Lorena Ostase, înainte de primul ei turneu final: „Naționala face fericită atât de multă lume, încât n-ai cum să nu vrei să faci parte din ea”

Lorena Ostase, campioană mondială cu naționala de junioare în 2014, este una din tinerele jucătoare care vor trăi, la Campionatul Mondial din Japonia, prima lor experiență la un nivel înalt cu echipa de senioare a României. „Vreau s-o includ pe Lorena Ostase mai mult, pentru că nu putem să jucăm doar cu Crina în toate meciurile, e un turneu greu”, a spus Tomas Ryde după amicalul cu Olanda de marți.

Un parcurs bun al României în următoarea perioadă depinde și de cât de repede își vor găsi aceste jucătoare tinere locul în mecanismul echipei. Am întrebat-o pe Lorena cum trăiește primele momente alături de echipa de senioare și prin ce-a trecut ca să ajungă aici.

*

Tatăl Lorenei Ostase a fost primul care a aflat că visul fiicei sale de-a juca pentru echipa națională de senioare s-a îndeplinit. „Eram în oraș și m-a sunat tata, el a văzut primul. Nu înțelegeam, nu aveam acces atunci la internet, și când mi-a spus am simțit ceva înăuntru, o emoție. Am sărit în sus, m-am bucurat mult de tot.”

Campioană mondială cu naționala de junioare în 2014, pivotul în vârstă de 22 de ani de la CSM Slatina își dorea și aștepta cam de doi ani momentul în care să joace pentru echipa mare. A făcut parte din lotul B, a fost la câteva acțiuni de pregătire cu lotul A, a debutat și a înscris primul gol într-un meci oficial – cu Ucraina, în preliminariile EURO 2020 -, iar acum se pregătește să debuteze la un turneu final, la Campionatul Mondial din Japonia, care începe pe 30 noiembrie.

După ani în care a crescut privind la televizor meciurile Naționalei, abia așteaptă să trăiască și emoția de-a fi pe teren, parte din echipa care aduce mereu bucurie românilor. „Mereu mi-am dorit să fiu aici. E o emoție anume pe care fetele o au, o transmit când joacă și asta aș vrea și eu, să fac parte din ea. Naționala de handbal feminin face fericită atât de multă lume, încât n-ai cum să nu vrei să faci parte din ea.”

Știe că va avea emoții – „toată lumea are emoții la un campionat mondial” -, dar atunci când e în teren, se gândește la grupul din care face parte și simte susținerea colegelor. „Simt că sunt susținută și asta contează foarte mult, e o eliberare de emoții.”

Pentru jucătoare tinere cum e Lorena, contează și transferul de cunoștințe și experiență de la colegele de echipă; jucătoare precum Cristina Neagu, care a petrecut timp la primele antrenamente explicându-le noilor venite scheme din atac, ca să le ajute să se integreze mai repede. „Ne ajută foarte mult, chiar contează. Sunt anumite trasee pe care nu prea ai de unde să le știi, fetele sunt împreună de atâția ani, și foarte bine a venit și le-a punctat.”

„Sala plină de la meciurile Oltchimului a fost o motivație”

Lorena a început handbalul la Vaslui, la 10 ani, după o selecție în școală. „La început era ca o joacă, n-am perceput c-o să ajung așa departe, era ceva amuzant atunci, aveam prietene, mergeam împreună la antrenament. Când au început turneele, era foarte interesant să pleci de acasă trei-patru zile, sau chiar o săptămână în cantonamente.”

Momentul în care și-a dat seama că drumul spre performanță devine unul serios a fost, ca în cazul multor tinere jucătoare, transferul la Centrul de Excelență de la Vâlcea. „Am plecat la o vârstă fragedă, la 12 ani, și după un an, când am intrat la liceu, am zis: Băi, chiar e pe bune. Eram mică, nu știu cum m-au lăsat ai mei. A fost greu, doar că am fost acolo un grup de 15 fete care ne-am înțeles foarte bine, și cumva am trecut peste, fiind toată ziua împreună. Eram prea mică să realizez, acum m-aș gândi de două ori. Dar m-a ajutat experiența foarte mult, la 13-14 ani călătoream cu o colegă singure cu trenul.”

La Vâlcea, la meciurile Oltchimului, a văzut jucând unele dintre cele mai bune jucătoare ale României, dar și staruri internaționale care au motivat-o. „Când le vedeam pe fete și sala plină, fără să-mi dau seama, asta a fost o motivație. Vedeam sala cum reacționează și publicul și jucătoarele, mai ales în ultimii ani, când au adus și străine. Fiind copil, mi-au transmis ceva. Le-am urmărit și m-au făcut să-mi doresc și mai mult.”

Lorena a făcut parte dintr-o generație care a încheiat junioratul cu un titlu mondial cucerit în 2014 (unde a fost desemnată cel mai bun pivot) și o medalie de bronz la Campionatul Mondial de Tineret din 2016, dar nu privește cu melancolie spre acele reușite. „Nu cred că există cel mai frumos moment, trebuie să le trăiești pe toate, să știi să te bucuri de tot. Cumva drumul către ceva, trebuie să-l simți, nu să ajungi la final la destinație și să zici: dar ce-am făcut? A fost o perioadă frumoasă, cu un grup frumos la junioare și sperăm să vină și alte momente frumoase.”

„Să combinăm tinerețea cu experiența”

Momente de bucurie și recunoaștere a avut și la senioare, unul din ele sezonul trecut, când a fost desemnată cel mai bun pivot din campionatul intern, distincție de care-și amintește cu un zâmbet modest: „Am fost fericită. Toată lumea mi-a zis că sunt prea tânără, toți s-au mirat. Dar mă bucur, îmi dă încredere. Am simțit o stimă de sine puțin mai bună, am simțit că sunt apreciată, deși vin de la o echipă mică, în care câteodată muncești de două ori mai mult.”

A avut însă și obstacole de depășit, cum a fost operația la umăr din 2016. Avea dureri de un an și îi sărea des umărul, dar nu se aștepta ca procesul de recuperare să fie așa lung și dificil. „Eram foarte încrezătoare înainte să mă operez, dar după a fost îngrozitor, n-am putut să ridic mâna. Am crezut c-o să fie mai ușoară recuperarea, dar a durat șapte-opt luni. Mi-am dat seama că doar eu pot face diferența. Am lucrat mult cu mine însămi să pot trece peste. În momentele grele, doar familia și câțiva prieteni îți sunt aproape. Restul lumii nu are de unde să știe prin ce treci.”

Perioada dificilă a învățat-o și să gestioneze mai bine așteptările pe care simte că cei din jur le au de la handbalul feminin: „Lumea obișnuită se oprește dacă o doare ceva. Noi continuăm, continuăm și la un moment dat putem să clacăm, nu suntem roboți. Unii oameni înțeleg, ne bucurăm că avem oameni alături de noi care știu prin ce trecem și sunt cu noi.”

Înainte să debuteze la primul ei turneu final, tânărul pivot al României își dorește să se bucure de fiecare clipă petrecută pe teren și să transmită și ea energia bună pe care a simțit-o venind mereu dinspre echipa națională. Își dorește ca România să aibă „un parcurs cât mai bun. Să dăm tot ce-i mai bun din noi și să jucăm cu plăcere, că până la urmă asta contează. Cred că echipa în sine poate fi atuul nostru. Să reușim să ne motivăm și să combinăm tinerețea și nebunia noastră cu experiența fetelor.”

Citește și povestea Dianei Ciucă, cea mai tânără jucătoare din lotul României.

*

La Campionatul Mondial (30 noiembrie – 15 decembrie), România va juca în Grupa C, alături de Ungaria, Spania, Muntenegru, Kazakhstan și Senegal. Primul meci va fi contra Spaniei, pe 30 noiembrie. Primele trei clasate se califică pentru grupele principale, unde vor intra cu punctele luate celorlalte două echipe calificate. În Main Round, cele trei echipe din grupa României se vor întâlni cu echipele venite din Grupa D, unde Rusia, Suedia și Japonia sunt favorite în fața Chinei, Argentinei și Republicii Congo.

Foto: FRH, Razvan Pasarica/SPORT PICTURES