„Pe mine m-au pedepsit unii oameni pentru că am îndrăznit să visez”. Povestea Crinei Pintea trebuie ascultată până la capăt

Andrei Năstase 24 februarie 2019

„Pe mine m-au pedepsit unii oameni pentru că am îndrăznit să visez că mai pot deveni o jucătoare profesionistă, luând-o de la zero la vârsta aceea. Nu au apreciat determinarea mea, nu m-au încurajat“.

Sunt cuvintele Crinei Pintea, o sportivă care a început handbalul atât de târziu și care, în ciuda multor obstacole, s-a ridicat atât de sus. Mulți îi cunoaștem parcursul, i-am văzut, când mai de aproape, când de la distanță, creșterea. Dar abia acum, după importantul interviu pe care Crina i l-a acordat lui Valentin Șchiopu, pentru Pressone.ro, aflăm și mai multe detalii despre ceea ce până acum numeam, generic, ba „încercări“, ba „provocări“. Sunt mai mult de atât.

Crina Pintea a fost înjurată, lovită și scuipată în față. Nu metaforic. Nimeni nu trebuie să se uite în altă parte acum. Nu există aici un „da, dar omul care i-a făcut asta câțiva ani la rând – Gheorghe Tadici – a avut rezultate grozave acolo unde a antrenat“. În unele locuri a avut (a luat și argint cu naționala feminină la Mondialul din 2005), în altele nu a avut. Contează?

Avem antrenori, suporteri și ziariști care simt că sportivele și sportivii le datorează lor ceva. Și dacă nu lor, atunci României (care și ea le datorează ceva tot lor). E o confuzie. Simțul datoriei nu e tot aia cu datoria. Pasiunea și spiritul care îi îndeamnă pe sportivi, indiferent de sexul, educația sau înclinațiile lor, să se așeze în slujba obiectivului colectiv (mai mare decât propriul interes, mai departe de amorul propriu) nu trebuie să trimită pe nimeni în gura lumii. Nici fetele noastre și nici băieții noștri nu ne datorează nimic. Invers, poate că nu suntem datori acum să-i plângem de grijă Crinei, dar bine-ar fi să-i ascultăm povestea.

Căci Crina Pintea nu e singura sportivă care a trecut prin ce a trecut, dar e printre puținele care și-a spus povestea pe îndelete. Suntem convinși că vocea Crinei va încuraja și alte voci – feminine sau bărbătești – să spună „de ajuns!“. Sunt încă mulți antrenori, mulți profesori, mulți formatori care deformează. Care inhibă, jignesc și umilesc tineri exact în perioada când sunt mai sensibili. De ce o fac? E o discuție prea stufoasă. Poate că nu știu mai bine. De ce li se permite să o facă? Aici e ceva mai simplu: probabil că din nepăsarea colectivă și din frica victimelor. Și pentru că scopul încă mai scuză mijloacele. De parcă sporturile sunt o treabă gravă; de parcă ar avea un rol mai important decât acela de-a aduce bucurie celor care le practică și celor care le urmăresc.

Crina, care râde tot mai des și joacă tot mai bine și la naționala României, dar și la Gyor, cea mai puternică echipă de club a Europei, are zile mai senine azi. Știe că a reușit și poate vorbi cu deschidere despre o perioadă pe care face eforturi să o uite definitiv. Că n-a uitat-o și că are acum liniștea să se uite înapoi ne deschide tuturor o ușă pe care, interesați de scoruri, obiective și așteptări personale, am tot ignorat-o.

Uite materialul din Pressone, merită citit.

Crina Pintea s-ar putea întoarce în România, la CSM București, din sezonul următor.

Foto: Sorin Pana / Sport Pictures

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.