„Nu avem timp să exersăm lucruri speciale, nu e vremea experimentelor.” Primul obstacol spre fazele finale: ce să așteptăm de la România – Ungaria?

Andrei Năstase 11 decembrie 2016

Într-o zi în care societatea românească își joacă propriul meci cu miză mare – alegerile parlamentare de azi ne cer să privim fie înainte, fie înapoi – naționala de handbal întâlnește Ungaria în deschiderea unei grupe principale care arată, înainte de start, foarte bine.

Faptul că România (handbalistică) începe drumul spre semifinale cu două puncte mari, luate tocmai din mâna campioanei olimpice de la Rio, Rusia, așază echipa într-o poziție curioasă: de unde la începutul Campionatului European nu avea nimic de pierdut, orice derapaj de-acum înainte ar veni cu regretul ratării unei bune ocazii. Pentru că, ajunse în Suedia conștiente că două înfrângeri în primele două meciuri (Norvegia și Rusia) le pot scurta brusc orice ambiție mai serioasă, jucătoarele lui Ambros Martin și Costică Buceschi se găsesc dintr-o dată într-o poziție solidă – la trei victorii distanță de semifinale.

Când îl întrebi dacă echipa e într-un loc mai bun decât s-ar fi așteptat acum câteva zile, Ambros Martin ezită un moment. Nu e neapărat surprins de cele două puncte pe care România le are acum, dar e puțin surprins de progresul rapid pe care fetele îl fac. “Asta pentru că timpul nostru a fost foarte, foarte scurt. M-am uitat și la meciul Rusia – Norvegia și, dacă ar fi să compar nivelul lor de joc cu al nostru, pot spune că suntem foarte aproape de echipele astea. Pe una am bătut-o, cu alta am pierdut strâns, luptând foarte bine”, spune Martin.

Crede că trebuie să ne bucure nu neapărat poziția de acum – acest culoar bun pe care toți specialiștii ar fi plasat, înainte de Euro, Rusia lui Trefilov –, dar jocul. “Am făcut o treabă bună până azi, însă lucrul cu adevărat îmbucurător este că suntem puternici chiar dacă mai avem atât de mult spațiu de progres.”

Progresul acesta are două camere separate. În prima – pe ușa căreia stă scris Factor mental, tactică și recuperare – se va lucra și azi, cu Ungaria, dar și la antrenamentele și jocurile următoarelor zile. În a doua cameră – Construcție pentru viitor – lucrul se va relua după acest turneu final. „Acum e momentul ca toată lumea să tragă tare pentru fiecare meci”, crede Martin.

Iar azi e rândul Ungariei, o echipă ajunsă în Suedia într-o poziție similară, dar încurcată și mai tare de accidentări. La fel ca România lui Martin, Ungaria lui Kim Rasmussen (fost antrenor al campioanei Europei, CSM București, și fost selecționer al Poloniei, cu care s-a clasat pe patru la Mondialul din 2015) e un șantier în lucru.

Strecurată în Main Round în ultimul moment, prin victoria cu Muntenegru (21-14), Ungaria pornește grupa principală fără puncte și fără mari așteptări. Dacă este asta o veste bună pentru România? Nici Rasmussen, nici Ambros nu pot răspunde.

În schimb, ambii se concentrează pe ce-au de făcut echipele lor: unguroaicele să o blocheze în primul rând pe Cristina Neagu, apoi pe Eliza Buceschi, româncele să-și vadă de apărare și să atace cu intenție.

“Jucătoarele știu ce cred eu: cu apărarea vom bate echipele puternice. Când jucăm cu Rusia sau Norvegia trebuie să ne concentrăm mult pe defensivă. Eu nu cred că e altă cale. Dar atacul ne va câștiga meciurile cu celelalte echipe, cum s-a întâmplat cu Croația: nu ne-am apărat prea bine, dar ofensiva a fost foarte bună”, spune Martin.

Asta poate însemna că vom vedea un joc deschis, mai asemănător celui arătat cu Croația decât celui jucat contra Rusiei. Dar nimic nu e cert.

Pentru că România are a doua cea mai bună defensivă din concurs, după Franța lui Olivier Krumbholz (și el, la fel ca Martin, un specialist al apărării), și nu mai are timp să exerseze lucruri deosebite în atac. “Am vrea, dar nu e momentul acum”, spune Martin. “În atac, mai devreme sau mai târziu găsim soluția și marcăm. Nu avem timp să exersăm lucruri speciale, nu e vremea experimentelor. Acum trebuie să ne odihnim, să ne recuperăm și să pregătim tactic meciul.”

Vor face asta cu Ungaria, azi, apoi cu Cehia și Danemarca, pe 13 și 14 decembrie.

Tot ce vrea spaniolul să vadă în atac este intenție: “să știm ce vrem să facem, de ce o facem, cum poate răspunde defensiva adversă și care e următoarea noastră mișcare.” În rest, crede că fetele se cunosc bine și au, în Neagu, liderul potrivit, antrenorul din teren.

Așa că Martin, la fel ca jucătoarele lui și suporterii lor, e optimist. Și indiferent de rezultatele României în Suedia, vrea să clarifice un lucru: “că pierdem sau câștigăm, nu trebuie să uităm ce anume căutăm. E primul pas al pregătirii, indiferent care sunt așteptările din afara sau interiorul echipei.”

Antrenorul e convins că handbalul românesc a pornit pe un drum bun încă de anul trecut, și spune că nici victoriile, nici înfrângerile nu au voie să ne îndepărteze de acest drum – „suntem aici să construim un sistem mai bun. Vestea bună? Mare parte din construcția asta e treabă de zi cu zi. Și acum urmează Ungaria.”

Cum se joacă în grupa principală

În Main Round, România s-a alăturat Norvegiei și Rusiei, dar va juca doar cu cele trei echipe calificate din Grupa C: Ungaria, Cehia (13 decembrie) și Danemarca (14 decembrie).

Norvegia și Danemarca pornesc sprintul final cu patru puncte, România și Cehia încep cu câte două puncte, iar Rusia și Ungaria, fără puncte, au șanse minime.

Pentru calificarea în semifinale, România va trebui probabil să câștige următoarele trei meciuri, dar jocul cu Danemarca pare încă de-acum decisiv.

În celelalte două jocuri ale zilei, Rusia întâlnește Cehia (ora României 17.15), iar Norvegia și Danemarca închid seara de handbal (21.25) de la Helsingborg cu derbiul nordic pentru primul loc al grupei.

În Grupa 1, Germania, Franța și Olanda sunt la egalitate de puncte, patru, după ce au trecut sâmbătă de Serbia (trei puncte), Spania (fără punct) și Suedia (trei puncte).

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.