Portugalia supraviețuiește unui asediu marocan, face un pas decisiv spre sferturi. Da, tot el a marcat

Danny Coposescu 20 iunie 2018

Câte va marca azi? Două, trei? Câte vrea el, și-au spus mulți, înaintea întâlnirii dintre o apărare marocană care s-a bătut singură în primul meci și omul care și-a triplat palmaresul la Cupa Mondială în doar 90 de minute. Cu Spania! Până la urmă, normal că Ronaldo a marcat. Dar asta e doar o mică parte dintr-o poveste care era cât pe ce să se termine dureros pentru Portugalia.

 

 

Portugalia 1-0 Maroc

Nu poți învinui comunitatea experților că a ajuns rapid la un consens în ceea ce privește detaliile tactice ale meciului ăsta: Marocul baricadat în defensivă, că doar n-o juca Portugalia pe contraatac cu un adversar învins de Iran. Autogolul marcat în prelungiri de Bouhaddouz a afectat serios imaginea băieților lui Herve Renard, considerați înainte de turneu cel mai talentat colectiv de pe continentul African.

E greu de ghicit cum s-ar fi desfășurat acțiunea dacă Ronaldo nu rămânea singur cuc în mijlocul careului la nici cinci minute după primul fluier, pierdut complet de Manuel Da Costa, al cărui pașaport portughez nu i-a folosit cu nimic. Poate că al patrulea său gol în sub două ore de joc a reconfigurat toate așteptările echipei conduse de Fernando Santos. Din reflex sau din nevoie, campioana europeană a cedat pur și simplu toată inițiativa. Și marocanii au preluat controlul la toate capitolele, mai puțin acolo unde contează cu adevărat: scorul de pe tabelă.

Când cineva critică naționala lusitană, Santos trebuie doar să arate spre singurul trofeu major din istoria Portugaliei (Euro 2016) pentru a-și justifica abordarea cinică. Și isprăvile lui Cristiano Ronaldo ajung adesea un fel de argument final, mai ales după festivalul de goluri cu Spania. Dar joaca asta cu focul ține doar câtă vreme succesul se leagă lanț. Iar cu Maroc, portughezii au fost la un pas să se ardă.

Se întâmplase așa ultima oară când formațiile astea s-au întâlnit la un Mondial, în 1986. A fost 3-1 pentru „Leii din Atlas‟ și n-ar fi fost în niciun fel nedrept ca rezultatul ăsta să se repete și pe Luzhniki. Marocanii au dominat partida aproape cap-coadă, în toate departamentele. Ronaldo a gustat cu totul altfel de solitudine după reușita timpurie, lăsat adesea izolat în jumătatea adversă. Fanii Valenciei știu că Guedes poate mult mai mult decât a arătat până acum în Rusia, dar tânărul de 21 de ani pare câteodată că nici măcar nu vorbește aceeași limbă ca restul echipei.

Sigur, inabilitatea de a lega mai mult de trei pase se datorează și oponenților care și-au jucat curajos ultima șansă de calificare în optimi. Ziyech a început să semene cu jucătorul anului de la Ajax, Nordin Amrabat l-a terorizat pe Guerrero în flancul drept și Mehdi Benatia a fost mai ocupat în careul opus decât în apărare. Aici e și buba pentru Maroc: fundașul central al lui Juventus o fi căpitanul și cel mai bine cunoscut din echipă, dar asta nu-i sporește abilitatea de a finaliza. Tocmai el s-a trezit cu cele mai multe șanse în gheată, deci nu-i de mirare că doar patru din cele 15 șuturi spre poarta lui Rui Patricio au fost cadrate corect. Alături de posesia superioară și numărul mai mare de pase, statistica asta demonstrează perfect cine a jucat mai mult fotbal la Moscova.

De vreme ce scorul a rămas 1-0, Portugaliei nu-i va păsa deloc. La fel ca acum doi ani, scopul scuză mijloacele pentru o selecționată care a încercat calea estetului și a văzut că se încheie de obicei destul de abrupt. Deși e prima participantă eliminată, Marocul are toate motivele să țină fruntea sus. Cel puțin pe noi, romanticii, ne-a cucerit.

 

 

Foto: Vitaliy Belousov / Sputnik/ Hepta / Sport Pictures

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.