreze în categoria oamenilor needucați (categoria oamenilor rasiști ar fi fost de ajuns), când alții s-au apucat să atragă atenția că și în țările occidentale există rasism (căutând să treacă în cotidian, în obișnuit, atacul de la Zalău), în fine, când ultimii au spus că se face prea mult caz pentru o jucătoare din Franța (căci jucătoarele din România sunt jignite mult mai rău când joacă în orașele cu puternice comunități maghiare), Pineau a preferat apărarea demnă în locul atacului veninos.

Sigur că naționalismul este, dacă-i practicat războinic, tot o formă de intoleranță, și sigur că Allison nu este, din păcate (pentru omenire), singura victimă a atacurilor rasiste sau naționaliste. Dar a spune că și alte fete sunt jignite și agresate, nu doar Allison Pineau, nu poate trece drept justificare.

Și tocmai pentru că jonglează cu noțiuni sensibile – ai mei contra ai tăi, echipa noastră contra echipei voastre – rolul sportului (și al sportivului) în lupta cu intoleranța e unul important. Așa cum știm, sportul și obiceiurile sportive pot lecui intoleranța. Dar tot în jurul sportului, infecția se poate generaliza. Poate, deci, că nu-i prea înțelept să rămânem indiferenți sau, și mai rău, să fim mereu gata de atac, pregătiți să întoarcem doi pumni pentru palma primită.

Probabil putem învăța de la o sportivă care a găsit, chiar și în momentele grele, puterea să nu generalizeze. A plâns după meci, cu greu a putut fi consolată, dar a răspuns cu demnitate. Apoi, cu o zi înaintea meciului din Franța, handbalista mulțumea pentru mesajele de încurajare și se declara pregătită să-și ajute din nou echipa.

Fără să se ia prea tare în serios, Pineau și alți sportivi ca ea ne pot arăta că cea mai bună apărare împotriva intoleranței nu e atacul virulent, ci răspunsul demn. Curajul de a merge înainte nu în ciuda ostilităților, ci tocmai din cauza lor.

Mulțumită și curajului ei, Baia Mare adună acum opt puncte în clasamentul Grupei 1, la egalitate cu Larvik, echipa de pe locul trei, și la două puncte în fața lui Fleury. HCM mai are nevoie de o singură victorie în ultimele două meciuri pentru a fi sigură de calificarea în sferturile de finală.

Cel mai probabil, puctele necesare vor fi adunate etapa următoare (19 februarie), când la Baia Mare ajunge ultima clasată, Thuringer, echipa Elizei Buceschi.