Naționala României, învinsă de Țările de Jos în optimile Euro 2024. Ne oprim aici, dar rămânem cu satisfacția că avem din nou pe cine susține

România, oprită de Țările de Jos în optimile de finală ale Campionatului European de fotbal: a fost 3-0 pentru niște adversari care, cu excepția primelor 15 minute, au fost mai buni. Echipa României va pleca din Germania cu satisfacția unui parcurs frumos și cu bucuria că relația afectivă dintre această Națională și suporterii ei a fost refăcută: avem din nou pe cine susține, avem din nou curaj să sperăm. Și abia așteptăm următoarele ocazii!

**

Într-un frumos text de sinteză, Ciprian Rus a subliniat motivele pentru care iubim această echipă națională. Putem adăuga câteva motive: pentru cum au intonat imnul înaintea meciului de azi, dar și pentru cum au început contra Țărilor de Jos iubim această Națională. În primele 15 minute, România a arătat jocul curajos și avântat pentru care iubim, de fapt, fotbalul.

Din păcate, în minutul 20, după câteva jumătăți de ocazie ale României și un pressing pe care minunații suporteri români l-au încurajat din tribunele stadionului lui Bayern – pe care l-au făcut, din nou, stadionul României -, olandezii au deschis scorul. Că a făcut-o la prima acțiune de atac, din două pase verticale și o finalizare precisă, asta a fost frustrant; că au fost depășiți doi dintre cei mai buni oameni ai României la acest European – Rațiu, care i-a lăsat interiorul lui Gakpo, și Niță, care a luat gol la colțul scurt -, asta a fost surprinzător.

România a reacționat bine, Man a fost la un pas de egalare, după o fază de toată frumusețea, însă Olanda a început să domine posesia și să-și creeze propriile mari ocazii. La două dintre ele s-a opus Drăgușin, imensul Drăgușin, care și-a continuat demonstrația de forță de la acest Euro, la altele au greșit Simons sau Depay.

Dar a doua jumătate a primei reprize le-a aparțiut adversarilor: superiori și la posesie, și la viteza de pasare, și la intensitatea pressingului, olandezilor le-a lipsit doar al doilea gol până la pauză. Mai mult, Drăguș a avut o bună șansă să egaleze în minutul 45.

Tot jucătorii Țărilor de Jos au avut marile ocazii în debutul părții a doua, prin Reijnders, Depay și Virgil van Dijk. Dincolo, România n-a găsit ultima pasă la câteva faze promițătoare, iar jocul a devenit de totul sau nimic: echipe lungi, spații mari între linii și nebunie în tribune, unde Zidul Galben a contiuat să domine.

În condițiile astea, Niță nu s-a putut relaxa. A respins excelent șutul tare și bine plasat al lui Gakpo, a scos mingea din poartă la cornerul care a urmat (minutul 63), dar analiza VAR a arătat că Gakpo s-a aflat în offside. Cu toate astea, olandezii și-au reluat șarjele ofensive, în căutarea loviturii de knockout.

Ca un boxer ostenit, România a fost aproape să o încaseze înaintea minutului 70 (de la același Depay, foarte periculos toată seara), înaintea ca Edi Iordănescu să trimită forțe proaspete în teren: Alibec, Mihăilă și Cicâldău în locul lui Hagi, Drăguș și Marius Marin.

Din păcate, golul al doilea a venit în minutul 83, înainte ca România să încerce un aslat de final: Gakpo (probabil omul meciului) a făcut imposibilul, l-a depășit pe Drăgușin, i-a pasat lui Malen, iar acesta l-a executat din șase metri pe Niță: 2-0.

Același Malen, pe o contră ca la carte, ne-a dat lovitura decisivă, dar din tribună s-au auzit tot încurajările românilor.

Echipa României va pleca din Germania cu satisfacția unui parcurs frumos și cu bucuria că relația afectivă dintre această Națională și suporterii ei a fost refăcută: avem din nou pe cine susține, avem din nou curaj să sperăm. Și abia așteptăm următoarele ocazii!

Articol în curs de actualizare