Jakob Vestergaard: „Presiunea e uriașă la CSM, pentru că avem multe de pierdut. Dar e normal la un club mare”

Andreea Giuclea 1 octombrie 2016

Jakob Vestergaard, danezul care i-a luat locul compatriotului Kim Rasmussen pe banca noii campioane a Europei, CSM București, nu e la prima întâlnire cu handbalul românesc. După un sezon (2012-2013) la conducerea Oltchimului, cu care a ajuns în semifinala Ligii, și după un an ca director tehnic al CSM (2014-2015), spune că înțelege ceva mai bine cultura și mentalitatea românească, și astfel își poate adapta mai ușor stilul de antrenorat. Îi plac atmosfera și fanii de handbal din România, deși CSM nu are încă aceeași cultură și tradiție ca la Vâlcea.

Cu el pe bancă, campioana a început bine sezonul, câștigând Supercupa, în chiar primul meci. După primele victorii în campionat, părea că echipa bucureșteană nu va avea competiție în plan intern, dar etapa a IV-a a adus înfângerea de la Brăila care a risipit din certitudini, a reîmprospătat campionatul și a tulburat din liniștea și încrederea bucureștencelor.

La câteva zile după acea înfrângere, Verstergaard ne-a povestit despre presiunea de pe umerii CSM-ului, cu părțile ei bune și mai puțin bune, despre lupta din campionatul intern, pe care el îl vede destul de puternic, despre ce mai are CSM de îmbunătățit și despre stilul său de antrenorat, prin care încearcă să lase mai multă responsabilitate jucătoarelor pe teren, și cum se potrivește asta în România.

Cum a văzut performanța CSM-ului de anul trecut

Ca director tehnic în 2014, Vestergaard a pus bazele echipei care a suprins pe toată lumea anul trecut, câștigând Liga Campionilor la prima participare. Danezului însă nu i s-a părut cu totul surprinzător, pentru că prezența în Final 4 a fost printre obiective încă de la început.

„Poate nu mă așteptam să câștige, dar munca noastră – alături de Mette Klit, Bogdan Vasiliu (actualul președinte al clubului) și Constantin Căliman (fostul președinte) – a fost să aducem jucătoare care aveau posibilitatea de a ajunge acolo sus. Și bineînțeles, să câștige Liga națională, ca să se califice și anul următor în Liga Campionilor. Așa că mă așteptam să ajungă în Final 4 și, odată ce ești acolo, nu știi ce se poate întâmpla. Trebuie să atingi maximul de formă, ceea ce au reușit, și a fost incredibil.”

Despre provocările noului sezon

În primul rând, Vestergaard ține să sublinieze că echipa sa n-a avut prea mult timp să pregătească noua stagiune. Din cauza Jocurilor Olimpice, s-au reunit cu o săptămână înaintea primului joc al sezonului, Supercupa României, și își amintește cum, cu doar câteva zile înainte de meci, jucătoarele abia se cunoșteau. „În mod normal, îți trebuie cam două luni să atingi vârful de formă.”

Jakob Vestergaard

Apoi, danezul amintește de schimbările din lot, de plecările unor jucătoare și venirea altora, ceea ce îngreunează găsirea ritmului echipei. Un ritm pe care clubul bucureștean l-a găsit cu greu și anul trecut, când a avut un start mai lent în Liga Campionilor. Ce s-a întâmplat anul trecut e un exemplu bun”, crede Vestergaard. „După ce a terminat pe locul 4 în grupa principală, toată lumea credea că CSM o să fie devastată de Rostov-Don. Și n-a fost așa: au câștigat ambele meciuri, iar restul poveștii o cunoaștem toți. E adevărat că acum trebuie să construim din nou sentimentul acela de echipă, dar asta se întâmplă și la alte cluburi mari din Europa. La Rostov, de exemplu, au schimbat și ei multe jucătoare. Echipele care reușesc să facă asta câștigă. Așa că o văd ca pe o provocare și, dacă reușim, vom avea un sezon bun.”

Liga Campionilor, care începe pe 14 octombrie, o așteaptă pe CSM cu o grupă extrem de complicată: Györ, FC Midtjylland, Rostov-Don. „E cea mai grea grupă, dar și cea mai interesantă de urmărit”, spune Vestergaard despre cele patru echipe care în mod normal sunt printre primele șapte din Europa.

„E dificil, dar asta e situația, am știut-o de la tragerea la sorți. Va fi și mai dificil, ca deținători ai titlului, dar cred că avem șanse să ne calificăm.”

Despre presiune

Se vorbește mult despre presiunea cu care joacă CSM anul acesta, o schimbare totală de paradigmă față de sezonul trecut, când nu avea nimic de pierdut, ca debutantă pe scena europeană. Victoria din finala Ligii a schimbat totul – așteptări, poziționare, autopercepție. Vestergaard, dublu câștigător al Ligii cu Viborg (2009, 2010), spune că presiunea e imensă și că e resimțită de către oricine din jurul clubului.

Antrenorul danez crede că un astfel de context are însă și părți bune; de exemplu, faptul că vine cu un set de așteptări care te motivează. „Sunt așteptări mari, pentru că e o echipă bună. E mai bine decât să joci la o echipă de la care nu se așteaptă mare lucru, pentru că nu poate mai mult.” Iar unora dintre jucătoare le place atmosfera asta, adaugă antrenorul. Presiunea le motivează, sunt obișnuite să joace în astfel de condiții, o fac și la echipele naționale și la alte cluburi la care au jucat.

„Partea negativă e că avem multe lucruri de pierdut”, spune danezul, care dă exemplul campioanei din 2015, Buducnost, care sezonul trecut a pierdut ambele meciuri din Final 4. „Györ și Buducnost au avut multe de pierdut, pentru că toată lumea aștepta de la ele să se calfice în finală.  Dar asta e parte din ce facem, e normal să joci cu presiune la un club mare și probabil va fi la fel și anul viitor. Trebuie să învățăm să gestionam aceste aspecte mentale, altfel ne va fi greu.”

HANDBAL FEMININ:CSM BUCURESTI-CSM ROMAN, SUPERCUPA ROMANIEI (3.09.2016)

Vestergaard încearcă să gestioneze presiunea discutând mult cu jucătoarele, atât individual, cât și în grupuri. Încearcă să vadă cum se simte fiecare, pentru că, dacă pe unele le motivează, altele pot avea emoții.

„E despre cum definești scopurile și cum faci asta ca echipă, setând obiective, nu doar rezultate. OK, trebuie să câștigăm Liga Campionilor, dar trebuie să ne dezvoltăm, pas cu pas.”

Despre Liga națională și înfrângerea de la Brăila

E o abordare pe care danezul încearcă s-o aplice și în campionatul intern. „La fiecare meci, facem o evaluare: OK, unde suntem acum? Vrem să mergem într-o anumită direcție și trebuie să găsim drumul care să ne ducă acolo. De exemplu, trebuie să îmbunătățim defensiva, pentru că am văzut la Brăila că n-a funcționat prea bine. Sau trebuie să lucrăm cu jucătoarele stângace pentru că am văzut că n-am înscris prea mult de pe partea dreaptă. Sau trebuie să lucrăm la nivelul mentalității de învingători, pentru că atitudinea de pe teren n-a fost suficient de bună. E despre cum îndrepți echipa în direcția bună și fiecare jucătoare are un rol în asta. E atât despe performanța individuală, cât și ca echipă.”

Danezul e întrebat des de jurnaliști cum face să-și motiveze jucătoarele pentru un campionat intern care nu părea să pună mari probleme campioanei Europei, mai ales de când Baia Mare, principala rivală, a dispărut de pe prima scenă handbalistică. Vestegaard nu e însă de acord că Liga Națională nu oferă opozanți puternici. „E tipic românesc să spui că Liga națională nu e puternică, pentru că oamenii văd că poate nu mai sunt la fel de multe handbaliste străine ca înainte, că au plecat Pineau sau Camilla Herrem. Dar sunt atât de multe jucătoare românce valoroase. E adevărat că Liga din Ungaria e mai bună, la fel și cea din Rusia, cea daneză e poate cam la același nivel. Campionatul românesc e, deci, pe locul trei sau patru din lume. Cred că Brăila, Roman, Craiova sau Brașov au echipe foarte bune, nu doar pentru nivelul intern, dar și comparativ cu alte echipe din Europa. Așa că, pentru noi, va fi o provocare și aici.”

Meciul pierdut la Brăila cu 30-27 a fost prima înfrângere pentru CSM de la câștigarea Ligii, dar Vestergaard spune că în niciun caz nu a subestimat echipa antrenată de Costică Buceschi, secundul naționalei. „Să fim serioși, au o echipă puternică, cred că au șapte jucătoare din echipa națională. Am jucat de câteva ori contra Gabrielei Perianu, de exemplu, e o jucătoare foarte bună. Știam că va fi un meci greu, iar cu 2.000 de spectatori de partea lor, s-a simțit încrederea pe care au avut-o.”

A fost un meci în care nicio jucătoare din lotul CSM-ului n-a jucat la potențialul maxim, mai ales în repriza a doua, și Vestergaard crede că asta a contat. Deși au început bine și au condus cu 5-1 și cu 8-5, greșelile din apărarea străpunsă des de Bianca Tiron și de Timeea Tătar au dus la o înfrângere care a tulburat echipa. La antrenamentul de a doua zi, fetele erau încă afectate și dezamăgite, povestește danezul. „Au fost multe evaluări, discuții, întâlniri, să vedem ce trebuie să facem mai bine în viitor, ce rol să aibă fiecare, ce să învățăm din această înfrângere. E mai bine că a venit acum, decât în Liga Campionilor, pentru că putem să ne îmbunătățim, dar bineînțeles că mi-aș fi dorit să nu se întâmple. Dacă poți să câștigi mereu, trebuie s-o faci”, spune danezul care își amintește că în primul an în care a câștigat Liga Campionilor la Viborg, echipa a câștigat 16 sau 17 meciuri la rând.

Despre punctele puternice ale echipei și ce mai e de îmbunătățit

Deși nu a funcționat la parametrii maximi la Brăila, danezul crede că jocul defensiv al echipei sale este unul dintre atuurile CSM-ului, și că echipa, în general, este una solidă, cu jucătoare foarte valoroase. Subliniază însă pierderea Anei-Paula Rodrigues, starul brazilian care lua inițiativa în atac și rezolva multe din fazele ofensive. „Asta e situația, Rodrigues nu mai este aici, dar cred că sezonul acesta avem mai multe jucătoare de echipă și putem construi mai bine o structură de echipă, mai ales după ce vom avea mai mult timp împreună.”

La capitolul îmbunătățiri, danezul punctează, scurt: totul. Pentru că nu a avut decât o lună de antrenamente, echipa nu a atins încă vârful de formă. „Avem încă nevoie de antrenamente, de jocuri, de timp petrecut împreună ca să construim conceptul de joc. Trebuie să găsim timing-ul și flow-ul echipei. Acum suntem cam la 50% din potențial, trebuie să creștem. Sper ca atunci când va începe a doua jumătate a rundei principale din Ligă să atingem un nivel optim, mai ales că până atunci vom juca niște meciuri dificile, din care vom învăța.”

Vestergaard își dorește ca echipa să urce la nivelul maxim în apropierea meciului cu Gyor din deplasare, de pe 4 noiembrie.

Despre stilul său de antrenorat 

Dacă îl întrebi despre stilul său de antrenorat, Vestergaard se definește prin opoziție cu antrenorii români. Spre deosebire de ei, danezul spune că îi place ca jucătoarele să aibă responsabilitatea pentru ce se întâmplă, nu doar pe teren, ci și în afară. „Bineînțeles că nu e la ele întreaga responsabilitate, în final e la mine, dar cred că motivația va fi mai mare dacă jucătoarele sunt parte din proces. Așa că o să fie momente în care o să le întreb, în timpul unui time-out: cum ți se pare situația asta, ce e nou? Pentru că avem jucătoare cu experiență, care văd jocul foarte bine. De ce să nu folosim asta?”

E o atitudine pe care am întâlnit-o și la Tomas Ryde, selecționerul României, iar Vestergaard spune că jucătoarele românce încep să se obișnuiască cu asta. De la națională, din perioada Oltchim, unde au lucrat cu antrenori străini, de la Kim Rasmussen, predecesorul său, sau de la cluburile din străinătate la care joacă, dându-le ca exemplu pe Cristina Neagu sau pe Eliza Buceschi.

„E adevărat că nu toate sunt obișnuite să gestioneze această libertate și responsabilitate, dar trebuie să lucrăm în aceasă direcție și să dezvoltăm abilitățile de care au nevoie. În handbalul rapid de azi, e imposibil să le spui jucătoarelor ce să facă pe teren, în totalitate. Poate acum 20 de ani se putea, când era mai lent, dar azi nu ai cum”, crede Vestergaard.

Ca și Rasmussen la venirea în România, principala diferență pe care și Vestergaard o subliniază între abordarea românească și cea nordică e pregătirea fizică. În Scandinavia se pune mult accent pe antrenamentele fizice, pe dezvoltarea corpului, se aleargă mult, în timp ce aici nivelul pregătirii fizice e mai scăzut, mai ales la nivel de juniori.

Printre lucrurile care l-au surprins prima oară ca antrenor în România, la Oltchim, a fost când a descoperit, la un antrenament de alergare de după vacanță, că jucătoarele nu se antrenaseră în vacanță, deși le dăduse un program individual. Lipsa motivației pentru a te antrena e ceva ce i s-a părut neobișnuit, pentru că în Danemarca lumea are această motivație. „Nu trebuie să-i rogi să alerge sau să meargă la sală, toată lumea știe că e necesar dacă vrei să atingi un nivel ridicat. Aici trebuie să ai un control mai mare.”

Însă tocmai de-asta, Vestergaard se bucură că a revenit în România ca antrenor, pentru că acum înțelege mai bine cultura și principiile locale, și își poate adapta discursul și metodele.

Ce e diferit la CSM față de Oltchim e atmosfera de la meciuri. „La Vâlcea era o cultură în spate, era incredibil să joci acasă, mai ales în Liga Campionilor. Ajungeam cu trei ore înainte de meci la stadion și deja auzeam fanii cântând, știam de la început că era mai ușor să câștigăm acasă, fanii ne ajutau mult. Știe însă că CSM e un club tânăr și că trebuie să lucreze la a trage fani, dar îi place să joace acasă și e sigur că în Liga Campionilor, echipa va avea susținerea bucureștenilor.”

Prima ocazie e pe 16 octombrie, când CSM întâlnește Rostov-Don în primul meci din Liga Campionilor.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.