Învinsă în Islanda, echipa națională a României pierde calificarea la EURO. Mirel Rădoi și jucătorii lui trebuie să lege de-acum o echipă mai bună

Ciprian Rus 8 octombrie 2020

România pierde în Islanda, 1-2, învinsă de o adversară care se bazează pe o generație mai experimentată, o echipă mai stăpână pe argumentele și ideile ei despre fotbalul de azi. Drumul spre Campionatul European de la anul, unde Bucureștiul urmează să fie printre orașele-gazdă, se oprește aici, într-o seară rece de octombrie. Construcția unei echipe mai creative, mai curajoase, cu o identitate de joc mai bine conturată, trebuie să continue.

*

Cu un singur șut pe poartă – și acela la penaltiul transformat de Maxim – Naționala antrenată de Mirel Rădoi (abia al treilea lui meci pe bancă) n-a mai reușit să arate dinamismul și vigoarea din Austria, în Liga Națiunilor. Asta și pentru că Islanda joacă mult mai închis, mult mai fizic – o echipă cu adevărat incomodă, destul de scurtă, foarte directă, care joacă foarte bine și fără minge, și poate ajunge la poartă din patru-cinci pase. 

Calificările lor la EURO 2016 – unde au ajuns până în sferturile de finală – și apoi participarea la primul lor Mondial, Rusia 2018, nu au fost întâmplătoare.

De treaba asta s-au convins Tătărușanu și oamenii din fața lui – cu toții puși sub presiune la aproape fiecare atac al nordicilor. 

Că Islanda joacă contra celor mai puternice echipe în Liga Națiunilor, într-o grupă cu Belgia, Anglia și Danemarca? Asta s-a văzut mai ales în prima repriză: nordicii au fost mai buni pe fiecare post. Și au fost în control după două goluri superbe marcate de vedeta lui Everton, Gylfi Sigurdsson.

România n-a reușit mai nimic în primele 45 de minute, când meciul s-a jucat exact în termenii Islandei: mingi la bătaie, contre rapide, pase directe, ritm alert.

După cele trei schimbări pe care Mirel Rădoi le-a făcut la pauză, lucrurile au arătat mai bine în atac. Asta mai ales după panaltiul primit în preajma minutului 60 (pentru un cot în figură primit de Burcă) și transformat cu încredere de Maxim.

De aici încolo, Islanda s-a retras tot mai mult, linia de mijloc a României a prins ceva curaj, câteva faze au curs binișor, la una dintre ele se putea acorda din nou penalti, dar poate că am fi cerut prea mult.

În definitiv, cu 30 de minute de jucat, România nu și-a creat vreo ocazie serioasă de egalare.

Și asta înseamnă că Islanda își merită această calificare în finala barajului pentru EURO. Sigurdsson și ai lui vor juca contra Ungariei, câștigătoare cu 3-1 pe terenul Bulgariei.

**

În doar câteva zile, ne așteaptă două meciuri foarte tari în Liga Națiunilor: Norvegia – România, pe 11 octombrie, și România – Austria, pe 14 octombrie.

Că am ajuns să jucăm barajul acesta nu e vina lui Mirel Rădoi. Și chiar dacă nu vom juca la Euro 2021, trebuie să ne trezim repede și să ne jucăm șansa în Nations League. Măcar de data asta nu o luăm din nou de la zero, suntem lideri într-o grupă cu Norvegia și Austria și ține doar de noi să ne demonstrăm că putem să continuăm pe drumul bun arătat în precedentele două meciuri.

 

 

Islanda 2 – 1 România

Minutul 57: Primim penalti după un fault asupra lui Burcă. E 2-1!

Sistemul VAR, folosit pentru prima oară la un meci la Naționalei, ne oferă un penalti, după un cot primit în figură de Burcă. revenim în joc după transformarea rece a lui Maxim. Faza a fost întoarsă de camera VAR după o ocazie uriașă salvată de Tătărușanu.

Penaltiul transformat de Maxim a fost primul șut pe poartă al României. E nevoie de mai mult.


Minutul 46: Rădoi riscă cu trei schimbări la pauză

După o primă repriză sub așteptările selecționerului, dar și ale suporterilor, Mirel Rădoi face toate cele trei schimbări la pauză. Au ieșit Deac, Alibec și Mitriță, au intrat Iancu, Pușcaș și Ianis Hagi.


Concluzii la pauză

Până aici, Islanda a arătat ca echipa mai experimentată. Și mai modernă. Calificările la EURO 2016 – unde au ajuns până în sferturile de finală – și apoi participarea la primul lor Mondial, Rusia 2018, nu au fost întâmplătoare.

Islanda e o echipă scurtă, directă, joacă foarte bine și fără minge, și poate ajunge la poartă din patru-cinci pase. De treaba asta s-au convins repede Tătărușanu și oamenii din fața lui – cu toții puși sub presiune la fiecare atac al nordicilor. 


Minutul 34: Islanda marchează din nou, România e în corzi

Sigurdsson marchează din nou, după o ieșire greșită la ofsaid a Naționalei noastre. Un nou gol magistral al islandezului, cu stâng la locul lung foarte greu de executat.


Minutul 26: Gol anulat pentru gazde. Răsuflăm ușurați!

Ne-a stat inima în minutul 26, când Finnbogason a lobat peste Tătărușanu. Din fericire, golul a fost anulat după consultarea VAR.


Minutul 20: Început foarte disputat de meci

România joacă foarte intens fiecare balon, stă destul de mult în jumătatea adversă și a avut mai multe cornere. Ocaziile mari au lipsit la ambele porți, Islanda marcând la o fază care nu anunța deloc iminența golului găsit de Sigurdsson cu un șut viclean printre picioarele lui Crețu.


Minutul 17: Islanda deschide scorul

Gazdele marchează după o acțiune de mare clasă a vedetei Gylfi Sigurdsson (Everton), care găsește drumul spre gol din fața unui careu înțesat de jucători români.


Minutul 1: A început meciul!

Arbitrul Skomina a fluierat startul semifinalei de „play-off” dintre Islanda și România.


Iată cele două echipe care se înfruntă azi pe „Laugardalsvollur” din Reykjavik:

Frf.ro

Islanda: Halldorsson – Palsson, R. Sigurdsson, Arnason, H. Magnusson – Traustason, A. Gunnarsson, Bjarnason, Gudmundsson – Sigurdsson, Finnbogason
Rezerve: Kristinsson, Runarsson, Saevarsson, Eyjolfsson, Ingason, Sigthorsson, Anderson, Sigurjonsson, Kjartansson, Gudmundsson, Bodvarsson, Skulason
Selecționer: Erik Hamren

România: Tătărușanu – Manea, Bălașa, Burcă, Camora – Stanciu, Crețu, Maxim – Deac, Alibec, Mitriță
Rezerve: Niță, Lazar, Toșca, Cicâldău, Pușcaș, Bancu, Keșeru, I. Hagi, Marin, Iancu, Grigore
Selecționer: Mirel Rădoi

Stadion: „Laugardalsvollur” (Reykjavik)
Arbitru: Damir Skomina. Asistenți: Jure Praprotnik, Robert Vukan (toți din Slovenia)


20.20: Suprize mari în primul „11” al României

Așa cum era de așteptat, selecționerul Mirel Rădoi propune un „11” de start care dă cu totul peste cap previziunile specialiștilor și ale presei de dinainte de meci. Obligat de. absențele din lot să improvizeze în apărare, Rădoi preferă o linie de fund cu 3 jucători de la CFR Cluj, jucători care se cunosc foarte bine și îl debutează, în acest fel, pe Mario Camora, primul jucător naturalizat din istoria Naționalei.

Surprize sunt și de la mijloc în sus, unde Alibec e preferat ca vârf împins lui George Pușcaș. România va juca un 4-3-3 foarte ofensiv, cu Stanciu și Maxim la mijloc, flancându-l pe singurul mijlocaș defensiv, Crețu.

Iată primul „11” al României:

ROMÂNIA: 12. Tătărușanu – 6. Manea, 5. Bălașa, 15. Burcă, 22. Camora – 10. Maxim, 2. Crețu, 23. Stanciu – 20. Mitriță, 7. Alibec, 17. Deac


Naționala României privește spre trei meciuri dificile într-o foarte scurtă perioadă de timp. Primul dintre ele, semifinala „play-off”-ului Euro 2021 cu Islanda (joi, 21.45), e cel mai important. Vor urma meciurile din Liga Națiunilor: Norvegia – România, pe 11 octombrie, și România – Austria, pe 14 octombrie.

Mai jos avem un flux LIVE în deschiderea jocului decisiv cu Islanda:

17.09: Vom juca în galben!

Cu puțin timp în urmă, a avut loc la Reykyavik ședința tehnică de dinaintea partidei. România va evolua în tricourile galbene, în vreme ce gazdele vor juca în albastru.


14.58: Vreme rece, dar fără ploaie la ora meciului

Cu mai bine de 6 ore înaintea meciului de la Reykyavik, în capitala islandeză vremea e rece, 6 grade, o diferență considerabilă față de București (17 grade), și picură ușor. 6 grade se anunță și la ora meciului, însă șansele de ploaie vor fi minimale. Oricum, spre deosebire de meciul cu Irlanda de Nord de pe „Arena Națională”, la Reykyavik terenul de joc se prezintă în condiții impecabile.

Foto: frf.ro


13.05: Mai bine azi decât în martie

În mod normal, „barajul” acesta cu Islanda de la Reykyavik trebuia să aibă loc la final de martie. Cu moralul la pământ după ultimele partide, terne, cu Cosmin Contra pe banca tehnică, România ar fi abordat meciul cu un selecționer nou, la primul său meci oficial, pe un stadion ostil și, cel mai probabil, pe un teren înghețat bocnă.

Nu doar datele semifinalei de baraj pentru ultimele bilete la Euro s-au schimbat de-atunci. Competiția însăși s-a transformat din Euro 2020 în – sperăm! – Euro 2021. De fapt, lumea toată a fost dată peste cap de pandemia de SARS-CoV-2, și nu doar o dată, atunci, la început de an, ci, iată, din nou, în toamnă, când rata de infectare a crecut peste tot pe continent. Cu masca pe față și cu ochii pe telefon, într-o așteptare încordată pentru confirmarea testelor COVID, delegația „tricoloră” a luat, marți, drumul Islandei.

În ciuda restricțiilor sanitare, atmosfera la lot e cu totul alta decât în primăvară. Noul selecționer, Mirel Rădoi, a avut deja două teste serioase la dispoziție – cu Irlanda de Nord și cu Austria, în Liga Națiunilor – pentru a-i cunoaște pe jucători și pentru a-și face cât mai bine înțelese ideile. Iar rezultatele, mai ales victoria de palmares de la Klagenfurt, ne dau speranțe într-o calificare pentru finala împotriva câștigătoarei dintre Ungaria și Bulgaria. Mai ales că jucătorii lui Eric Hamren, de unde erau într-o serie de cinci meciuri fără înfrângere în primăvară, vin acum după două înfrângeri legate, ce-i drept, în fața unor nume ca Anglia (greu, pe final), respectiv Belgia (un sever 1-5).

La drept vorbind, nici palmeresul direct, nici linia ultimelor meciuri nu contează prea mult în fața mizei uriașe a meciului de joi seară. Evident că Mirel Rădoi nu a fost adus la Națională pentru un meci sau două, dar jocul bun, mult diferit de ce ne-a arătat România în ultimul deceniu, și rezultatele din primele două meciuri nu vor avea aceeași greutate fără calificarea mai departe în „play-off”-ul pentru un EURO unde România este una dintre gazde, prin „Arena Națională”.

Pentru ca „vibe”-ul acesta pozitiv să se lipească de tricoul galben e nevoie de o poveste, iar deplasarea aceasta grea din Islanda are toate datele pentru un astfel de scenariu. Partea a doua, o confruntare de orgoliu cu Ungaria sau Bulgaria, în finala „play-off”-ului, ar da un și mai puternic impuls noii încercări de la Națională. Ar fi, într-adevăr, minunat ca rezultatele să țină partea curajului și a injecției de personalitate aduse de Mirel Rădoi la prima reprezentativă.

Tânăr și energic, Mirel Rădoi s-a dovedit un excelent „medium”, capabil să intre la sufletul celor mai capricioși dintre jucătorii noștri și să scoată ce-i mai bun de la ei. Acum, însă, „amicalele” din Liga Națiunilor – cum malițios le-au catalogat unii – au trecut, până la meciul cel mai mare au mai rămas doar câteva ore.


12.00: Cum va arăta „primul 11” al României

La fel ca din 2016 încoace, din vremea când încă de pe atunci „bătrânii” Chiricheș și Grigore închideau poarta în fața lui Tătărușanu, România are și acum, în fața „barajului” cu Islanda, probleme mari în apărare. Chiricheș s-a accidentat la ultimul meci al echipei de club, rezerva lui cea mai logică, Nedelcearu, prins între transferul de la Ufa la AEK Atena și protocoalele anti-COVID, nu a putut onora selecția, fundași laterali nu prea avem de câțiva ani, așa că totul stă în mișcările de ultimă oră ale lui Mirel Rădoi: convocarea lui Mario Camora, primul străin care poate debuta în tricoul tricolor, și improvizațiile cu Bălașa și Manea.

Marea necunoscută aceasta e: felul în care va arăta apărarea. Va continua Rădoi cu Burcă fundaș dreapta și va pune în centru cuplul Grigore – Toșca? Va juca cu Burcă – Grigore pe centru? Va merge cu cei trei fundași centrali? Dar pe stânga? Bancu sau Camora?

De la mijloc în sus, selecționerul are destule variante, după rechemarea la lot a lui Răzvan Marin, Alex Mitriță și Claudiu Keșeru. În mare formă la New York City, Mitriță se conturează ca o soluție măcar ca rezervă. Dar Stanciu, Deac, Ianis Hagi și Cicâldău sunt și ei pe val. În față, cu gol marcat în ultima etapă din Premiership, Pușcaș se profilează titular în fața unor adversari care joacă și ei, majoritar, în Marea Britanie. Întrebarea e dacă va juca alături de Alibec sau nu. La ultima sa conferință de presă, înainte de meci, Mirel Rădoi lăsa să se înțeleagă că va juca ofensiv. Cum și cât de ofensiv, rămâne de văzut. 


Miercuri: Declarațiile lui Nicolae Stanciu și Mirel Rădoi


Tu cine crezi că se va califica la EURO? 

Celelalte trei locuri pentru EURO vor fi decise în:

Divizia B: Bosnia – Irlanda de Nord, Slovacia – Irlanda
Divizia C: Scoția – Israel, Norvegia –  Serbia
Divizia D: Georgia – Belarus, Macedonia de Nord – Kosovo


Cât de puternică e Islanda?

Așa cum știi, Islanda de azi nu mai are nimic în comun cu selecționata pe care România o bătea în 1996 și 1997, de fiecare dată cu 4-0. Nordicii au crescut fantastic în ultimii ani, s-au calificat la Euro 2016, unde au mers până în sferturile de finală, după ce bătuseră Anglia în optimi, apoi s-au calificat și la Mondialul din Rusia – câștigând o grupă preliminară cu Croația! -, unde au făcut egal cu Argentina, dar au ratat calificarea mai departe de grupe.

Și chiar dacă Sigurðsson și ai lui n-au arătat prea bine nici în precedenta ediție a Ligii Națiunilor, unde au pierdut cele patru meciuri cu Belgia și Elveția (primid 13 goluri și reușind doar unul), islandezii și-au mai revenit anul ăsta, în preliminariile pentru EURO, când, deși s-au clasat pe trei în grupa Franței și Turciei, au luat patru puncte cu Turcia și au pierdut calificarea directă doar pentru că Turcia, la rândul ei, a luat patru puncte Franței.

În primele două meciuri ale actualei ediții de Liga Națiunilor, Islanda a arătat bine cu Anglia (învinsă în prelungiri, 1-0) și prost în Belgia, unde a pierdut clar, cu 5-1.

Așadar, încercarea care ne așteaptă e cât se poate de serioasă: să învingem pe terenul unei echipe care n-a mai pierdut în ultima vreme (în meciuri oficiale) decât cu Anglia, Franța, Belgia sau Elveția.


Lotul României pentru meciurile cu Islanda, Norvegia și Austria

Avem trei meciuri într-o săptămână: semifinala „play-off”-ului Euro 2021, Islanda – România, pe 8 octombrie, respectiv meciurile din Liga Națiunilor, Norvegia – România, pe 11 octombrie, și România – Austria, pe 14 octombrie.

Uite cum arată lotul pentru aceste jocuri:

Portari: Ciprian Tătărușanu (AC Milan/Italia, 69/0), Florin Niță (Sparta Praga/Cehia, 2/0), David Lazar (Astra, 0/0)

Fundași: Sergiu Hanca (KS Cracovia/Polonia, 5/0), Andrei Burcă (CFR Cluj, 1/0), Dragoș Grigore (Ludogorets/Bulgaria, 38/1), Alin Toșca (Gaziantep F.K./Turcia, 19/0), Cristi Manea (CFR Cluj 11 /0), Mihai Bălașa (Croiova 6/0), Nicușor Bancu (Universitatea Craiova, 15/0), Mario Camora (CFR Cluj, 0/0)

Mijlocași: Alexandru Crețu (NK Maribor/Slovenia, 2/0), Alexandru Maxim (Gaziantep F.K./Turcia, 39/5), Răzvan Marin (Cagliari/Italia, 21/1), Nicolae Stanciu (Slavia Praga/Cehia, 39/10), Alexandru Cicâldău (Universitatea Craiova, 7/0), Gabriel Iancu (FC Viitorul Constanța, 1/0), Ciprian Deac (CFR Cluj, 24/4), Alexandru Mitriță (New York City FC/SUA, 11/2), Ianis Hagi (Rangers/Scoția, 11/0)

Atacanți: Claudiu Keșeru (Ludogorets/Bulgaria, 37/13), Denis Alibec (Astra, 12/2), George Pușcaș (Reading/Anglia, 16/7)


Despre dezvoltarea fotbalului islandez

Cum a ajuns însă o țară fără tradiție fotbalistică, unde acum 15 ani fotbalul nu era un sport profesionist și unde se putea juca doar trei luni pe an, până în sferturile de finală la EURO 2016 și apoi la primul ei Campionat Mondial? Dincolo de miracolul fotbalistic, performanța islandeză e și rezultatul unui plan pe termen lung, a unor investiții bine gândite și a pasiunii pentru fotbal.

La începutul anilor 2000, când Islanda trăia un boom economic, a investit masiv în construcția de terenuri acoperite. Nu într-un stadion național monument (doar 10.000 de locuri are Laugardalsvöllur, arena lor națională), ci în mai multe terenuri mici, artificiale, încălzite, eco-friendly, care au costat între 5 și 25 de milioane de dolari (conform Washington Post), realizate prin parteneriate între cluburi și autorități. 11 astfel de construcții au fost ridicate și patru sunt încă în dezvoltare; alături de ele, au fost construite 22 de terenuri încălzite neacoperite și peste 100 de mini-terenuri artificiale, unele dintre ele lângă școli, unde elevii se pot juca în pauze sau după ore. Asta le-a oferit noilor generații șansa de a juca tot anul, nu doar trei luni, un sport pe care au ajuns să-l îndrăgească tot mai mult.

Construcția de terenuri nu a fost singura explicație, crede Arnar Bill Gunnarson, directorul tehnic al Asociației de Fotbal Islandeze. „E dificil să explici succesul acestei generații de aur, spunea Gunnarson pentru BBC. „Ce s-a întâmplat e că au jucat împreună mult timp, au fost la Campionatul European Under17 și Under 21 împreună.”

Apoi, dincolo de faptul că aveau terenuri pe care să joace, a fost important și ce au învățat acolo, sub acoperișuri.

Dacă acum 15 ani, fotbalul nu era o ocupație full-time în Islanda (portarul Hannes Thor Halldorsson, regizor, a realizat clipul Islandei pentru Eurovision acum patru ani), licențele de antrenori au devenit între timp mai răspândite ca în Anglia. Între 2002 și 2009, numărul celor care au urmat cursuri de calificare s-a triplat, iar acum există un antrenor cu licență UEFA la fiecare 500 de locuitori (în Anglia e unul la 5.000). Asta înseamnă că micii fotbaliști cresc, de la patru-cinci ani, antrenați de oameni bine pregătiți, iar ăsta e unul din factorii sucesului de acum, crede selecționerul suedez Lars Lagerback.

„Sistemul e foarte bun, se investește în dezvoltarea de jucători talentați de la nivel inferior. Dacă te uiți și la lotul de la Euro, și la cei tineri care vin din urmă, îți dai seama că sunt bine educați”, spunea Lars Lagerback, fostul lor selecționer, pentru The Guardian, acum câțiva ani. Antrenorii sunt plătiți, nu amatori, iar copiii care vor să facă fotbal la un club profesionist plătesc o taxă anuală.

Cele mai bune rezultate ale Islandei au venit în perioada 2011-2018, când echipa lor națională a fost antrenată de de un cuplu inedit de antrenori: experimentatul suedez Lagerback și localnicul Heimir Hallgrímsson, dentist în timpul liber.

Lagerback a adus experiența celor peste 50 de ani pe care i-a dedicat fotbalului (a și condus Suedia la cinci turnee finale), în timp ce Hallgrímsson a pornit de jos, de la o echipă de juniori și a lucrat până de curând ca medic dentist în satul său natal. Sarcina lui? Să păstreze legătura cu comunitatea fotbalistică islandeză.

Împreună, cei doi au reușit să urce naționala Islandei 100 de locuri în clasamentul FIFA, de pe 131 pe 23, în câțiva ani.

Din 2018, islandezii sunt antrenați de un alt suedez, Erik Hamrén, și chiar dacă rezultatele lui n-au mai fost la fel de bune, Islanda rămâne o echipă foarte greu de bătut acasă la ea: în meciurile oficiale din ultimii ani, doar Anglia, Franța, Belgia și Elveția au reușit treaba asta.

„Nu ne gândim că suntem o țară mică în astfel de momente”, spunea Hallgrímsson înaintea unuia dintre meciurile din preliminariile Campionatului European. „Știm că nu avem jucători individuali de valoare asemănătoare cu cei din Olanda sau Turcia, dar noi câștigăm prin unitate, muncă, organizare, și la aceste capitole trebuie să fim mai buni ca restul. Nu contează cu cine jucăm sau cât e scorul, trebuie să nu ne schimbăm prioritățile.”

Prioritățile și valorile jocului islandez par a fi disciplina defensivă, câștigarea duelurilor unu-la-unu și fluiditatea pe contratac. Și duglegur, o expresie islandeză care înseamnă hard work, fără de care experții islandezi spun că realizările de acum nu se puteau întâmpla. Seamănă cu motto-ul lui Claudio Ranieri, antrenorul care a adus la Leicester primul titlu din istorie: „We do not dream, we simply work hard.”

Dar mai e ceva în povestea Islandei. „Avem o generație foarte bună, probabil cea mai bună din istoria țării”, declara Hallgrímsson în The Guardian. „Un fotbalist a plecat să joace în străinătate. Următorul a plecat și el și a încercat să joace mai bine. S-au împins unul pe altul să devină mai buni și au jucat multe meciuri împreună. Așa că au ajuns la echipa națională cunoscându-se foarte bine; știu cum aleargă, cum reacționează, și ăsta e un lucru bun.”

Bineînțeles că terenurile încălzite și educația fotbalistă au jucat un rol esențial. Dar și alte țări au astfel de condiții. Însă în Islanda, pe noile terenuri și alături de noii antrenori a crescut o generație extrem de talentată. Pentru că întotdeauna e nevoie și de puțină magie.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.