Liverpool și-a amintit de unde vine și unde vrea să ajungă, Barcelona a uitat din nou

Energia cu care Liverpool a întors această semifinală cu Barcelona va ține luminile aprinse în tot comitatul Merseyside, de acum și până după finala Champions League (1 iunie, la Madrid). Iar imaginile bucuriei colective de la final își vor face loc, de azi înainte, nu doar pe culoarele înguste și încărcate de istorie ale bătrânului Anfield, dar și în toate locurile unde oamenii mai obișnuiesc să-și agațe cele mai dragi fotografii. În imaginile astea care-au surprins perfect relația dintre echipă și suporteri poți vedea toate vârstele iubirii. De la „îndrăgosteala“ tinereții și până la afecțiunea caldă care se instalează într-un cuplu trecut prin multe, ai totul acolo, în schimbul de priviri dintre jucători și suporteri, în ochii înlăcrimați ai lui Jurgen Klopp, în recunoștința cu care unii și ceilalți s-au uitat către ai lor. 

Liverpool s-a întors

14 ani fără trofeu, 14 ani lungi și câteva finale – pierdute și ele dureros – au sădit în inima acestui club frumos un sâmbure de incertitudine: cine mai suntem? 

Într-adevăr, cine a mai fost Liverpool în Premier League, când alte cluburi au tot câștigat campionatul, între ele chiar și Leicester? Cine a mai fost Liverpool în Europa, când Real Madrid, Barcelona, Bayern, Juve și chiar Atletico Madrid au fost nelipsite din semifinale și finală? 

„Băieții veseli“ – e primul răspuns care ne vine în minte, și ăsta nu e doar un compliment pentru fotbalul bogat, spectaculos, pe care echipele lui Liverpool l-au arătat mai mereu, și în victorie, dar și în înfrângere. E și o critică. O dovadă că faima unui club care a câștigat un hambar întreg de trofee – inclusiv cinci Ligi ale Campionilor – s-a tot erodat în ultima vreme. Spus altfel, Liverpool n-a pierdut niciodată dragostea fanilor, dar nici n-a mai câștigat respectul adversarelor. Nici nu putea fi altfel, după aproape 30 de ani fără un titlu în Premier League și 14 ani de la incredibila finală câștigată cu Milan, de la 0-3 la pauză, în Liga Campionilor. Mulți suporteri ai lui Liverpool nu și-au văzut echipa ridicând vreun trofeu, iar faptul că așteptarea nu s-a transformat aproape niciodată în așteptări – care vin mai mereu alături de enervantele sub și peste așteptări – e remarcabil. 

Și totuși, unde până de curând a fost doar emoție, doar bucuria jocului, Liverpool pare gata să readucă și gloria. În al patrulea an cu Klopp pe bancă, după trei finale pierdute – una în Cupa Angliei (2016), celelalte în Europa League (2016) și Champions League, chiar anul trecut – echipa asta e pregătită să facă pasul următor, în două finale diferite.

Întâi în campionat, unde titlul nu mai depinde doar de Liverpool, apoi în Liga Campionilor, unde, indiferent dacă adversara va fi Ajax sau Tottenham, ai senzația că totul va depinde de Liverpool. Or ăsta e un sentiment grozav pentru acești suporteri răbdători, care, după toate indiciile, au luat cu toții ore de canto.

Unique 🔴 #YNWA pic.twitter.com/4gKEAfcMHr

— Liverpool FC (@LFC) May 7, 2019

Barcelona rămâne în exil

Parcă toate astea au început la Paris, în iarna lui 2017, când PSG a reușit un 4-0 impresionant, care ne-a arătat, pentru prima dată după mulți ani (îți amintești înfrângerile cu Bayern, 0-4 la Munchen și 0-3 în Catalonia?), o Barcelonă lipsită de intensitate. Așa cum știi, acea înfrângere a condus la una dintre marile reveniri ale fotbalului modern (6-1 la retur!), performanță probabil egalată acum de Liverpool, dar urmele acelui 0-4 n-au dispărut cu totul nici până azi.

Ca un simptom care apare cu încăpătânare, de fiecare dată mediul e propice, căderile de intensitate ale Barcelonei ne arată că ceva nu-i în regulă înăuntru.

Tot în 2017, dar în primăvară, Barcelona se prăbușea și la Torino, 0-3. Un an mai târziu, Barcelona pierdea la Roma cu 3-0, după ce câștigase cu 4-1 pe Nou Camp. Acum, după 3-0 acasă, Barça pierde cu 4-0 pe terenul lui Liverpool. Patru episoade similare în doar trei ani – asta nu mai poate fi întâmplător.

O echipă care tocmai a câștigat al patrulea titlu în ultimele cinci sezoane de La Liga, o echipă care încă joacă un fotbal nemaipomenit, condusă în continuare de un Messi care poate face ce a făcut acum o săptămână, chiar cu Liverpool, dar o echipă vulnerabilă.

Ca un multiplu campion de box care nu poate uita prima lui înfrângere grea, Barcelona pare că luptă cu frică. Nu-i vorba aici de bărbia de sticlă, cum spun pugiliștii, ci mai degrabă de inima îndoită: nici la Paris, nici la Torino, nici la Roma și nici acum, la Liverpool, Barcelona n-a fost all in.

Asta nu e a spune că Barcelona n-a vrut. Nici vorbă! Dar aceeași echipă care te poate ucide din două combinații rapide – să nu uităm că spaniolii puteau deschide ei scorul pe Anfield – , începe să se clatine când se simte încolțită. De parcă unii fotbaliști ar vrea să fugă și alții să lupte, echipa apare nehotărâtă: nu atacă cu convingere, nu se apără cu îndârjire.

Și pentru al patrulea sezon la rând, Barcelona părăsește Liga Campionilor cu sentimentul că putea – că trebuia să poată – mai mult. De când îl are pe Messi, Barça a jucat trei finale și le-a câștigat pe toate: 2009, 2011 și 2015.

Dacă ești suporterul lui Liverpool, nici nu trebuie să mai numeri și alte patru apariții în semifinale, vei spune că acești 10 ani au fost minunați. E un lucru pe care fanii Barcelonei, mai ales cei care plângeau în tribunele de pe Anfield, și-l vor aminti și ei în zilele următoare.

After 🔟 games, 12 goals and 3 assists, Leo Messi's Road to Madrid has come to an end… pic.twitter.com/yFBw5PIPoM

— UEFA Champions League (@ChampionsLeague) May 7, 2019