Patrick Dinu dovedește că se poate face performanță și dacă prioritizezi studiile. Povestea unui viitor student la Princeton și a antrenorului său medaliat olimpic, Răzvan Florea

Andreea Giuclea 7 decembrie 2023

După două prezențe cu ștafeta în finalele Campionatelor Europene de Seniori de la Otopeni, constănțeanul Patrick Dinu concurează din nou sâmbătă la 100 metri liber, unde își dorește o calificare în semifinală. Unul din cei mai talentați înotători din generația sa, campion european și mondial de juniori cu ștafeta anul trecut, Patrick va studia din 2024 la Princeton, unde a fost admis cu o bursă academică totală. E antrenat de Răzvan Florea, medaliat olimpic în 2004 la Atena, care după retragere a construit la Constanța infrastructura prin care să formeze viitori campioni. Mai jos, povestea lor:

Antrenorul

Răzvan Florea, singurul medaliat olimpic din înotul masculin românesc, a știut că vrea să devină antrenor după retragere, în 2010, pentru că iubea prea mult înotul. De asta crede că a reușit să obțină performanțe în sportul pe care l-a început la șase ani, la Palatul Copiilor din Constanța. De asta mergea în fiecare dimineață cu troleibuzul la bazin, fie că ploua sau ningea. Până la urmă, nu te obligă nimeni să faci. „Poate când ești mic, sunt familii care te obligă. Dar la un moment dat, când crești, e important ca tu să te gândești dacă lucrurile o iau într-o traiectorie bună și dacă vrei să faci, nu că ești obligat.”

A participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice, iar în 2004, la Atena, a câștigat medalia de bronz la 200 de metri spate, prima, și deocamdată singura medalie olimpică din istoria înotului masculin românesc. Palmaresul său mai include un argint la Campionatul European din 2004, două medalii de bronz (2006 și 2008), și un bronz la Europenele în bazin scurt (2006), plus alte zeci de medalii și recorduri naționale. Face parte dintr-o generație a natației românești numită deseori de aur, din care mai fac parte Camelia Potec, Diana Mocanu, Beatrice Câșlaru sau Dragoș Coman, Ștefan Gherghel, dar își dorește ca performanțele lor să fie depășite cât mai curând. Să nu mai fie singurul medaliat olimpic la masculin.

Și de asta și-a deschis propria școală de înot.

Clubul

Pentru că și-a dorit să continue pe marginea bazinului, a deschis, împreună cu soția sa, Atena Sport Club Constanța, un club privat de înot la care se gândea din 2005, după Jocurile Olimpice . La început, neavând un bazin propriu, închiria culoare în alte bazine, precum cel de la Palatul Copiilor, bazinul de antrenament al scafandrilor sau piscina Spectrum.

Pentru că își doreau propria casă, au construit de la zero un bazin semi-olimpic, într-o zonă centrală a orașului. A fost gata în trei ani și inaugurat în 2013, cu o investiție de peste 500.000 euro, finanțată majoritar din fonduri proprii, și parțial din fonduri europene, o investiție recuperată în timp. „Pot spune că business plan-ul pe care l-am făcut la început s-a dovedit a fi corect. Adică am putut să recuperăm banii, au trecut 10 ani și am reușit.”

Bazinul are patru culoare și e atât pentru inițiere, unde sunt sute de copii, din care se extrag apoi grupele de performanță, aproximativ 40-60 de sportivi. „Procentul de a merge către performanță este foarte mult îngreunat pentru că nu avem spațiu. Cu siguranță ar putea mai mulți și cred că ar fi mai benefic și pentru noi, cred că am crește mai frumos.”

„Noi suntem foarte mulțumiți cu ceea ce am realizat la Constanța. Avem medaliați la campioanele naționale de la toate categoriile de vârstă, de la 10 ani până la seniori. Ceea ce e un lucru bun.”

Obiectivul principal rămâne să învețe cât mai mulți copii să înoate, „și să putem să tragem din acești copii cât mai mulți către performanță și marea performanță. Eu cred că sunt genul de antrenor care mă bucur să văd un progres la fiecare copil. Pentru că nu întotdeauna găsești copii ca David sau ca Patrick sau ca Florea sau ca Dragoș Coman, sunt excepții. Dar important este să-ți faci meseria și să-ți pui niște obiective cu fiecare dintre copiii pe care îi antrenezi. Cred că noi suntem bucuroși atunci când vedem că, dintr-o echipă, marea majoritate progresează.”

Sportivul format de Răzvan care a ajuns cel mai departe e Patrick Dinu, campion mondial și european de juniori în 2022 cu ștafeta, multiplu campion și recordman național, care săptămâna asta participă la Europenele de Înot în Bazin Scurt de la Otopeni.

Sportivul: Patrick e un produs 100% privat

Patrick face parte din prima generație de copii pe care Răzvan i-a învățat să înoate și care au mers către performanță. Avea șase ani când a început înotul, la recomandarea medicului, pentru o bronșită astmatică care s-a ameliorat în timp. A început înotul la Răzvan, pentru că un prieten i-a spus că e distractiv, dar nu cunoștea palmaresul antrenorului său. În 2012, se uita la Jocurile Olimpice, ca să-i vadă pe Michael Phelps, Ryan Lochte și alți mari înotători, și s-a gândit să căute pe internet mai multe despre istoria olimpică a României. Atunci a aflat cine e antrenorul lui și a rămas cu gura căscată.

După primul an, a început să meargă la concursuri și să aibă rezultate bune. „Marea lui calitate este că este foarte serios”, spune Florea. „A fost foarte serios de mic, de departe, cel mai serios copil.” Un sportiv implicat 100% în tot ceea ce face, foarte atent cu tot ceea ce se întâmplă în afara bazinului, cum îl descrie antrenorul său, a progresat și a început să-și seteze obiective tot mai ambițioase. „Când am făcut trecerea de la cadeți la juniori, am stat de vorbă și m-am gândit: ce facem? încep competițiile majore de juniori, și el a zis: vreau să fac. Bun, hai să ne apucăm și mai bine. Întotdeauna este loc de mai bine și trebuie să te gândești că mai ușor nu va fi. Va fi din ce în ce mai greu.”

Nu a fost ușor, mai ales că școala a fost mereu importantă pentru Patrick. Cu excepția perioadei din pandemie, mergea zilnic câte 5-7 ore pe zi, de la 8.30 dimineața. Antrenamentul îl făcea înante, de la 6 la 8, iar al doilea antrenament după ore. „Tot timpul pentru mine școala a fost pe primul rând și înotul foarte, foarte aproape, pe locul 2. Dar foarte aproape.”

Student la Princeton

Elev la Cambridge School of Constanța, Patrick a încheiat vara aceasta clasa a XII-a ca șef de promoție, cu media 10. A dat Bacalaureatul englezesc și a avut oferte de la mai multe universități din SUA, printre care Princeton, Yale, Stanford, Indiana. A ales Princeton, unde a fost admis cu bursă totală academică.

În ultimul an, a îmbinat cele două antrenamente zilnice cu pregătirea pentru examene la biologie, chimie și matematică, examene dificile, pe care le-a ales pentru că vrea să studieze Medicină. „Nu mi-ar plăcut niciodată drumul ăsta ușor. O să văd cum mă descurc, cum am făcut-o și până acum. Până la urmă, fac ceea ce-mi place.”

A lipsit rar de la antrenamente pentru școală, spune antrenorul lui, care crede că școala ar trebui să fie prioritară pentru toată lumea, și că Patrick dovedește că se poate face performanță în sport chiar dacă prioritizezi studiile. „A învățat nu mult, foarte mult. Foarte mult, cu meditații de patru ore online. Dar încă o dată, Patrick e un băiat foarte ordonat. Timpul liber îl folosește pentru antrenamente, pentru odihnă și pentru lecții, nu lasă nimic la voie întâmplării, să piardă timpul în alte părți.”

Lui Patrick îi place relația pe care o are cu antrenorul său, care îl cunoaște foarte bine. „Doar dacă se uită la mine știe dacă mă simt bine ziua respectivă sau nu.” Două dintre lucrurile cele mai importante pe care le-a învățat de la el „ar fi să am răbdare, să nu mă grăbesc prea tare, să nu forțez nimic prea mult, și să-l las să vină de la sine; și să fiu ambițios, perseverent, indiferent de cât de grea este perioada de antrenamente sau perioada din viața mea. Momentul de anul ăsta cu bacul și cu antrenamentele n-a fost tocmai ușor, a fost o perioadă destul de stresantă, pot spune, pentru că e un examen foarte, foarte important. Învățam ore bune pe zi, după care trebuia să merg din nou la antrenament dimineața, iar după amiază, trebuia să mă duc să învăț iar. A fost o perioadă nu tocmai ușoară, recunosc.”

Deși nu are bursă sportivă, pentru că cele opt școli din Ivy League oferă doar burse academice, facultatea are o echipă de înot, și va continua să se antreneze. „Sperăm să găsească cele mai bune condiții. Cu siguranță le va găsi, dar să găsească și varianta să aibă o echipă foarte bună de înot, un profesor foarte bun.”

Răzvan Florea își dorește ca drumul lui în sportul de performanță să continue, dar știe și că va urma o perioadă de adaptare: „O să fie o schimbare, categoric. Facultate, cursuri, iarăși bazin, iarăși cursuri, nu e ușor. Dar ideea este să continue, el își dorește foarte mult, eu îmi doresc la fel de mult. Eu l-am sfătuit să meargă acolo, pentru că e un copil deosebit. Și e o oportunitate, vrea să devină medic și cred că este cel mai bun scenariu pentru el să meargă acolo. Eu sper să funcționeze programul de înot foarte bine și să ne revedem cu el de fiecare dată la campionatele naționale și de ce nu, și la campionatele internaționale.”

Visul olimpic

Patrick a ales însă să plece la facultate în august 2024, ca până atunci să se concentreze pe antrenamente și să încerce să se califice la Jocurile Olimpice de la Paris. „Ar fi un adevărat vis împlinit. Tot timpul mi-am dorit să merg acolo, să fiu prezent la măcar o ediție. Pentru că știu că este ceva ce nu multă lume reușește, simpla prezență acolo – dar o medalie.”

Baremul olimpic la 100 de metri liber (48,34) nu e ușor de atins, dar asta nu-l descurajează pe tânărul de 18 ani, care ia în calcul și următoarea ediție, din 2028. „Anul acesta, într-adevăr, șansele nu sunt foarte mari. Dar nu este nici imposibil. Șansele cele mai mari ar fi Los Angeles 2028. Patru ani de zile este o perioadă destul de bună de timp pentru a mă antrena și a-mi îmbunătăți timpul suficient ca să mă calific.”

Pentru Patrick, după Europenele în Bazin Scurt va urma probabil un cantonament într-un loc cu bazin de 50 de metri, o pregătire pentru Campionatele Mondiale de Seniori din februarie. „După Europene urmează din nou o perioadă de pregătire, destul de asiduă, pentru că vom merge la Campioanele Mondiale din Doha. Acolo nu ne-am propus un obiectiv de timp, am vrea să ne apropiem cât mai mult de 49.0, ca să mai avem timp la dispoziție în iunie să ne gândim la un barem olimpic. Este foarte greu. Dar nu ne-a mai rămas decât să ne pregătim și să încercăm”, spune antrenorul său.

Infrastructura

Dacă s-ar antrena într-un bazin de 50 de metri, poate că ar progresa și mai mult, dar Constanța nu are unul. Se antrenează în cel semi-olimpic (25 metri) construit de antrenorul său, iar când nu a putut ajunge la orele de performanță pentru că era la școală, înota la World Class, printre copiii și adulți care făceau înot de agreement. „Consider că m-ar ajuta, într-adevăr. Pentru că ar fi mult mai specific cu ceea ce se întâmplă la concurs, pentru ca la noi, majoritatea timpului se înoată în bazin de 50m, sezonul de bazin scurt este și el scurt. M-ar ajuta în special la capitolul rezistență, cred că asta face foarte bine bazinul de 50, îți dezvoltă o rezistență foarte bună pentru finalul cursei. Dar, din păcate, asta este situația. M-am obișnuit cu ea, nu am ce face. Trebuie să mă adaptez la ceea ce am.”

Chiar dacă infrastructura din orașul său nu e la cel mai bun nivel, Florea crede că în țară lucrurile stau mai bine. „Sunt câteva bazine la un standard ridicat. Ne referim la bazinul acesta de la Otopeni, care este extraordinar. E cel de la Târgu-Mureș, cel de la Dinamo, care nu mai este nou, dar este un bazin de nivel extraordinar și acesta. Și sunt, se vor mai deschide câteva bazine în țară. Având în vedere că ai o infrastructură bună, automat și performanța cred eu că va crește. Trebuie să recunoaștem că condițiile sunt mai bune decât pe vremea noastră. Mai ales dacă ești un sportiv foarte bun și deja ai intrat în vizorul federației, beneficiezi de condiții corecte pentru a te pregăti.”

De un an, Patrick e legitimat la CSM Constanța, club municipal înființat acum doi ani care a format o echipă de înot puternică, atrăgând mai mulți sportivi din țară. „Am cam dus acolo sportivii de valoare, pentru că mi s-a părut corect la cât au investit săracii părinți. Acolo nu mai plătesc părinții deplasări, cantonamente, adică am intrat și noi în normal.”

Generația

Despre momentul bun prin care trece natația din România, fostul sportiv spune că: „Să știți că în ultimii trei, patru ani natația românească a crescut foarte mult. Poate lumea se uită la vârfurile cu care ne-am obișnuit, David, Vlad Stancu, Patrick, fetele – Daria Silișteanu, Aissia Prisecariu, Rebeca Diaconescu–, dar să știți că pe lângă acești copii, și din urmă vin copii foarte talentați. Dacă vom avea grijă de copiii care vin din spate, puteam avea rezultate bune și pe viitor. Mă refer la 2028, la Olimpiada de la Los Angeles, unde eu cred că vom sta mai bine decât acum.”

De e generația actuală așa specială? „Odată cu performanțele lui David, despre care toată lumea știe că e un înotător de valoare internațională, a ridicat standardele echipei naționale și ceilalți copii sunt motivați și și-au dat seama că, uite, un român a reușit să facă acest lucru și poate și noi vom reuși. Punându-ți în minte acest lucru, că poți face și tu, cred că mai mulți copii visează să ajungă în topul mondial și atunci sunt mai motivați. Și cred că și imaginea înotului a crescut foarte mult, ochii sunt ațintiți asupra noastră, noi trebuie să livrăm și să arătăm că avem valoare.”

Dar nu toți copiii care vin la înot o fac pentru a deveni campioni, spune Florea: „Nu trebuie să te găsești tot timpul: mă duc la înot, vreau să devin David (Popovici). Ok, te duci cu gândul ăsta. Dar important e că trebuie să iei toate beneficiile. Adică: am învățat să înot. Am 10 ani, merg cu familia în concediu, mergem la un hotel cu piscină, stau și eu liniștit că pot să înot, stau și părinții liniștiți că sunt super safe. În primul rând, acest lucru e benefic pentru întreaga viață care te așteaptă în față. Și apoi dacă ai și calitățile necesare, o să mergi mai departe.”

 

Foto: FRNPM, Atena Sport Club

Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.