„Nici stil, nici furie”: „siesta” Spaniei în Rusia s-a terminat. Cu ce rămânem după eliminarea „La Roja”

Ciprian Rus 2 iulie 2018

După 1-1 în timpul regulamentar de joc și 3-4 după ultima lovitură de departajare, Spania, echipa-iconică a ultimului deceniu în fotbalul mondial, părăsește precipitat turneul final din Rusia, pe care, e drept, îl începuse oricum mai devreme cu câteva zile, furând startul cu demiterea-șoc a selecționerului Julen Lopetegui.

Acuzat că era preocupat mai mult să-și negocieze viitorul la Real Madrid decât să se ocupe de Națională, și, mai ales, că-și anunțase viitoare destinație în condițiile în care avea de tras la Mondiale alături de jucători care aveau să-i fie adversari, ca Pique, Alba sau Koke, Lopetegui, artizanul unor calificări excelente pentru Spania, a fost trimis acasă cu primul avion de la Krasnodar de abia numitul președinte al Federației Spaniole de Fotbal, Luis Rubiales.

Tot ce a urmat în traseul Spaniei la acest Mondial al marilor surprize trebuie pus în contextul acestor evenimente. Imediatețea a devenit sinonim al destinului „La Roja”, o echipă condamnată oricum să gândească pe termen scurt: noul președinte abia venise, Pique și Iniesta își anunțaseră deja plecarea de la Națională, selecționerul își negocia contractul cu Real Madrid, scrie Ramon Besa, în tăioasa sa analiză din „El Pais”.

Improvizația numirii lui Fernando Hierro, fostul director tehnic cu experiență discretă în antrenorat, nu avea cum să nu se vadă în stilul de joc al Spaniei. De fapt, în lipsa lui, căci Spania nu a avut, în Rusia, „Nici stil, nici furie”, după titlul analizei aceluiași Ramon Besa. „O echipă hibridă, fără identitate și fără suflet, mai sterilă ca oricând în șirul ei de pase fără sfârșit”.

Deși drumul spre finală părea mai simplu ca oricând pe jumătatea de tablou „a Rusiei”, eliminarea Spaniei era doar o chestiune de timp, cred majoritatea specialiștilor din peninsulă. E cu atât mai frustrant, însă, când vine în fața unui adversar modest, net inferior și într-un context statistic cât se poate de favorabil. Inclusiv la loviturile de departajere, unde, pe cifre, prima echipă care bate are șanse de 60% să meargă mai departe!

Mondialul nu ne va simți lipsa”, decretează editorialistul Alfredo Relano de la „As”. „Spania a dormit vreme de 80 de minute, ca mușcată de musca țețe. O lungă siestă, până când Iago Aspas și nevoia au obligat-o, pe final, să forțeze victoria. Dar echipele gazdă sunt mereu greu de bătut, iar asta nu e o chestiune de VAR. Trebuie să fii mai bun decât cu oricine altcineva ca să elimini o echipă gazdă, și nu a fost cazul Spaniei”.

Doar Isco – criticat și el că nu discerne întotdeauna între o pasă utilă și o „floricică” în plus – iese pe plus după acest Mondial discret al Spaniei. Lista vinovaților e lungă, iar „Mega-sondajul” din as.com începe cu Florentino Perez, Julen Lopetegui, Luis Rubiales și Fernando Hierro.

Prestigiosul cotidian sportiv „Marca” nu mai așteaptă rezultatul voturilor și spune, trașant, că „dincolo de forma sportivă, criza selecționatei e una structurală și începe chiar în momentul în care Florentino Perez și-l dorește antrenor la Madrid pe Lopetegui. A dat aer de normalitate unei situații contractuale în care ai mai multe părți implicate și unde, chiar dacă nu există literele mici ale clauzelor, ai de a face cu etica”. Și „Super Deporte” din Valencia îl vede vinovat pe Florentino Perez, cu fotografia căruia deschide prima pagină: „Satisfăcut acum?”.

Că ambițiile fără măsură ale lui Perez s-au pus de-a curmezișul „interesului național” al Spaniei e limpede pentru toată lumea. Numai că de la niște campioni mondiali și europeni și câștigători de Champions League lumea se aștepta să se ridice deasupra momentului critic la nivel administrativ. Nu a fost cazul: De Gea a fost total absent, câteva dintre vedetele echipei – Silva, Iniesta, Carvajal – au fost în cădere de formă, apărarea s-a dovedit fragilă în multe momente, în ciuda jocului de pase, echipei i-a lipsit profunditatea jocului, lipsa unui lider a fost și ea evidentă…

„Să pierzi înainte să începi să joci”: titlul editorialului din „Marca” definește cel mai bine starea de fapt din jurul naționalei iberice. Iar tonul anesteziat al presei spaniole de azi subliniază și mai bine implacabilul situației. „Ce ar fi fost dacă rămânea Lopetegui?” e doar încă una dintre întrebările care dau și vor da farmec fotbalului și peste ani și ani.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.