Hegerberg și Modric primesc Balonul de Aur, într-un eveniment care ne arată și tot ce-i mai rău la „Oscarurile‟ fotbalistice

Danny Coposescu 4 decembrie 2018

Pentru că FIFA și France Football nu-și mai vorbesc, anul ăsta am avut din nou plăcerea de a urmări nu una, ci două gale diferite pentru premiul la care orice fotbalist visează. Lasă titlurile și cupele, adevărata măsură a realizărilor sportive o găsești într-un palat parizian, pe fondul sonor al unui DJ plictisit. La urma urmei, nimic nu testează rezistența campionilor mai bine decât trei ore petrecute înțepeniți în scaune, forțați să zâmbească politicos la glumele lui David Ginola.

Balonul de Aur păstrează totuși o anumită aură de prestigiu. În ciuda disperării cu care se zbate pentru relevanță, printre tot felul de numere muzicale și invitați speciali, evenimentele astea par să conteze pentru jucători. Poate e o consecință inevitabilă a unui sport de echipă să-ți dorești ocazional recunoașterea individuală. Poate pur și simplu cauți un motiv să-ți scoți smochingul de din dulap. Cert e că există un loc și pentru astfel de „concursuri de popularitate glorificate‟, cum le spune jurnalistul Gabriele Marcotti.

Mai ales când aduc ceva nou. După o întârziere de cam jumătate de secol, organizatorii și-au adus în sfârșit aminte și de cealaltă jumătate a populației. De anul ăsta, fotbalul feminin are propriul laureat: norvegiana Ade Hegerberg. La doar 23 de ani, atacanta lui Lyon are deja peste 200 de goluri marcate și semnificația momentului s-a putut citi din expresia și cuvintele ei: „E un pas enorm pentru noi. Vreau să închei cu un mesaj pentru toate fetele din jurul lumii – vă rog, aveți încredere în voi.‟

Dacă te-a cuprins un sentiment plăcut și ești impresionat de autenticitatea emoțională care și-a făcut cumva loc între toată superficialitatea care domină de obicei ocaziile astea, fii pe pace. Martin Solveig va intra negreșit cu bocancii în atenția ta. Cam ca basul din piesele sale, artistul serii ne-a asaltat urechile cu o intervenție care a șters prompt orice impresie de progres: „Știi să faci twerking?‟. Hegerberg merită un balon de aur doar pentru stăpânirea de sine cu care a tratat episodul ăsta derizoriu, iar France Football ar face bine să-și găsească un stagiar anonim care să dea play la muzică pe laptop data viitoare, de dragul tuturor.

În fine, a venit și punctul culminant așteptat de toată lumea. Dezvăluirea dramatică a lui Luka Modric ar fi fost mai surprinzătoare dacă lista voturilor n-ar fi fost postată deja pe toată rețelele de socializare. Oricum, era greu de crezut că rezultatele vor fi diferite față de premiile „The Best‟ acordate de FIFA în septembrie. Nu în ultimul rând pentru că reușitele lui Modric chiar nu pot fi puse la îndoială: o cupă europeană (a treia la rând) și o finală de Mondial, alături de o națională care a lucrat cu o fracțiune minusculă din resursele rivalelor. E anul său, al unui tip de jucător care a fost mereu admirat, dar ușor de trecut cu vederea, în favoarea celor cu contribuții mai vizibile.

Modest până la capăt, croatul a început fiecare propoziție cu mulțumiri adresate coechipierilor, antrenorilor și familiei sale. Prin stilul fundamental altruist al unui playmaker, Modric s-a așezat în contrast nu doar cu întreg conceptul individualist al ceremoniei, ci și cu atitudinea celor doi oameni care domină scena asta de peste un deceniu. Cristiano Ronaldo și Leo Messi nu s-au sinchisit să se prezinte, o absență taxată subtil în timpul festivităților de către Antoine Griezmann, nominalizat și el: „Sunt aici ca să-mi arăt respectul față de ceilalți.‟

Ne putem bucura pentru Modric, Hegerberg sau Kylian Mbappe, care se consolează deocamdată cu trofeul Kopa. Dar dincolo de asta, senzația principală e de ușurare că am scăpat de diversiunea tot mai stridentă a „Oscarurilor‟ fotbalistice, cel puțin pentru următoarele nouă luni.

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.