Naționala văzută din interior de secundul Horațiu Pașca: „E o șansă unică, toată lumea e pregătită să joace cu bucurie pentru România”
Andreea Giuclea 4 decembrie 2017**
Când a fost sunat de președintele Alexandru Dedu cu oferta de a se alătura echipei tehnice a naționalei feminine, antrenorului echipei CSM Bistrița nu i-a venit să creadă. „Țin minte că am avut cel puțin două zile în care mă ciupeam dimineața, să-mi dau seama dacă este real. În momentul în care m-a sunat domnul președinte, în ianuarie, reacția mea a fost deplasată: i-am zis că mă uit pe geam și văd zăpadă afară și nu cred că e 1 aprilie.”
Cum ar descrie primul an cu echipa națională? „Unul din cele mai importante lucruri care mi s-au întâmplat în carieră. Simți permanent greutatea numelui pe care îl porți și ce reprezintă în handbalul mondial. Însă e o greutate pe care o porți cu mândrie și cu plăcere.”
Antrenorul bistrițean recunoaște că a avut emoții când l-a întâlnit prima oară pe Ambros Martin, despre care știa că e între cei mai buni antrenori din lume. „Însă lucrurile s-au simplificat foarte mult, pentru că e incredibil de ușor să lucrezi cu el, e un om extrem de deschis, un campion din punctul meu de vedere. E permanent dispus să învețe lucruri noi și asta mi se pare mentalitatea de campion. Tratează pe toată lumea de la egal la egal. Și fetele, și el, m-au făcut să mă simt aici ca acasă. ”
L-a surprins faptul că, înainte de primul meci împreună, amicalul cu Spania din primăvară, antrenorul Gyor-ului i-a cerut părerea. „La început mi s-a părut surprinzător că Ambros Martin îmi cere mie părerea, dar apoi am constatat că e o stare de normalitate, de relație potrivită și normală între doi oameni, că niciodată nu s-a pus problema de unde provine cineva sau să fie vreo diferență, lucru pentru care îi mulțumesc. Mi-aș dori să reușim să trecem și noi peste niște praguri în relațiile noastre interumane și să tratăm pe toată lumea ca pe un apropiat și ca pe un partener sau coleg care face aceeași meserie.”
Ce învață de la selecționerul spaniol: „Provine dintr-un alt mediu, cu o mentalitate diferită, care cred că nouă ni se potrivește, pentru că ne-o dorim de foarte multă vreme. Însă nu sunt sigur că știm cum s-o aplicăm sau cum s-o aducem în viața noastră. Vorbim despre o diferență de abordare a situațiilor, a tuturor lucrurilor despre care noi credem sau eram învățati să credem că nu pot fi abordate decât dintr-un anumit punct de vedere. Ceea ce face el, împreună cu Jaume, antrenorul cu portarii, e să-ți prezinte lucrurile dintr-o altă perspectivă. Nu e absolut nimic complicat, este doar un punct de vedere mai relaxat, o abordare mai relaxată. ”
O națională colorată
Cum descrie secundul naționalei echipa României? „E o echipă colorată, am avut tot timpul tendința de a folosi acest termen, pentru că avem sportive cu caractere diferite, cum e normal, cu toții provenim din medii diferite. Îmbină într-o oarecare măsură valoarea și experiențele unor sportive gata consacrate cu tinerețea și dorința de afirmare a unor sportive recunoscute la nivel interna ca având calități suficiente ca să fie curtate de mari echipe din Europa. E un mixt. Dar e și o echipă care își dorește să devină foarte bună și care are obiective mari.”
Forța grupului e punctul puternic al României, crede Pașca. „Cred că este unul dintre atuurile noastre. Chiar dacă echipa e într-o continuă schimbare, cred că linia de bază rămâne aceeași. În momentul în care vii la echipa națională simți că actualul grup are forță și îți doresti să faci parte din el. Oricâți membri ai grupului s-ar schimba, linia rămâne aceeași.”
Dar pentru a se crea o echipă cu adevărat omogenă, e nevoie de timp. „Cred că cel mai greu lucru pe care poți să-l faci când aduni oamenii la un loc e să-i faci să gândească la fel. Un ansamblu se formează în ani de zile. Noi am trecut printr-un proces de schimbare, s-a schimbat toată banca tehnică, vorbeam cu Ambros că suntem debutanți amândoi la un campionat mondial, alături de alte 10 fete, care chiar dacă nu sunt extrem de tinere, n-au mai jucat nici ele la mondiale.”
„E o șansă unică, văd pe toată lumea pregătită, toată lumea e dornică nu neapărat să demonstreze ceva cuiva, ci pur și simplu să joace cu bucurie pentru România; poate că pentru unii dintre noi e o ocazie unică în viață. Atunci o să încercăm să ne bucurăm cât mai mult de acest turneu, să aducem oamenilor bucurie. Cu toții știm că a aduce bucurie oamenilor poate fi una dintre cele mai bune meserii.”
Pas cu pas la Campionatul Mondial
Înaintea plecării la turneul din Germania, când am stat de vorbă cu Horațiu Pașca, se vorbea despre un singur obiectiv – meciul cu Paraguay. Secundul naționalei explică cum vede el această abordare. „O vom lua pas cu pas, meci cu meci. Prefer să vorbesc mai puțin despre așteptări, dar sper să reușim să ne depășim așteptările. Chiar nu am vorbit despre program, poate e ciudat pentru toată lumea. Dar avem cu toții visele noastre ascunse, cu toții ne dorim. N-am gândit mic niciodată, în schimb preferăm să depășim niște așteptări decât să le înșelăm.”
Despre presiunea din jurul naționalei de handbal, spune că e normal să existe. „Suntem persoane publice, presiunea media și a suporterilor există în meseria asta – e unul dintre lucrurile care te țin în viață. Întotdeauna am considerat că sportul făcut fără spectatori și media e cheltuială inutilă de resurse și de energie. Media face parte din viața noastră, presiunea face parte din viața noastră.”
-
„One in a million” | Mulțumim, Helmuth Duckadam!
acum 3 săptămâni