O înfrângere previzibilă | Fără Neagu, cu ultimele resurse de energie, România pierde în fața Japoniei. Pentru noi, Mondialul se termină aici

Kumamamoto, Japonia, unde România pierde contra țării-gazdă, 20-37, în ultimul meci din Main Round și ultimul meci din această complicată ediție a Campionatui Mondial. Naționala României termină pe locul 12, va încerca de-acum să se adune pentru turneele de calificare la Jocurile Olimpice de la Tokyo, în martie 2020.

La nici 24 de ore de la înfrângerea dură cu Suedia, echipa națională a României a revenit în Park Dome-ul din Kumamoto pentru a încerca să uite ziua de ieri și să termine Campionatul Mondial într-o notă mai optimistă. Panaceul ar fi fost o victorie – sau un joc bun – contra Japoniei, însă sarcina asta se anunța și ea destul de dificilă.

„Având în vedere că Cristina (Neagu) e out și Laura Pristăvița s-a accidentat, e important pentru jucătoarele tinere să câștige experiență. Dar Japonia joacă foarte bine, au fost foarte aproape (de Muntenegru și Spania). Au pierdut, dar joacă cu viteză mare. Nu cred că putem juca 7 contra 6 mâine, pentru că sunt prea rapide. Va fi o experiență importantă, dar va fi greu să câștigăm mâine. Au mai multă experiență, s-au antrenat mult timp împreună. Tot ce putem face e să continuăm și să acumulăm experiență”, ne anunța, încă de ieri, Tomas Ryde. 

Iar experiența a început greu, cu două mingi pierdute în atac, cu trei goluri ale Japoniei, a cărei primă calitate a devenit imediat evidentă: viteza. De alergare, de pasare și de gândire. 

Primele două intervenții ale Iuliei Dumanska și primele două goluri reușite de Gabi Perianu și Aneta Udriștioiu au ajutat România să rămână aproape, 2-4, Diana Ciucă a apărat și ea de la șapte metri, dar Japonia tot a reușit să se desprindă la 7-3. Echipate într-un galben strident, mai micuțele adversare au început la o intensitate foarte mare, și n-au marcat doar din pătrunderile iuți pe care le-au arătat în fiecare meci de aici, au făcut-o și de la distanță. 

La 10-5, după 13 minute jucate în ritmul preferat de asiatice, Ryde a cerut primul time-out. Dacă echipa României și-a propus să evite concursul de viteză cu Japonia, lucrul ăsta n-a reușit nici până aici, nici în următoarele minute, când gazdele acestui turneu ne-au demonstrat și nouă că știu handbal.

Făcuseră același lucru cu Spania (31-33) și Muntenegru (26-30), iar cuvintele lui Adi Vasile ne-au revenit în atenție: „Lucrul cel mai important atunci când joci împotriva unei echipe asiatice e să lucrezi mult în apărare. Te epuizează mental. Pasează în mare viteză, au foarte multă răbdare, sunt disciplinate, precum societatea din care vin, așa că pentru noi nu e atât de obișnuit. Le spuneam fetelor înainte că trebuie să avem 15 secunde în plus pentru fiecare fază de apărare, cheia e să fie spații mici între noi, să nu aibă spații de pătrundere, pentru că asta își doresc”, ne spunea secundul lui Per Johansson pe banca Muntenegrului. 

Însă spațiile căutate au fost prea des găsite, iar scorul a început să arate rău: 13-6 și apoi, pe contră, 14-6, cu ceva mai mult de opt minute rămase de jucat până la pauză.

Alte două goluri mai târziu, la 16-6 pentru Japonia, Ryde a simțit nevoia să folosească din nou arma atacului în șapte, fără portar, cu Ostase și Pintea pe pivot. Au venit două goluri consecutive ale Anetei Udriștioiu (al doilea din șapte metri), însă Japonia s-a regrupat, a răspuns cu două lovituri de la distanță, de pe picioare, care au stabilit și scorul primei părți: 18-8.

Și chiar dacă România a început ceva mai bine repriza a doua, cu Vizitiu și Udriștioiu active, cu Zamfirescu trecută la coordonare și cu Dedu apărând câteva mingi bune, ratările și greșelile ușoare au ajutat Japonia să-și mulțumească frumoșii fani din tribune. Două-trei aeriene, pase sărite la extremă, angajări în orb pentru pivot – echipa Japoniei le-a reușit pe toate și a continuat să se desprindă la 11, 12 și chiar 13 goluri, 28-15 (minutul 48).

Nimic n-a mai legat România, nimic n-a iertat Japonia până la final, dar chiar și așa, din colțul românesc al tribunei, strigătele de încurajare și tobele au continuat să se audă. Și dacă mulți oameni au privit acest final respirând ușurați – bine că s-a terminat aici -, suporterii români din tribune ne-au oferit un sfârșit de Mondial mai frumos.

Drumul ăsta s-a oprit aici, după un 20-37 în fața Japoniei, alt drum începe de mâine, când aceleași jucătoare vor căuta să se adune, să pună la un loc toată experiența câștigată la Mondial și să încerce (în luna martie) calificarea la Jocurile Olimpice de la Tokyo.

E un obiectiv pe cât de important, pe atât de dificil. Și poate tocmai de-asta, atât de ofertant: va reuși echipa aceasta să-și crească din nou nivelul? Cum va suna strategia pentru aceste două-trei luni? Cine și cum va progresa? Vom vedea jucătoare noi? În fine, cu ce adversare ne vom bate în primăvară, cum va arăta grupa de patru din care primele două se vor califica pentru Tokyo? Toate întrebările sunt pe masă.

*

România a pierdut clar contra Japoniei, 20-37, în ultimul meci din Main Round și ultimul meci din această complicată ediție a Campionatui Mondial. Naționala a terminat competiția pe locul 12 (terminase pe 10 Mondialul de acum doi ani, pe patru Europeanul din 2018), va încerca de-acum să se adune pentru turneele de calificare la Jocurile Olimpice de la Tokyo, în martie 2020.

În semifinale, Rusia va juca contra Olandei, în timp ce Norvegia va juca cu Spania, prima adversară a României în Japonia.

Foto: FRH