O victorie esențială | România se luptă bine, rezistă în fața Senegalului, câștigă un meci dificil

Andrei Năstase 1 decembrie 2019

Ziua doi, meciul al doilea și timpul schimbărilor. Altă sală, mai mică, într-un oraș-port Yatsushiro aflat în creștere, mult mai mic și el decât Kumamoto, dar în aceeași prefectură. 

Îmbrăcate în galben, nu în roșul sângeriu din înfrângerea cu Spania, jucătoarele României s-au asortat cu peticul galben al tribunei, de unde tobele  au bătut tare și pe ritmul muzicii românești – potrivită pentru un 1 decembrie care s-a vrut, încă din start, festiv. De partea cealaltă, câteva sute de copii îmbrăcați în uniforme școlare, echipați cu toate echipamentele de făcut gălăgie și înzestrați cu o rigoare care-ți amintește de disciplina trupelor militare. Dar astea-s trupe de pici, toți un zâmbet, toți aplaudând apăsat, în același ritm. Mereu în același ritm. Și fluturând mai toți, ca pentru a echilibra lupta din tribune, drapelul Senegalului. 

În atmosfera asta grozavă, pe care n-am întâlnit-o nici în nordul Europei, în țări care iubesc handbalul așa cum iubim noi controversa, a luat-o România de la capăt. Cum spuneau jucătoarele după meciul cu Spania de ieri: un start nou, ca și cum totul abia acum începe. Și a început altfel.

Avertizate de jocul bun pe care handbalistele din Senegal l-au reușit cu Muntenegru în prima zi, foarte motivate încă de la momentul imnului național, pe care l-au cântat cu putere, jucătoarele României au pornit tare. Trei goluri fără răspuns, toate sărbătorite cu elan de pe bancă, și un start cu totul mult mai bun față de meciul de ieri. 

Încurajate de tinerii din tribune, senegalezele au reușit primele goluri după patru minute de joc, dar asta n-a tăiat eleanul României. Anca Polocoșer, cu trei goluri, Gabi Perianu, cu două, au fost primele remarcate, și până la primul time-out cerut de adversare, după 10 minute, România s-a distanțat la 7-3, cu Udriștioiu, Popa și Neagu active și ele.

Înainte de meci, Adrian Vasile, antrenorul secund al Muntenegrului, ne-a spus că dificultatea meciului acesta va sta – așa cum a fost și pentru Muntenegru – în jocul atipic pe care-l are Senegal. „Nu e bine să aluneci în ritmul lor, dar asta nu-i așa de simplu, pentru că trebuie să te gândești și la posibilele accidentări – ele pătrund cu mare forță -, și la resursele de energie pe care vrei să le consumi“, a explicat antrenorul care și-a prelungit recent contractul cu CSM București.

Din punctul ăsta de vedere, al energiei consumate, un lucru a devenit limpede devreme: România n-a început pe modul economic. Cu Neagu trecută mai des în centru, la coordonare, atacul s-a mișcat repede, golurile de la distanță au continuat să vină, la fel și paradele Denisei Dedu, și România n-a acceptat să joace în stilul Senegalului, o echipă care, deși nu se apropie de forța Spaniei, ar vrea să atace cam la fel. Faptul că până la 11-4 România n-a lăsat nimic pe centru i-a bucurat și pe Ryde sau Buceschi, dar și pe jucătoarele care și-au promis, după prima înfrângere, să nu repete aceleași greșeli.

Și până în preajma minutul 20, când avansul a rămas confortabil, cinci-șase goluri, nu le-au repetat. Apoi, aproape pe nesimțite, adversarele au început să găsească mai multă înțelegere în zona centrală a apărării, au marcat câteva goluri consecutive, au scos două eliminări pentru greșeli simple – împingeri de la spate – și jocul s-a strâns până la 12-10, moment (minutul 24) în care Ryde a cerut un time-out necesar. 

Mai atente pe faza de atac, unde se adunaseră iar o serie de ratări din poziții bune, reașezate în apărare și încurajate mai mereu de Neagu – Haide, hai puțin, haideee! – jucătoarele României au terminat repriza ceva mai bine, 15-12, chiar dacă Aneta Udriștioiu (intrată adesea în circulație pe inter și pe pivot) a ratat ultima aruncare din extremă, după ce-și deschisese perfect unghiul.

Au fost 30 de minute cu mai multe semne bune și doar câteva erori care, dacă n-ar fi apărut atât de stridente cu Spania, ar fi trecut acum neobservate. Așa însă, cu înfrângerea asta încă aproape, pe figura suporterilor români din tribună puteai vedea, după entuziasmul din start, și puțină îngrijorare.

A fost întemeiată, dacă ne luăm după începutul echilibrat din a doua repriză. Senegalul a ținut aproape, a reușit să lungească atacurile României, care a punctat doar de la distanță, pe aruncările lui Neagu, și chiar dacă Denisa Dedu s-a opus inițial, jucătoarele din Africa s-au apropiat la un singur gol, 16-17, oferindu-le fantasticilor lor suporteri energia pentru a câștiga propriul și dezechilibratul lor meci din tribune.

Numai Neagu, cu altă aruncare năprasnică de la distanță, a izbutit să-i descurajeze puțin, însă golul de 19-16 reușit de Udriștioiu i-a ațâțat din nou. Aici, în minutul 40, forța și preferințele tribunei deveniseră un argument de luat în calcul. Pentru că e greu să joci în asemenea atmosferă, și nu e de mirare că doar Neagu, cu o aruncare grozavă după alta, și-a păstrat curajul și sângele rece într-o perioadă în care presiunea sălii devenise apăsătoare. Și asta din joaca unor copii pe cât de veseli, pe atât de neobosiți.

Abia la 21-17, după alte două goluri marcate de căpitanul României (cu numărul patru și cinci, din cele șase marcate de România în a doua repriză), tobele și îndemnurile românilor din tribune și-au făcut din nou auzită prezența.

Când Iulia Dumanska a scos de două ori la rând de pe semicerc, iar Anca Polocoșer a găsit un gol de pe pivot, România a reușit să fugă iarăși la cinci pași distanță, 23-18, cu ceva mai puțin de 10 minute rămase de jucat.

Și chiar dacă Senegalul n-a cedat (cum putea să o facă, cu așa suporteri în spate?), Neagu, Perianu și Sonia Seraficeanu, intrată cu mult curaj în ultimele minute, au păstrat avansul până la final. Și a fost un final de meci rezolvat cu maturitate, un final în care Lorena Ostase și Mădălina Zamfirescu s-au apărat foarte bine pe partea stângă, Seraficeanu a înscris primele ei goluri pentru națională la un turneu final, iar Cristina Neagu a arătat încă o dată ce fel de jucătoare este – cu 13 goluri, a fost numită MVP-ul meciului.

După acest 29-24 îmbucurător – mai ales pentru părțile lui de început și sfârșit – echipa națională poate respira puțin: reacția așteptată a venit. Nu a fost o victorie răsunătoare, dar ce importante sunt punctele astea! Atât pentru speranțele calificării dintr-o grupă în care se va lupta până la final, cât și pentru moralul unei echipe care avea nevoie de un nou început după înfrângerea dureroasă de sâmbătă.

Pentru România urmează o zi de pauză, apoi meciul cu Kazakhstan (învinsă azi de Muntenegru cu 30-21), care ar trebui să fie mai simplu și să pregătească terenul pentru încercările dificile din finalul grupei: cu Muntenegru și Ungaria.

*

După ce Spania a bătut și Ungaria, 29-25, iar Muntenegru și-a câștigat cel mai meci simplu meci al grupei, cu Kazakhstan, Spania, cu 4 puncte luate altor două echipe care se bat pentru primele trei locuri, se poate considera calificată în Main Round.

Așa cum știi, primele trei clasate se califică pentru grupele principale, unde vor intra cu punctele luate celorlalte două echipe calificate. În Main Round, cele trei echipe din grupa României se vor întâlni cu echipele venite din Grupa D, unde Rusia, Suedia și Japonia nu vor avea emoții cu China, Argentina și Republica Congo.

Programul României în Grupa C

România – Kazakhstan, 3 decembrie, 0ra 12.00

Muntenegru – România, 4 decembrie, 0ra 8.00

România – Ungaria, 6 decembrie, ora 12.00

Foto: FRH

 

 

 

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.