Interviu I Bent Dahl, secundul României: „Am stabilit o conexiune unică. Gândesc ca o echipă și muncesc împreună, în fiecare zi. Ăsta e avantajul nostru.”

[Corespondență din Castellon]

Sâmbătă, în ziua liberă de după victoria cu Iran, între antrenamentul de dimineață din sala de forță, ședința tehnică de seara și câteva ore libere după prânz, am stat de vorbă cu secundul Bent Dahl despre colaborarea sa cu naționala României: ce curiozități avea despre echipă și ce l-a surprins după ce a cunoscut mai bine handbalul feminin românesc, ce jucătoare pot face un pas în față în noua echipă a României, și ce șanse are aceasta în fața Norvegiei, pe care o cunoaște foarte bine.

Cum a început colaborarea cu echipa națională a României? 

A fost un proces care a început în urmă cu aproximativ doi ani și jumătate. Eram lector în cursul Master Coach din România și am început să discutăm despre dezvoltarea handbalului din România și cum putem începe să construim un sistem. Iar când Adi (Vasile) a primit propunerea să devină antrenor național, m-a sunat și mi-a propus să fiu asistentul său, pentru că am o experiență mare și o experiență diferită decât a lui. A vrut să avem o echipă în care să ne provocăm să devenim mai buni. A fost ușor pentru mine să accept, pentru că în acel moment eram deschis la astfel de propuneri.

Cum vedeați echipa României înainte?

Sincer, pentru mine, România părea a fi totul despre Cristina Neagu. Mereu când vorbeai despre România, vorbeai despre ea. Și pierdeai puțin sentimentul de echipă. Trebuie să te întorci puțin în timp să găsești o echipă puternică a României cu multe profiluri pe fiecare post. În ultimii ani, cam 10, România a avut un parcurs oscilant – a fost pe locul 10, 13, apoi locul 3, apoi iar a coborât. Așa că eram foarte curios, pentru că aveți atât de multe jucătoare talentate, de ce nu reușiți rezultate mai bune? Ăsta a fost primul meu gând, o curiozitate.

Și ați aflat răspunsul?

Da și nu. Cunosc puțin sistemul acum și, așa cum zic mereu, pare că aveți totul, dar în același timp nu aveți nimic. Pentru că aveți posibilități, cu multe jucătoare bune, jucătoare tinere, dar nu există fundamentul pentru a transforma asta într-un lanț puternic. E prea multă luptă internă; nu în Federație, ci în jur.

Un lucru care a fost foarte surprinzător pentru mine a fost sistemul prin care se alege antrenorul echipei naționale, de exemplu. În fiecare an, ai un vot din partea antrenorilor din ligă. Pentru mine, ăsta e cel mai greșit lucru, pentru că în fiecare an votul e despre sentimente, nu despre creier. Și în fiecare an schimbi antrenorul.

Eu vin din Norvegia, unde avem același antrenor de 20 de ani, a fost parte din echipă de 25 de ani. Așa e mai firesc. Dacă vrei să ai rezultate în timp, te gândești la aceste cicluri olimpice, din patru în patru ani. Nu poți să ai succes mâine, trebuie să muncești și să ai o filosofie clară, pas cu pas.

Un alt exemplu: în Norvegia, avem ceva ce numim un proiect pe 10 ani. Asta înseamnă că atunci când ești cadetă, de 14-15 ani, întri în sistem și faci parte dintr-un proces în care în fiecare an cineva muncește să te îmbunătățeacă. Scopul e ca atunci când ai 24-25 de ani și ajungi la seniorat, să fii o senioară bună. Dar 10 ani e mult timp în care se investește în aceste jucătoare tinere.

Și de asta se și integrează bine în naționala de senioare?

Da, pentru că, dacă te uiți în urmă, în Norvegia nu avem rezultate așa bune la turnee de junioare sau de cadete. Dar nu ăsta e scopul nostru. Scopul nostru e să creăm mai multe jucătoare, mai bune, care să crească și mereu să alimentăm naționala B și naționala de senioare. E vorba de sistem și de a găsi o structură bună, să ai un echilibru între a câștiga meciuri și turnee, dar și să dezvolți jucătoare într-un mod corect.

Încercați acum să construiți acest sistem și aici?

Nu, nu avem posibilitățile. Am vrut, dar nu se poate.

Ce fel de posibilități lipsesc?

În acest moment, e despre economie. E foarte simplu. Nu e că nu se dorește, ci nu e posibil momentam să găsim această structură. Vom vedea, le-am spus că sunt deschis pentru asta.

Cum abordați acest Campionat Mondial, e un prim pas către JO din 2024?

Da, pentru că unele fete – OK, nu sunt tinere, dar nu sunt nici experimentate la acest nivel. Acum trebuie să contruiască și un nou sistem de leadership, unele din fete trebuie să facă un pas în față, nu mai pot aștepta după altcineva, cum era Cristina Neagu. Trebuie să-și asume mai multă responsabilități ca o echipă.

Pe cine vedeți să facă acest pas?

Una dintre ele e Cristina Laslo, de exemplu. E coordonatoare de joc, e o jucătoare inteligentă. Mă aștept, dar și sper, că își va înțelege propria valoare. Pentru că dacă vrei cu adevărat să fii o jucătoare foarte, foarte bună, trebuie să faci mereu ceva extra. Întotdeauna să găsești motivație să mai faci un pas în plus. Nu e despre faptul că nu e bună acum, dar dacă vrei să fii foarte bună, trebuie să duci această luptă cu tine în fiecare zi. Dacă vrei să strălucești.

Care sunt punctele puternice ale echipei acum?

Echipa. Muncesc foarte bine împreună, pentru mine e o plăcere acum, pentru că am stabilit o conexiune unică. Gândesc ca o echipă și muncesc împreună, în fiecare zi, așa că ăsta e avantajul nostru.

Și ce-ar fi de îmbunătățit?

Întotdeauna e tehnica individuală, împreună cu chimia dintre jucătoare din teren; să găsească ritmul potrivit în meci, să creeze situații bune. Întotdeauna trebuie să muncim. Avem acum jucătoare care fac un pas în față, cum e Bianca Bazaliu. E o jucătoare foarte bună care a început acum să strălucească puțin mai mult. E una dintre jucătoarele care au profitat de această oportunitate. De asta trebuie să le punem în situații în care se simt confortabile și unde pot face diferența în meciuri. Nu le poți așeza într-un sistem pe care nu pot să-l implementeze.

Cum abordați absența Cristinei Neagu, care are un rol important în echipă atât pe teren, cât și ca lider?

Ea va fi mereu acolo, dar trebuie să privim asta ca ceva pozitiv. Pentru că e una dintre cele mai bune jucătoare din lume. În loc s-o folosim împotriva noastră, o folosim în avantajul nostru. Va fi mereu acolo să susțină handbalul românesc, dar momentan trebuie să ne descurcăm fără ea. Și acest sentiment e ceva ce trebuie să implementăm în echipă, că acum e rândul nostru. Nu putem aștepta. Nu, acum asta e situația. Să ne gândim că poate se va întoarce la echipa națională, ok, și atunci vrem ca echipa să fie la un nivel și mai bun. Nu ai nevoie mereu să aștepți o jucătoare. Dar bineînțeles că o vrem înapoi.

Cum vedeți șansele împotriva Norvegiei?

(Râde) În mod normal, șansele sunt foarte limitate, pentru că sunt cea mai bună echipă din lume, în acest moment. Dar, ca să-ți răspund puțin diferit: nu avem nimic de pierdut. Și putem aborda acest meci cu umerii puțin relaxați. Dacă ne facem treaba, totul se poate întâmpla în handbal, dar ca să învingi Norvegia trebuie să fii la nivelul tău maxim, și chiar puțin mai bun de atât. Așa că voi fi foarte mulțumit dacă fetele se vor întoarce în vestiar, se vor privi în oglindă și vor putea spune: nu era nimic ce puteam face mai bine azi. Dacă putem spune face asta, atunci e în regulă, pentru mine.

Cât de departe poate ajunge România în acest turneu?

Dacă te uiți la tablou, pe partea noastră sunt campioana olimpică, campioana mondială și campioana europeană. Așa că, dacă ajungem în sferturi, aș fi foarte, foarte mulțumit. Pentru că ar însemna să trecem, poate, de campioana mondială, Olanda. Și ăsta ar fi un pas uriaș pentru handbalul românesc, în acest moment.

Și e ceva realizabil?

(Râde). Da. Orice e posibil în handbal. Unele lucruri sunt mai dificile, dar totul e posibil.