Le face bine fetelor din echipa de Fed Cup presiunea care se pune pe ele când joacă pentru România?

Puțină distanță față de Fed Cup nu strică. O retrogradare care nu-i nicidecum dramatică, dar care pune un pic lucrurile în context și ne ajută să apreciem mai bine ce tocmai am pierdut. Ne mai reamintește că ni se întâmplă lucruri frumoase rău în tenis, că venim, totuși, după ani cu puține performanțe în acest sport și că, poate, n-ar trebui să fim atât de încrâncenați că nu putem câștiga fiecare meci. România o ia de la capăt în Grupa Mondială 2.

De unde să încep? Și zeii tendoanelor și zeii ventriculelor au dormit azi și ne-au lăsat să ne zvârcolim ca peștele pe uscat. Simona a jucat accidentată, iar meciul Monicăi nu ne-a menajat inimile greu încercate deja de victoria lui Kerber. Putea România să câștige? Da, dacă Simona nu se accidenta, dacă fetele erau mai relaxate, dacă și cu parcă. Chestia e că la trasul liniei, Germania s-a ținut mai bine și a câștigat. În sport nu e după cine merită, e după cine execută.

Andrea Petkovic este cel mai bun exemplu: după o înfrângere maraton la Simona ieri, a intrat azi pe teren și a jucat alt meci monstruos,în care a pierdut primul set cu 6-0, și-a văzut dispărând din fața ochilor un avantaj de 4-1 în setul 2, și a salvat două mingi de meci consecutive în același set doi. Cu toate astea, a câștigat și a dus Germania înapoi în Grupa Mondială. Planul e ușor, execuția e grea. Iar când s-a strâns cleștele, nemțoaicele au executat mai bine.

Am mai spus și în articolul despre meciul Simonei, presiunea din Fed Cup sau Davis Cup este diferită față de presiunea unui turneu obișnuit. În primul rând, jucătorii nu mai joacă doar pentru ei. Deodată, reprezintă o țară, au scris pe tricou Romania sau Germany. E ușor să te simți strivit sub această povară. Nu știu, că n-am reprezentat niciodată România, dar încerc să-mi închipui. Eu nu sunt în stare să servesc nici dacă se uită trei muște plictisite prin gard.

O să ziceți că fetele sunt profesioniste și pentru asta se antrenează. Da, se antrenează să lovească drepte și revere, nu pentru a fi depozitarele identitare ale unei țări înfometate după performanță și recunoaștere. E greu pentru orice sportiv să-și reprezinte țara, dar aș zice că este cu atât mai greu când trebuie să reprezinți România. Nu întâmplător, cei mai severi părinți, cu cele mai nerealiste așteptări academice de la copiii lor, sunt cei care au fost corijenți în școală. Azi, după meciul Simonei, un reporter al unui post tv la care se uită o grămadă de oameni anunța pe un ton apretat că meciul a fost un ”dezastru” și Kerber a umilit-o sau un cuvânt similar. Oricât de bine i-ar susține oamenii din tribune, tonul celor care au portavocea oscilează încă isteric între lingușeală și dispreț vizavi de sportivii români. 

Citește articolul în întregime pe Treizecizero.ro.