„Povestea mea e un exemplu pentru ce se poate întâmpla când promovezi compasiunea și integrarea, nu ura și izolarea.” Mo Farah și impactul politicilor anti-imigrație asupra sportului

A fost unul din momentele dramatice ale Jocurilor Olimpice de la Rio. Încercând să-și apere titlul olimpic din 2012 în cursa de 10.000 de metri, britanicul Mo Farah s-a împiedicat cu 16 ture înainte de final, când era pe locul doi. S-a rostogolit pe pistă, privind îngrozit cum ceilalți alergători îl depășesc. Apoi s-a ridicat, a continuat să alerge, a recuperat diferența și a trecut primul linia de sosire. O săptămână mai târziu, și-a apărat și titlul la 5.000 de metri, devenind al doilea sportiv din istorie care reușește să câștige de două ori consecutiv cele două medalii de aur.

Mohamed „Mo” Farah e unul dintre cei mai de succes alergători britanici din istorie, dar când a ajuns în Marea Britanie, la opt ani, știa doar câteva cuvinte în engleză. Născut în Mogadishu, capitala Somaliei, atletul spune că n-a crescut în sărăcie, ci că familia sa „a avut o viață confortabilă; nu ușoară, dar nici grea”. Cu toate astea, când a ajuns în Europa a fost uimit de jucării și de gustul ciocolatei și s-a obișnuit greu să doarmă singur în cameră, după ce acasă o împărțise cu alte șapte suflete.

După ce tatăl lui, un cetățean britanic care își cunoscuse soția într-o vacanță, s-a întors în Anglia, unde muncea și studia, Mo și frații săi s-au mutat în Djibouti, un stat învecinat Somaliei, să locuiască cu bunicii. Când bunicul lor a murit, familia a hotărât să se mute în Anglia. A fost momentul în care destinul său s-a despărțit de cel al fratelui său geamăn. Hassan Farah era bolnav și nu putea călători, așa că a rămas în Djibouti cu niște rude. Mai târziu, când tatăl s-a întors să-l caute, nu l-a mai găsit, pentru că se mutase înapoi în Somalia. Abia după 12 ani, când a reușit să strângă bani pentru biletul de avion și să-și ia o vacanță de la alergat, Mo și-a revăzut fratele.

Me and my brother Hassan chilling out in Djibouti….!!! #twins pic.twitter.com/dNz5hNFQIg

— Sir Mo Farah (@Mo_Farah) October 23, 2013

De restul familiei s-a distanțat treptat, după ce părinții au divorțat, iar el a ales să locuiască cu o mătușă. Acum câțiva ani, unul dintre frații lui a fost condamnat pentru furt și riscă să fie deportat.

Și Mo ar fi putut să o ia pe căi greșite, crede agentul său, dacă nu descoperea atletismul, care i-a devenit familie și scop în viață. Profesorul de educație fizică care i-a observat abilitatea de a alerga distanțe lungi i-a devenit mentor și chiar l-a convins să schimbe școlile, să-i fie mai aproape. La 13 ani a terminat al nouălea un cros școlar, iar anul următor a câștigat primul din cele cinci titluri școlare. Observându-i talentul, un filantrop i-a plătit taxele de care avea nevoie pentru a deveni cetățean britanic, ceea ce i-a permis să călătorească fără vize la competiții internaționale. La 18 ani a devenit campion european de juniori la 5.000 de metri, apoi a făcut pasul spre seniori.

A luat sportul în serios și a avut o viață disciplinată. S-a mutat cu australianul Craig Mottram și cu un grup de atleți din Kenya, printre care și Micah Kogo, cel mai bun alergător pe distanța de 10.000 de metri. Nu făceau altceva decât să mănânce, să se antreneze și să se odihnească.

„Dacă vreau să fiu la fel de bun ca ei, trebuie să muncesc mai mult. Nu vreau să fiu doar numărul unu britanic, vreau să concurez cu cei mai buni”, spunea atunci.

A început să doboare recorduri după recorduri, britanice și mondiale, iar în 2010 a câștigat aurul European la 10.000 metri, primul astfel de titlu pentru Marea Britanie. În 2014, s-a mutat împreună cu soția și cei patru copii în Portland, SUA, pentru condiții mai bune de antrenament.

5. Mo Farah defended his London Olympic Gold medals in 5000m&10000m in Rio to become the most decorated athlete in British history. pic.twitter.com/ipAH4nVHzT

— Making of Champions (@MakingOfChamps) December 30, 2016

Pe 29 ianuarie, la o zi după ce președintele Statelor Unite, Donald Trump, a emis un ordin executiv prin care blochează timp de o lună intrarea în țară a imigrantilor din șapte țări musulmane (printre care și Somalia) și stopează timp de patru luni programele de primire a refugiaţilor din țări aflate în război, atletul a scris un post pe Facebook în care critica politicile lui Trump ca venind dintr-un „loc al ignoranței și prejudecăților”.

Farah, care în prezent se antrenează în Etiopia, era îngrijorat că nu s-ar mai putea întoarce acasă, în Portland. A aflat apoi că ordinul nu-l afectează, pentru că nu mai are cetățenie somaleză și nu vine direct din Somalia.

Dar afectează mulți alți sportivi care vor să participe la competiții sau care caută condiții mai bune de antrenament, așa cum afectează și candidatura Los Angelesului la organizarea Jocurilor Olimpice din 2024 sau participarea sportivilor americani la competiții internaționale.

Și, pe termen lung, afectează posibilitatea descoperirii unor altor povești ca a lui Farah.

„Am fost primit de Marea Britanie la opt ani, când am venit din Somalia, și mi s-a dat șansa să reușesc și să-mi împlinesc visele. Sunt mândru să-mi reprezint țara și să câștig medalii pentru britanici. Povestea mea e un exemplu pentru ce se poate întâmpla când promovezi compasiunea și integrarea, nu ura și izolarea.”