Am avut privilegiul de a face parte dintre martorii ceremoniei de azi, de la Palatul Cotroceni, în cadrul căreia Simona Halep a fost înnobilată, de către Preşedintele ţării, cu cea mai înaltă decoraţie a Statului: Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler. Nu voi insista asupra detaliilor festive, ce pot fi aflate uşor recurgând la orice agenţie de ştiri. Ci mă voi concentra asupra acelor detalii trăite, care nu s-au văzut neapărat pe cameră, însă sunt dintre cele mai semnificative.
Simona, minionă şi glorioasă ca Napoleon după Austerlitz, a fost emoţionată pe tot parcursul evenimentului de gală. Şi-a stăpânit cu greu fluturii din stomac, dar a avut generozitatea, la capătul discursurilor, de a face fotografii cu toţi cei prezenţi – chiar şi cu poliţiştii! -, deşi protocolul n-o obliga. Însă Simona e despre bun-simţ, un bun-simţ dus adesea la rang de artă. O fiară când vrea, pe teren, Simona e una dintre cele mai plăcute prezenţe din circuit, fapt confirmat recent şi de Martina Navratilova, ceea ce s-a văzut şi la Cotroceni. Cei blânzi vor moşteni Pământul.
Festivitatea de azi e sfârşitul unui tur de forţă, început la All England Club, continuat pe Arena Naţională, trecut prin Palatul Patriarhiei şi dus mai departe pe tărâmuri natale, la Constanţa. Însă campionii nu se plictisesc niciodată să câştige, iar Halep s-a ridicat la înălţimea ocaziei: dacă Simona persoana fizică e, vizibil, introvertită şi discretă, Simona campioana iubeşte (e)strada, mostrele de afecţiune ale românilor şi aprecierea publică. Sunt poate cele mai importante arme ale ei, arme cu care, alături de talentul scandalos, a bătut, pe toate meridianele, atât prejudecăţile despre ea, cât şi cele despre români. Dincolo de dubiu, am văzut azi la Cotroceni o tenismenă care iubeşte sincer România, una care, prin statura sa mondială, poate schimba multe în sportul românesc după ce se va retrage.
„Nici măcar prin vis nu a putut să-mi treacă un astfel de moment, dar am muncit, am crezut că am şansa să ajung la un nivel înalt în tenis. Dar să ajung la cel mai înalt, mi-a fost chiar şi teamă să visez! Însă am avut tot timpul încredere că orice e posibil”, mi s-a confesat Simona la finalul momentului special trăit la Cotroceni, unul care îi cimentează şi mai mult locul în istoria sportului nostru şi în conştiinţa românilor. Cu siguranţă nu e nici o coincidenţă faptul că organizatorii au ales Sala Unirii, precedată de o anticameră cu vitralii înfăţişând figuri eroice, pentru această recunoaştere. Poate se va scrie, într-o zi, că românii au învins „ca la Wimbledon”.
Dacă există un dicton care să încapsuleze, în câteva cuvinte, drumul Simonei de pe terenurile obscure din Constanţa până la Palatul Prezidenţial, acesta e, indubitabil: per aspera ad astra (prin adversităţi către stele, n.n). Micuţa tomitană mustind de talent, dar poate prea „crudă” şi necizelată, a crescut peste ani într-un sportiv complet.
Din haosul sportului românesc post-decembrist s-a născut, aşadar, Steaua României: Simona Halep. Ajutaţi acum şi de lumina ei, să luptăm deci cu haosul şi să mai descoperim niscaiva planete pitice.
*
Teodor Burnar este Doctor în Istorie, poet, jurnalist. În cariera lui de peste 15 ani în presă, a fost, printre altele, redactor-șef adjunct al revistei Sport Magazin și a colaborat cu Federaţia Română de Fotbal, dar şi cu Eurosport. A scris prima teză de doctorat din lume despre eroizarea Simonei Halep („Mituri, eroi, sportivi în România contemporană. Studiu de caz: Simona Halep”), pentru care a fost declarat Doctor în Istorie, Summa cum laude, al Universității din București în martie 2023.
