Portret de antrenor I Adrian Vasile: „Nu e nimic mai plăcut decât să trebuiască să câștigi tot timpul. Eu așa am fost crescut”

Andreea Giuclea 24 ianuarie 2020

Înainte de debutul echipei CSM București în Main Round-ul Ligii Campionilor, am stat de vorbă cu Adi Vasile despre parcursul său în antrenorat, provocarea de a antrena un club ca CSM, adversarii din Main Round și mentalitatea de învingător cu care a crescut. Citiți azi prima parte.

Ferencvaros – CSM București e sâmbătă, ora 17:00, în direct la Telekom Sport și Digi Sport.

*

Când i s-a propus să preia rolul de antrenor principal al CSM București, în octombrie 2019, după plecarea lui Tomas Ryde, Adi Vasile și-a zis: „Ok, acum e timpul”. Antrenor secund și preparator fizic al echipei încă din 2014, se gândea de vreo doi ani să facă pasul spre rolul de antrenor principal. „Deviza mea e că trebuie să muncești, să fii serios, iar lucrurile bune vin la momentul potrivit, nu-mi place să grăbesc lucrurile. Chiar mi s-a părut un moment potrivit acum, deși sigur că a venit și ca o surpriză.

A acceptat pe loc, fără niciun moment de dubiu, chiar dacă mai erau doar cinci zile până la startul  Ligii Campionilor. Viața la CSM București, spune, nu-ți oferă foarte multe momente de liniște și de introspecție. „Lucrurile se întâmplă foarte rapid. Nu ne permitem să lăsăm nici măcar o zi să treacă fără să ne punem amprenta.

Iar ce-și dorește cel mai mult antrenorul de 37 de ani, fost jucător la Steaua, cu care a câștigat Cupa Challenge în 2006, e să-și lase amprenta. Să ajute, să aibă un impact. Și să fie cel mai bun.

„Ca om, mie mi-a plăcut să fiu de ajutor în locul unde sunt, de când m-am apucat de sportul ăsta, din orice postură am avut, de la jucător la preparator fizic, antrenor secund și acum principal. Dacă prin tot ce fac zi de zi ajut fetele, clubul, mai departe pot să ajut țara ca imagine, impact handbalistic, cu mare drag. Vreau și trebuie să fiu de ajutor.

E o filosofie care se reflectă și în stilul său de antrenorat. „Îmi propun în fiecare moment să fiu cu mintea atentă la tot ce se întâmplă, să am tot timpul energie și echipa să simtă că sunt tot timpul acolo, un sprijin pentru ele. Să simtă că am încredere în ele și că orice ar face, eu voi fi tot timpul lângă ele. Îmi doresc să fiu un tactician foarte bun, să învăț cât mai mult, să apară situații care să mă provoace. Lucrurile vin și cu timpul, pentru că sunt la început de drum, sunt un antrenor foarte tânăr. Dar îmi doresc să fiu cel mai bun. Mi-aș dori ca amprenta pe care o voi lăsa în handbal să fie importantă.

Antrenorii de la care a învățat

Antrenorii care au trecut pe la CSM (10 în cinci ani, cei mai mulți dintre ei străini) au fost un bun prilej de a acumula experiență. „A fost o mare șansă să pot să văd atât de mulți antrenori cu bune rezultate internaționale, am avut de învățat multe de la ei zi de zi, de la cele mai banale lucruri: de la modul cum pășesc în teren, cum se îmbracă, cum vorbesc, când țipă, când vorbesc cald, când sunt autoritari, ce gestică au, când intervin în antrenament. M-am uitat la toate detaliile astea, ca să învăț din toate. Pentru mine, viața e ceva de nivel evoluționar, eu trebuie să devin mâine mai bun decât am fost azi. Așa am fost crescut. (…) Și antrenorii din tinerețe și-au pus o amprentă, domnnul Ștefan Birtalan, primul antrenor la Steaua, și-a pus o mare amprentă asupra mea, prin modul în care comunica, prin eleganța pe care o are dânsul. De la fiecare am avut câte ceva de învățat pentru a-mi defini un stil.

Un stil mai degrabă calm, ferm, decât vulcanic, spune el, un stil care nu s-a schimbat mult de când a devenit principal, poziție din care încearcă să le transmită jucătoarelor în primul rând încredere. „Nu cred că m-am schimbat de când am devenit principal. Eu cred că una din cele mai mari caracteristici ale unui om trebuie să fie autenticitatea. Eu sunt un antrenor apropiat de jucătoare, dar trebuie ca din această apropiere să le pot și critica, ca să ajut echipa, fără ca ele să creadă vreodată că e ceva personal. Pentru că nicio critică de-a mea nu va fi ceva personal. Eu cred în fiecare dintre ele și meseria mea este să le fac pe fiecare dintre ele să creadă în ele atât de mult cât cred eu în ele. Pentru că în final mingea este în mâna lor, decizia e în mâna lor, nu e la mine.

Adrian Vasile dupa meciul de handbal feminin dintre CSM Bucuresti si HC Zalau, contand pentru Liga Florilor, desfasurat in Sala Polivalenta-Ioan Kunst Ghermanescu din Bucuresti, duminica 19 ianuarie 2019. © FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

Jucătoarele simt această încredere, de care echipa are nevoie pentru că vine după un sezon greu, crede Iulia Curea: „Lucrează foarte mult pe încredere, mi se pare că are un obiectiv din asta, să ne arate că are încredere în noi. De când a rămas principal, am avut niște meciuri foarte grele în Champions League, și cu oricine am jucat și oricine a lipsit din echipă în perioada aia, nu ne-a arătat că ne e greu. Nu a pus niciodată problema așa, nu ne-a zis decât că o să câștigăm, mereu. (…) Încearcă să impună spiritul ăsta de luptă și mentalitatea asta, de care echipa are nevoie din cauza sezonului trecut, pentru că a fost o perioadă foarte grea. Nu ne-am calificat nici în Final4, n-am început bine nici anul ăsta, la Supercupă Nora (Mork) s-a accidentat. N-are cum să nu ne afecteze, chiar dacă suntem la nivelul ăsta.

„Presiunea e un lucru normal la nivel înalt

Să antrenezi o echipă ca CSM, cu jucătoare cu personalități puternice, cu stiluri variate de joc și care vin din culturi handbalistice diferite, e o provocare despre care au vorbit mulți dintre foștii antrenori, iar Adi Vasile spune că anii în care a interacționat cu jucătoarele, ca secund, l-au învățat cum să gestioneze un astfel de vestiar. „Cred că dacă n-aș fi avut experiența anilor aceștia, ar fi fost foarte complicat, pentru că vin din societăți diferite, culturi diferite, suntem educați diferit. Nu există un șablon pe care să-l poți aplica în comunicare. Dar e un mare avantaj că am fost aici toți anii aceștia și am putut să lucrez cu atât de multe sportive de nivel internațional atât de bun, pentru că inclusiv ele m-au format pe mine, într-un fel.

Un club cu buget și obiective așa de mari vine și cu multe așteptări, dar antrenorul spune că nu le vede ca pe o presiune, ci ca pe o provocare. „Nu simt niciun fel de presiune, pentru că presiunea asta e un lucru normal la nivel înalt. Eu am avut marea șansă să fiu educat de niște oameni senzaționali ai sportului românesc, ai handbalului românesc, niște glorii, la care tot timpul ne uitam aspirațional. Eu am fost învățat de la 10 ani, de când am pășit în clubul Steaua, că noi suntem învingători. Nu exista nimic altceva în capul nostru decât că noi vom câștiga. Iar ce se întâmplă aici la CSM e o continuare a educației pe care o am. Și, recunosc, sunt foarte fericit și norocos să fi avut parte de așa ceva. Altfel, e un lucru greu, nu e ușor.

E o atitudine pe care o simte și din partea echipei. „Majoritatea fetelor din echipă sunt cu o experiență uriașă la nivel internațional, sunt câștigătoare de trofee, de medalii, au pierdut, în același timp, trofee și medalii. Sunt competitoare de top, iar un competitor de top are un spirit al competitivității ieșit din tipare. Ele sunt învingătoare. Eu trebuie să le scot dorința aceea interioară la iveală, să le propag gândirea către cel mai înalt lucru, pentru că potențialul nostru este de a face asta. Gândindu-ne la calitatea pe care o avem în echipă, putem vorbi despre un nivel foarte înalt. Asta e și o mare responsabilitate pentru toată lumea, inclusiv pentru mine.

Handbalistele de la CSM Bucuresti Elizabeth Omoregie,Jelena Grubisic,Iulia Curea,Itana Grbic,Madalina Ion si Bianca Marin saluta publicul dupa meciul de handbal feminin imotriva celor de la HC Zalau, contand pentru Liga Florilor, desfasurat in Sala Polivalenta-Ioan Kunst Ghermanescu din Bucuresti, duminica 19 ianuarie 2019. © FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

„Nu există altceva decât fiecare meci care trebuie câștigat

Despre adversarii CSM-ului din Main Round, Adi Vasile spune: „E o grupă foarte dificilă, cu multe echipe bune, cred că cinci echipe cu șanse, foarte strânse ca punctaj. Metz e o echipă care face parte dintr-un sistem bine pus la punct, gândit de foarte mulți ani, cu jucătoare care joacă de mult timp împreună, participană în Final4-ul trecut, una din surprizele competiției, cu un cuplu de antrenori care tocmai a câștigat Campionatul Mondial, așa că o echipă redutabilă din toate punctele de vedere. Vipers, o echipă cu majoritatea jucătoarelor din naționala Norvegiei, având-o acum și pe Heidi Locke în echipă, sigur le crește apetitul ofensiv. Deci două echipe care vin dintr-un sistem foarte clar, cel francez, cel norvegian. Iar Ferencvaros, o echipă care, prin prisma norului ăstuia de istorie între țările noastre, ne asigură o partidă încărcată.

Pentru mine, e o provocare pe care aș spune că o îmbrățișez, pentru că nu e nimic mai plăcut decât să ai ștacheta de-a fi învingător și să trebuiască să câștigi tot timpul. Asta e pentru cei buni. Eu așa am fost crescut la Steaua, ăsta e spiritul în care am fost crescut, că asta e o normalitate, și le-am spus-o și lor. Și trebuie ca și prin comportamentul nostru să ridicăm ștacheta și să facem lucrurile despre care vorbim.

Obiectivul rămâne câștigarea fiecărui meci pe care-l avem. Nu există altceva decât fiecare meci care trebuie câștigat. E o motivație în plus faptul că am ratat Final4-ul anul trecut; de când am intrat în handbalul internațional cu echipa, a fost singurul pe care l-am ratat și a fost tare complicat acel moment în care ne-am uitat la televizor. Dar viața e o luptă tot timpul, nu înseamnă că dacă ai participat sau dacă ai câștigat la un moment dat ești automat abonat la finală sau la competiție. Fiecare zi îți arată o nouă perspectivă în care trebuie să demonstrezi încă o dată că ești bun. Iar asta se întâmplă zi de zi, la antrenamente. Ștacheta noastră este atât de ridicată ca așteptări și ca dorință de la noi, încât este foarte greu, inclusiv pentru noi, să ne găsim un echilibru atunci când lucrurile nu ies foarte bine.

Cum afectează problemele financiare echipa

„Atunci când vorbești de o echipă care vrea să facă performanță la cel mai înalt nivel, e foarte important să asiguri toate condițiile necesare ca jucătoarele să poată să se canalizeze strict pe handbal, și orice lucru care nu e la locul lui are un efect. Eu le mulțumesc fetelor pentru modul în care s-au comportant în toată perioada asta, inclusiv în 2019, pentru că vin la antrenament dorindu-și să se antreneze, nu simțim în sala de antrenament atât de mult aceste probleme cu întârzierile salariale. Pe de altă parte, știu că ele există și că la un moment dat sunt în subconștientul fiecăreia. Clubul face foarte mari eforturi să rezolve această situatie, sperăm că o va face în curând, pentru că va fi o presiune în plus care se va lua de pe umerii fetelor.

Construcția pe termen lung

Cu contractul prelungit și pentru sezonul viitor, Adi Vasile încearcă să privească spre construcția unei echipe, un lucru pe care puțini foști antrenori ai clubului capitalei au putut să-l facă. „Eu cred foarte mult în continuitate, dacă lucrurile merg așa cum văd sau cum mi le doresc, sunt doar două posturi în echipă care vor fi schimbate. Linea Torstenston și Iulia Curea sunt la ultimul sezon în handbal, atunci sunt două jucătoare care trebuie aduse să le înlocuiască. Altfel, pentru că la CSM numărul de antrenamente e foarte limitat, numărul de meciuri e foarte mare, din când în când viața sportivă îți mai arată și anumite accidentări, jucătoarele intră și ies din circuit, e nevoie de un pic mai multă continuitate pentru ca legăturile astea să ajungă să fie tot mai bune. Și asta e în mintea mea, păstrarea a 90% din grup, doar două jucătoare schimbate și restul să rămână, asta este dorința mea, către lucrurile astea deja s-au făcut toate demersurile.

Accidentări și reveniri

Desele accidentări au afectat și ele omogenitatea echipei, așa că Adi Vasile se bucură că jucătoarele încep să revină în teren. „Partea bună e că jucătoarele de la 9 metri, unde în ultimul an am avut probleme, acum sunt toate la antrenament. Chiar mă gândeam, când am jucat la Rostov, Andreea (Lekic) și Cristina (Neagu) jucaseră din nou împreună după 12 luni calendaristice. Și e tare greu. Orice intrare sau ieșire a cuiva din echipă e o balanță care începe să se încline dintr-o tabără în alta. După Rostov a lipsit Andreea, jucam într-un sistem, a trebuit să jucăm în altul. După aia a reintrat Cristina, după o perioadă lungă, și are nevoie de câteva luni în care să-și reintre în ritm. Partea bună e că acum începe să fie exact ca ea, să se simtă liberă în teren. Andreea s-a reîntors și aș spune că antrenamente bune cu toate jucătoarele într-o stare fizică bună avem practic din 2 ianuarie. Sigur, ele vor compensa cu calitatea pe care o au. Jucătorul bun individual te ajută la asta, pentru că face lucrurile complicate pentru alții să pară simple.”

Linea Torstensson in meciul de handbal feminin dintre CSM Bucuresti si CS Gloria Bistrita Nasaud, contand pentru Liga Florilor, desfasurat in Sala Polivalenta-Ioan Kunst Ghermanescu din Bucuresti, miercuri 15 ianuarie 2019. © FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

Recuperarea Norei Mork se încadrează în parametrii fixati de medici, spune antrenorul. „Va începe ușor, ușor să facă lucruri tot mai mobile, dinamice, specifice și mă gândesc că și pentru ea o să fie mai plăcut și o s-o ajute mult mental să fie înapoi în teren. Începi să simți finalitatea, începi să simți, de fapt, normalitatea. Cred că în prima perioadă i-a fost tare greu și cred că perioada Campionatului Mondial a fost o perioadă foarte grea, când se uita la televizor, așa cum e pentru oricine. De când s-a întors și o văd în fiecare zi că vine la sală și e alături de noi, mă bucur tare mult s-o văd cu zâmbetul pe buze și optimistă, entuziastă, pentru că asta ajută și echipa. Nu-mi doresc decât s-o văd înapoi în teren la momentul potrivit și să ne bucurăm de ea cât mai mult timp, pentru că este o sportivă de excepție. Sper s-o vedem din nou în teren sezonul ăsta.

 

Fotografii de Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.