La 30 de ani de la cea mai dură înfrângere din cariera lor, Petrescu, Hagi și Pițurcă sunt adversari pe podiumul Ligii 1: îi despart atâtea, îi leagă nevoia de a câștiga

S-au împlinit, în luna mai, 30 de ani de la finala Stelei de la Barcelona, acel 0-4 dur care a însemnat nașterea marii echipe a Milanului lui Berlusconi. Cu o trupă – spun mulți – mai bună decât cea din 1986, de la Sevilla, Steaua se înclina în fața unei mașinării de fotbal neegalată decât recent de Barcelona lui Pep Guardiola. Petrecută în plină beznă comunistă, într-un moment în care nimeni nu îndrăznea să prezică schimbarea de regim ce avea să urmeze la final de an, înfrângerea de la Barcelona a durut foarte tare, într-o țară contaminată de „stelism” după succesul epocal din urmă cu trei ani din Cupa Campionilor. A durut cu atât mai mult cu cât ea nu a fost pusă – nu putea fi pusă – în contextul corect.

Ascuns în coloanele mărginașe ale ziarelor, mascat de eternele perorații ceaușiste despre supremația socialismului în fața capitalismului, pe care finala de la Barcelona tocmai ce o infirmase în plan fotbalistic, meciul de la Barcelona nu a fost analizat, nu a fost disecat, nu a fost explicat și nu a fost înțeles decât mult-mult prea târziu. Fiecare a luat înfrângerea aia cum a putut. A venit, imediat, calificarea spectaculoasă la Copa del Mondo din Italia, a venit Revoluția, iar puternica echipă a Stelei, cu două finale și o semifinală de Cupa Campionilor în „cincinalul” 1985-1990, s-a destrămat. Rana s-a închis cu timpul, dar, dacă urmărești atent cariera celor mai ambițioși oameni din generația ’89 – or ei sunt Dan Petrescu, Gică Hagi și Victor Pițurcă – e ceva îi leagă, în ciuda atâtor lucruri care, după 30 de ani, îi despart: au o încăpățânare izbitoare, adesea chiar enervantă, o țin tot timpul pe a lor, și, mai ales – mai ales! – nu știu, dar pur și simplu nu știu să piardă. Pentru niște tineri obișnuiți să câștige pe bandă rulantă, așa cum o făcea Steaua la finele anilor ’80, înfrângerea „inexlicabilă” de pe „Camp Nou” nu avea cum să nu lase urme…

*

Ceva din furia neconsumată a acelei nopți de la Barcelona traversează ca un fir roșu carierelor celor trei antrenori de azi. Sunt și azi la fel de furioși când pierd, ca niște copii cărora le iei jucăriile de la groapa cu nisip. Cu ego-ul lui cât palatul aurit de pe Aviatorilor, Gigi Becali e un bun încasator. Găsește tot timpul un sens divin, o pedeapsă de sus, la înfrângerile sale. Nu o să vezi niciodată asta la Dan Petrescu, la Gică Hagi ori la Victor Pițurcă. Ei chiar nu știu să piardă! Vestea bună e că cei trei sunt, azi, antrenorii echipelor care formează podiumul Ligii 1.

O ediție ce părea deja acontată de CFR Cluj, care, prinsă cu calificările europene, defilase în primele cinci-șase etape cu echipa a doua, s-a animat brusc odată cu venirea neașteptată a lui Victor Pițurcă la Craiova. „Am venit aici să iau campionatul”, a spus Pițurcă. Învestit cu puteri depline – în felul managerilor din fotbalul englez – pe noul „Oblemenco”, Victor Pițurcă l-a repatriat pe „rătăcitorul” Andrei Ivan lângă Cicâldău – doi dintre oamenii-cheie de la Euro 2019 -, l-a recuperat pe Koljic, l-a adus pe Zakaric și promite să întărească și mai mult echipa. Cu fostul selecționer pe bancă, Craiova și-a învins adversarele directe la postul de urmăritoare a CFR-ului (3-2 cu Gaz Metan și 3-1 cu Viitorul, luni) și e la doar două puncte de campioana en-titre.

Dincolo de rezultatele care au reaprins lupta la vârf, revenirea în fotbalul românesc a lui Victor Pițurcă are puterea să consolideze modelul tot mai în suferință al antrenorului care își asumă responsabilitățile și deciziile, așa cum se întâmplă peste tot în fotbalul civilizat. Cu Pițurcă, care taie și spânzură la Craiova, cu Dan Petrescu, peste care nu are nimeni curajul să se bage, nici la CFR Cluj, nici în oricare altă parte, cu Gică Hagi, care și-a construit privilegiul de a antrena „pe banii lui”, Liga 1 intră, finalmente, în trendul marilor ligi europene, acolo unde managerii au devenit, în ultimii ani, marile vedete. Cu modelul ei „patriarhal”, FCSB e încă pe locul 8, chiar dacă dă semne de viață în ultimele etape. Nu îi va fi deloc ușor lui Gigi Becali să atace podiumul în sezonul regulat, pentru că Petrescu, Pițurcă și Hagi vor ține cu dinții de locurile lor.

Se anunță o luptă pe cinste, pentru că toți trei sunt prinși până peste cap în proiectele proprii. Câtă pasiune pun se vede limpede fie și numai din certurile cu arbitrii ale lui Petrescu și Hagi! Iar miza va fi tot mai mare cu etapă ce trece. E o ocazie unică să ne bucurăm de lupta lor, nu se știe când îi vom mai vedea în concurență directă – cota lui Petrescu e în creștere în Marea Britanie după meciurile cu Celtic, Gică Hagi ne amenință de câțiva ani că vrea o provocare în fotbalul mare. Trei antrenori cu mare experiență, cu mare personalitate și cu CV-uri care i-ar recomanda oricând pentru un post de antrenor în Occident se vor lupta anul ăsta pentru trofeul Ligii 1. Trei dintre supraviețuitorii serii de mai de pe „Camp Nou”. Și niciunul dintre ei nu vrea să învețe să piardă…

*

Imaginile de arhivă – AC Milan, site oficial; fotografii actuale de Răzvan Păsărică / Sport Pictures