Istorie pe Ciutat de Valencia! Dar nu pentru Barça, ci pentru micuța Levante, care sfărâmă seria invincibilă a campioanei

Danny Coposescu 14 mai 2018

Coșmarul de la Roma a lăsat niște pete greu de spălat pe sezonul Barcelonei. Pare nedrept, de vreme ce nimeni n-ar trebui să strâmbe din nas în fața unei duble domestice. Dar colapsul aproape halucinant de pe Olimpico a fost atât de extrem încât nimeni n-a mai putut să privească echipa cu aceiași ochi. Așa că toată lumea, de la suporteri la jucători, a căutat să se definească prin altceva. Dorința arzătoare de a deveni „Invincibilii‟, de a reuși ce n-a mai reușit nimeni în Spania, s-a văzut în toată splendoarea ei pe Camp Nou cu Real Madrid.

Poate cu atât mai mult cu cât acel 2-2 în 10 oameni trebuia să fie „el fin‟: cu două etape rămase și doi adversari din jumătatea inferioară a clasamentului, cine să-i mai oprească? Doar nu nou-promovata Levante, de pe locul 15, cu un antrenor care a făcut pasul la masa mare abia în martie. Pardon: nou-promovata Levante, cu o singură înfrângere în ultimele 10 meciuri și un antrenor care a câștigat mai mult în două luni cât predecesorul său în jumătate de an. Și care tocmai a reușit imposibilul.

Levante 5-4 Barcelona

Logica lui Ernesto Valverde e lesne de înțeles. Pe Messi îl așteaptă o Cupă Mondială uriașă și, după 53 de meciuri jucate, când să-l odihnești, dacă nu aici? În plus, nu-i ca și cum joci cu rezervele când trimiți pe teren o formulă de start cu Dembele, Suarez sau Coutinho. Intenția e una, rezultatul e altul. La finalul unei înfrângeri absurde, dependența cronică a catalanilor față de talismanul lor e la fel de stridentă cum a fost mereu.

Sună ciudat să spui asta când Levante avea la un moment dat 5-1. Apărarea pare suspectul principal, când Emmanuel Boateng reușește să-și dubleze numărul de goluri în stagiunea asta cu un hat-trick – primul încasat de Barça în La Liga din 2005 încoace. E drept că lumea îl arată deja cu degetul pe Yerry Mina, în particular. Dar un asemenea fiasco nu se petrece decât dacă tot sistemul s-a scurtcircuitat. Timp de o oră, Levante a ajuns la poarta lui Ter Stegen din maxim cinci pase.

Valverde n-o fi absolvent al școlii Guardiola, dar cu siguranță nu subestimează nevoia unui pressing început de sus. Pentru Suarez, asta e rutină. Pentru Coutinho și Dembele, mai puțin (chiar dacă au exersat treaba asta la Liverpool și Dortmund). Între timp, Iniesta și-a petrecut penultimul joc în tricoul roș-albastru fugărind umbre cu toată sârguința pe care i-o mai permit cei 34 de ani ai săi.

Ennis Bhardi s-a servit și el cu o dublă, până când ori frica de înălțime a lui Levante, ori trezirea din somn a Barcelonei a mai întors cursul. Și poate singurul aspect pozitiv pentru oaspeți e felul în care Coutinho și-a asumat răspunderea în ultima parte. Brazilianul a marcat și el de trei ori și, după penaltiul lui Suarez din minutul 71, a continuat să fie dirijorul principal. Dar tot Levante a avut cea mai bună șansă până la fluierul final, numai bine pentru a ne aminti cine-a meritat cu adevărat victoria pe Ciutat de Valencia.

„Au marcat la fiecare atac. Nu e normal să primim cinci goluri,‟ a spus Valverde. „Am adormit, gândindu-ne că o să jucăm automat mai bine în repriza secundă.‟ Până la urmă, nu jucătorii săi, ci cei ai lui Paco Lopez au ascultat îndemnul de a „face istorie.‟

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.