Philipp Lahm, în „Perspectiva unui fotbalist”: Va găsi Xavi suficientă încredere, suficientă răbdare la Barcelona? Și care va fi abordarea lui tactică?

Xavi s-a întors, de câteva săptămâni, acasă. Cu el antrenor, FC Barcelona speră să reînvie epoca de glorie a lui Pep Guardiola. Tehnic, cu o viziune a jocului ieșită din comun, Xavi a fost un jucător de talie mondială. Un veritabil strateg, mereu cu echipa în minte. Și-a susținut colegii, a pregătit minuțios scena, a găsit mereu soluții. Părea imposibil să-l desparți de minge, chiar și atunci când era înconjurat de mai mulți adversari.

În perioada de top a lui Xavi, naționala Spaniei era practic imbatabilă, devenind campioană europeană, campioană mondială, campioană europeană din nou. În cele două finale ale Campionatului European, din 2008 și 2012, Xavi a dat pasa decisivă pentru nu mai puțin de patru goluri. În același timp, a dominat Liga Campionilor cu FC Barcelona – a câștigat titlul de două ori și a ajuns în semifinale în patru sezoane. „Echipa care mi-a lăsat cea mai puternică impresie a fost Barcelona”, a spus antrenorul lui Manchester United, Alex Ferguson, după ce a pierdut finala din 2011, când „tiki taka” era la apogeu.

La mijlocul terenului, Xavi l-a completat ideal pe Andrés Iniesta. Xavi era metronomul, Iniesta, purtătorul de balon. Cei doi au avut o diviziune a muncii similară cu cea a lui Luka Modric și Toni Kroos, cu ajutorul cărora Real Madrid a înlocuit FC Barcelona ca reper al fotbalului de club.

Xavi s-a încadrat perfect în filosofia clubului FC Barcelona și a lui Pep Guardiola. Sub conducerea sa, Xavi, Iniesta, Carles Puyol și Lionel Messi și-au asumat viziunea fotbalului total, conform căreia toată lumea poate face totul. Împreună, au dus echilibrul dintre atac și apărare la un nou nivel. Dimensiunea fizică nu era decisivă, nici măcar în atac și apărare.

În acel moment, aș fi putut merge la FC Barcelona. Ar fi fost o experiență grozavă să fiu pe teren cu toți acești uriași. Mă uit înapoi cu ochii în lacrimi, dar, ca orice copil din München, îmi doream foarte mult să câștig Liga Campionilor cu clubul meu, FC Bayern. Niciodată nu mi-aș fi iertat dacă nu eram acolo pentru victoria de pe Wembley, în 2013. La acea vreme, Barcelona era un model pentru întreaga lume și din alt punct de vedere: clubul avea ca sponsor de tricou pe UNICEF.

Vremurile s-au schimbat. Ultima dată când FC Barcelona a câștigat Liga Campionilor a fost în 2015. De atunci, nu a mai prins nici finala, în schimb s-a remarcat prin câteva înfrângeri drastice: 2-8 cu Bayern München, 0-4 cu Liverpool, 0-3 cu Roma, 1-4 cu Parisul; și mai recent, 0-3 la Lisabona. E dezavantajul acestui tip de fotbal, care cere cea mai bună tehnică și un nivel ridicat de inteligență din partea tuturor celor implicați. Uneori, stilul se întoarce împotriva ta.

Adversarii au descifrat de mult jocul Barcei. Încă în 2010, José Mourinho și Inter Milano au reușit să împiedice Barcelona să marcheze. În semifinală, Inter s-a baricadat în suprafața de pedeapsă cu întreaga echipă. Principiul „toată lumea în spatele mingii” a devenit, de-atunci, acceptabil social.

Posesia dominantă a mingii a fost pusă sub semnul întrebării, fotbalul a devenit tot mai fizic, tot mai dinamic. Prezentul a scos în față noi protagoniști: Trent Alexander-Arnold, N’Golo Kanté, Paul Pogba, Alphonso Davies sau Erling Haaland – toți sportivi care seamănă mai mult cu Usain Bolt decât Xavi, înalt de 1,70 metri.

Iar Lionel Messi joacă la Paris. Asistăm la o nouă competiție pe terenul economic. În 2011, FC Barcelona și Real Madrid, cluburile cu cea mai mare cifră de afaceri din lume, erau urmate, la distanță, de Manchester United (365 milioane), FC Bayern (320) și Chelsea (250). Astăzi se fac investiții mari în mai multe locuri. În Europa, avem aproape zece cluburi cu o cifră de afaceri anuală de jumătate de miliard de euro sau mai mult. Între timp, tot mai multe cluburi concurează pentru cei mai buni jucători și antrenori.

PSG și Manchester City, ambele în mâinile unor proprietari foarte bogați, sunt numele noi de pe hartă. Dinamica de pe această piață a forțat un „du-te vino”. Cândva, Arsène Wenger, Alex Ferguson sau Johan Cruyff erau instituții în cluburile lor. Astăzi, e mai degrabă o excepție când unui antrenor i se dă timp să construiască. Să-i lași lui Jürgen Klopp patru ani ca să ia un titlu a fost posibil doar la un underdog precum Liverpool. Guardiola contravine tendinței, dar și el face compromisuri, impunându-le fotbaliștilor săi să joace mai defensiv, iar uneori chiar să cedeze mingea.

Cei mai mulți antrenori din Top 10 – Top 15, nume ca Mauricio Pochettino, Thomas Tuchel, Antonio Conte sau Carlo Ancelotti, se rotesc la fiecare doi-trei ani la marile cluburi. Nu te poți dezvolta prea mult în acest timp. Pentru ei, e mai important să creeze o atmosferă bună în echipă și să fie acceptați de vedete.

Zinédine Zidane, care a câștigat Liga Campionilor de trei ori la rând cu Real Madrid între 2016 și 2018, spunea despre sine: „Tactic, nu sunt cel mai bun antrenor”. Ca nimeni altul, și-a condus echipa prin carismă. Carisma a devenit factorul decisiv, nu filosofia sau o idee sofisticată a jocului. Asta în timp ce Liverpool se bazează inclusiv pe inteligența artificială pentru planificarea jocului!

Carismă are și Xavi, cel care a modelat în chip esențial fotbalul Barcelonei. Dar mai poate funcționa (doar) carisma? Este școala Barcelonei suficient de puternică pentru a câștiga din nou – și încă destul de repede – titluri internaționale? Va găsi Xavi suficientă încredere, suficientă răbdare într-un loc în care cei doi predecesori ai săi nu au rezistat doi ani împreună? Sunt întrebările care îl însoțesc pe Xavi în marea lui provocare începută recent pe banca Barcelonei.

Poate primul – sau cel mai mare – examen pe care Xavi și Barcelona lui îl au de trecut e meciul cu Bayern de la München: miercuri seara, ora 22.00. O victorie i-ar asigura Barcelonei calificarea mai departe în primăvara Ligii Campionilor, în vreme ce înfrângerea ar putea trimite Barca în Europa League. Or asta ar întuneca întoarcerea lui Xavi în Catalonia.

Philipp Lahm, fostul căpitan al lui Bayern München și al naționalei Germaniei, câștigător al Ligii Campionilor în 2013 și campion mondial în 2014, este acum director de turneu pentru Campionatul European din 2024. Rubrica lui – „Perspectiva unui fotbalist” – o să apară regulat pe Lead. Materialele sunt produse în colaborare cu Oliver Fritsch de la Zeit Online și vor fi publicate în mai multe țări europene. 

Lead se alătură astfel publicațiilor europene în care apar textele lui Philipp Lahm, printre care se numără The Guardian, La Repubblica sau Zeit Online.