Idei și concluzii după titlul lui Angelique Kerber: cu ce rămânem după prima mare surpriză a anului

Titlul lui Angelique Kerber propune și o întrebare: va deveni Serena vulnerabilă de aici înainte? Vor urma și alte jucătoare exemplul noului număr doi mondial?

Triumful lui Angelique Kerber a adus surplusul de energie care a dinamizat Australian Open 2016, i-a redat culoarea care-i dispăruse un pic după un început de turneu dominat de controverse. Australian Open își păstrează, astfel, capacitatea de a genera campioni și/sau finaliști debutanți, uneori din cale afară de surprinzători, la fel cum s-a mai întâmplat în ultimii ani cu Na Li sau cu Stan Wawrinka. Iar performanța lui Angie mai are și capacitatea de a dinamiza circuitul feminin. Ne așteaptă un an spectaculos și imprevizibil. Câteva idei notate la cald după finala feminină:

Cum și în câte feluri e această victorie notabilă

Cu greu s-ar putea propune un caz mai convingător pentru un titlu de Grand Slam decât cel pe care și l-a construit Angelique Kerber. După ce a scăpat de eliminare ca prin urechile acului în primul tur, germanca a folosit din plin a doua șansă pe care a primit-o și și-a ridicat jocul de la un tur la altul, dar greutatea titlului o dau victoriile cu Azarenka și cu Serena. Vika era văzută de mulți drept o favorită alternativă la trofeu alături de Serena, în plus, Kerber n-o mai învinsese niciodată. În ce-o privește pe Serena, nu există o misiune mai grea în tenis decât s-o învingi pe Williams când pe masă e un trofeu de Grand Slam. Adăugând la asta faptul că Angelique a mai depășit și tracul debutului la un astfel de nivel, plus recordul copleșitor al Serenei în finale de Grand Slam, plus survolarea emoțiilor inevitabile când a trebuit să servească pentru titlu, plus respingerea asaltului de final al Serenei, avem detaliile unui moment sportiv special. Sunt ingrediente care, pe hârtie, îi micșorau ridicol de mult șansele lui Kerber, dar care i-au amplificat, la final, frumusețea performanței reușite.

Dar ce elemente din jocul ei o recomandă pe Angelique Kerber drept campioană de Grand Slam? Sunt câteva lucruri:

Un pachet aproape unic în circuit. Kerber nu este doar o altă jucătoare defensivă care se mulțumește să pună fiecare minge înapoi, ci este o combinație rară între calități extraordinare de counterpuncher și abilitatea de a produce un număr considerabil de winners. Pe cât de bine se poate apăra și folosi viteza atacurilor adverse pentru passinguri extraordinare în unghiuri uneori absurde, pe atât e capabilă să treacă în control și să închidă un rally cu forehandul în lung de linie, o lovitură excepțională, producându-și singură viteză și forță. Auzim adesea că nu poți câștiga un Slam fără o armă de bază, un “go to weapon”. Forehandul lui Angie poate fi considerat o astfel de armă.

Este stângace. Nu-i puțin lucru, pentru că asta o ajută să creeze mismatch-uri contra celorlalte jucătoare de top, care au mereu nevoie să facă ajustări și să se adapteze felului diferit în care vine mingea. Uneori poți să te ajustezi, alteori e mai greu. “E întotdeauna tricky să joci cu o stângace, pentru că sunt spinuri diferite, lovituri diferite cu care trebuie să te obișnuiești repede”, a spus și Serena, în conferința ei de presă.

Aceste două elemente au fost completate de un progres considerabil la serviciu, alt element vital într-o campanie de două săptămâni către un Slam. Dar mai ales ca s-o bați pe Serena, pentru că e aproape imposibil s-o învingi fără un serviciu solid. În finala de sâmbătă, Angie a servit plasat și variat, frustrând-o pe americancă în momente cheie. “E dificil să răspunzi serviciului ei, mai ales când îl servește în exterior”, spunea Alexandra Dulgheru după meciul celor două din turul secund. “Da, planul meu de azi s-a bazat și pe serviciu. Am încercat să pun cât mai mult serviciul întâi în teren, să nu joc mult cu serviciul doi”.

Are o deplasare fantastică, susținută de un joc de picioare tot mai bun. Din nou Serena: “Cred că mișcarea ei pe teren s-a îmbunătățit mult, o ajută mult. Și mentalul ei, cu siguranță. Se agață de absolut fiecare punct”. Când o jucătoare aleargă, urmărește și scoate mingi aproape imposibile, asta-i suficient să-ți sădească dubii în minte, iar data viitoare când vei veni la fileu, cazul Serenei, să fii poate cu 10 la sută mai nesigură. Nu-s multe jucătoare cu o deplasare și viteză de reacție mai bune decât Kerber. Serena e în aceeași ligă a jucătoarelor cu o deplasare excepțională, dar apropo de viteza de reacție, asta n-a ajutat-o cu nimic la cele două scurte “clutch” executate în game-ul care a rupt echilibrul în decisiv: “Pur și simplu nu le-am văzut venind”, a spus Williams.

Radiografia Alexandrei Dulgheru, făcută în discuția cu Treizecizero după întâlnirea cu Kerber din turul al doilea, merită o recitire: „E ca un perete. Speculează foarte bine și-ți dă niște unghiuri… Trebuie să servești bine și să joci cum am jucat în setul doi. Trebuie să stai cu ea la joc, să ții schimburile, să accepți că va avea și ea momentele ei incredibile. Simte atât de bine mingea, o blochează foarte bine. E inteligentă și meticuloasă. Cu ea, dacă nu servești bine, e o problemă, pentru că te chinui să-i faci break. Are serviciu de stângace, cu un efect foarte complicat, mingea se duce mult în exterior și e greu de pus înapoi în teren; își poate face foarte ușor serviciul. Iar mingea ei nu e ușoară, trebuie să te lași mereu pe genunchi să o ridici. Trebuie să schimbi tot timpul câte ceva în joc, nu poți nici să dai tare-tare, că ei îi convine de minune. Trebuie să joci cu răbdare și când ai ocazia să te duci să faci punct”.

Continuarea articolului este pe Treizecizero