Liverpool și Bayern nu au nimic în comun, dar au totul de împărțit. Cu ce-am rămas după războiul gloanțelor oarbe

Lead.ro 20 februarie 2019

Urma să fie o sărbătoare a fotbalului, un festival ofensiv, o reclamă pentru tot ce are mai sclipitor competiția asta. Urma să fie orice și oricum, dar nu 0-0; nu un joc cu doar trei șuturi pe poartă. Și totuși, asta am primit pe Anfield, unde, pe o ploaie măruntă, într-un vacarm imens, Bayern a adormit-o pe Liverpool. 

Nimeni n-a dormit în casa lui Olympique Lyon, unde francezii au avut ocaziile lor, inclusiv o bară, iar Barcelona le-a avut pe-ale ei; că le-a avut prin neinspiratul Suarez, care n-a mai marcat într-o deplasare de Champions League din 2015, asta explică, măcar într-o măsură, rezultatul. Dar nici aici, pe terenul unor francezi care marchează des și primesc mult, n-am fi așteptat un 0-0 care, la fel ca-n meciul din Anglia, mulțumește pe toată lumea, dar nu liniștește pe nimeni.

La capătul unei seri în care s-a tras cu gloanțe oarbe, asta e prima concluzie: totul se va juca în retur. Sau aproape totul, de vreme ce drumul acestei echipe a lui Bayern este deja – și încă de luni bune – stabilit. 

Liverpool 0-0 Bayern München

„Nu ne vom aduce aminte de jocul ăsta peste 20 de ani“, a spus Jurgen Klopp, mereu inspirat, la interviul de final. Dar adevărul e că mulți au uitat totul după 20 de minute; numai bieții regizori care montează rezumatele încă mai caută, sub mormanul de pase din jumătatea lui Bayern, câteva ocazii demne. Nu le vor găsi.

Cele trei-patru încercări din prima repriză – pe care Klopp le-a numit jumătăți de ocazii – vor trece rapid în dreptul lui Liverpool, dar nimic mai mult. Pentru că Bayern, cu sutele ei de pase jucate în jumătatea ei, multe chiar în jurul sau în interiorul careului de 16, a reușit să facă un lucru complicat pe Anfield: n-a dat ritm, n-a dat spațiu, n-a dat mai nimic adversarului. Și cu toate astea, meciul ăsta – de fapt, ciocnirea asta din optimile de finală – e mai mult despre Bayern decât despre Liverpool.

Pentru că-n vreme ce Liverpool traversează cel mai bun sezon din istorie ei recentă, această echipă a lui Bayern lasă senzația că-i la ultima ei luptă. Rămășițe ale echipei care n-a ratat semifinalele decât de două ori în ultimele 10 sezoane se mai văd pe ici și colo, dar jocul de azi nu are nimic în comun cu jocul din sezoanele trecute; ultimii reprezentanți ai grupului condus de Lahm și Schweinsteiger sunt și ei spre finalul drumului la München. Ribery și Robben (accidentat încă din toamnă, când a dat două goluri Benficăi, în cel mai bun meci al lui Bayern de la venirea lui Kovac) sunt la ultimele lor jocuri pentru acest club; Boateng nu mai prinde echipa, Muller (suspendat pentru dubla asta) și-a pierdut influența, parcă nici Neuer, cu pasele lui de mijlocaj central, nu mai e ce-a fost. Și e curios că tocmai Javi Martinez – ajuns și el la 30 de ani -, omul care nu prea mai intră în echipa lui Kovac, a fost cel mai bun om al lui Bayern, singurul care a reușit să-și joace rolul de parcă timpul n-ar fi trecut nici peste el, nici peste colegii lui. Javi, atât de important în sistemul lui Jupp Heynckes, a fost peste tot din nou. El a recuperat mingile care puteau să dea ritm lui Liverpool, el a oprit încercările de contre, tot el a ieșit cu mingea la picior din pressing-ul advers. Bascul Javi, care ar putea rămâne pe loc încă un an, a fost singura dovadă că Bayernul de azi mai are o celulă din Bayernul de ieri. În rest, tranziție. Și încă una care nu arată – sub Kovac – prea grozav.

Că Bayern a reușit primul ei meci din 2019 în care n-a primit gol, și asta tocmai pe Anfield, va fi un compliment pentru așezarea și ideile tactice ale lui Kovac, dar toate reușitele defensive, și n-au fost puține, au fost plătite într-o monedă scumpă. Abandonând ambițiile ofensive într-o seară în care Liverpool a jucat fără apărătorii ei centrali, Bayern și-a lăsat pe terenul ăsta legendar și ultimul accesoriu din colecția trecută – jocul pe flancuri, avântul din atac. Coman și Gnabry, cei care trebuie să-i facă uitați pe Robben și Ribery, n-au stat atât de cuminți nici în avionul care i-a adus aici; fundașii Kimmich și Alaba n-au fost atât de fundași niciodată. Rigoarea asta tactică îl va mulțumi pe Kovac, a cărei fostă echipă, Frankfurt, și-a câștigat meciurile cu aceleași argumente. Va fi nevoie de aceeași rigoare și-n Germania, peste trei săptămâni, dar indiferent de rezultat, un lucru e sigur: această echipă a lui Bayern își joacă ultimele meciuri europene. Jucătorii care au influențat cea mai bună perioadă din istoria clubului vor pleca curând, dar poate că nu vor pleca fără luptă. 

De partea cealaltă, Liverpool dă senzația că abia acum – după ani de zile de șurubărit – își trăiește zilele ei bune. Numai că tot succesul intermediar al lui Klopp, care a prins finala Champions League și anul trecut (1-3 cu Real Madrid), are nevoie de ultimul pas. Jurgen a pierdut deja două finale de Liga Campionilor, a mai pierdut și una de Europa League, dar și alte două-trei finale de cupe ale Germaniei și Angliei. Pentru ca el și ai lui să-și țină promisiunile până la capăt, pentru ca zilele bune ale lui Liverpool să nu fie uitate peste 20 de ani e nevoie de (cel puțin) un trofeu. Titlul Premier League e aproape, dar nimic nu-i stabilit încă. Un nou drum lung în Liga Campionilor e din nou posibil, însă peste ambele obiective s-a lăsat umbra unui joc mai degrabă prăfuit. Liverpool a câștigat doar trei din cele opt meciuri ale lui 2019, a pierdut derbiul cu City, a fost eliminată din cupă, a fost ținută pe loc de această Bayern aflată cu un picior în trecut și altul în viitor. Or dacă vrea să aibă prezent, Liverpool trebuie să-și ia din nou viteză. Urmează meciuri grele pe terenul marilor rivale – United și Everton -, urmează returul din Germania cu Bayern. Ca să iasă cu bine din perioada următoare, echipa asta are nevoie ca toți oamenii ei să joace cum a jucat căpitanul Henderson cu Bayern.

Ol. Lyon 0-0 Barcelona

Altă mare echipă care lasă impresia că se apropie de ultima stație e Barcelona. Mai puternică decât Bayern zilele astea, mai stăpână pe ale ei, mai aproape de identitatea ultimilor ani, Barcelona lui Messi nu mai este, totuși, Barcelona lui Messi. Asta nu e totuna cu a spune că Barça nu mai poate, că nu mai e printre favoritele acestei ediții de Liga Campionilor. Este. Dar Valverde – după atât de multe achiziții în ultimii doi ani – a schimbat deja nucleul echipei. Barcelona e cu câțiva pași buni înaintea lui Bayern, dar e pe același drum al reașezării.

Treaba asta devine limpede la fiecare meci serios, iar Lyon e în stare să dea oricui un meci serios. Echipa care a terminat faza grupelor neînvinsă și a bătut deja pe City, chiar în deplasare, și pe PSG, chiar recent, nu e deja eliminată. Barça nu s-a întors în Catalonia cu sacii în căruță, iar lângă Depay va juca în retur și Fekir, cel mai bun om al francezilor. Francezi care, la fel ca Liverpool, își trăiesc zile lor bune. Încă o victorie mare ar transforma zilele bune în zile excelente.

De reținut

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.