Acest Arsenal poate chiar are ceva diferit. Cinci idei despre cele cinci echipe blocate în topul Premier League

Danny Coposescu 21 noiembrie 2016

Giroud salvează un punct pe Old Trafford pentru un Arsenal cu o altă faţă, Yaya Toure revine din exil cu o dublă decisivă pentru Man City, dar Chelsea trece pe primul loc în cursa nebună din Premier League.

Mereu aceeaşi Arsenal. Timp de 89 de minute pe Old Trafford, nu aveai cum să nu auzi cuvintele ăstea în gând. Pe de o parte, pentru că le-ai auzit de atâtea ori în ultimul deceniu din partea tuturor: fanii, specialiştii şi jurnaliştii, practic toţi martorii la ritualul eşecului pe care Arsene Wenger îl trăieşte şi retrăieşte în Premier League, cu aceeaşi previzibilitate ca Bill Murray în „Groundhog Day“, blestemat să se trezească la nesfârşit în aceeaşi zi.

Pe de altă parte, pentru că adversarul din weekend e exact cel care a expus mai nemilos şi public ca oricine neajunsurile cronice ale lui Arsenal. Din 1992 încoace, Manchester United a fost standardul faţă de care să măsoară campioanele. În prima jumătate a mandatului său, Wenger a reuşit să facă din clubul său o rivală pe măsură pentru Alex Ferguson, ceva confirmat de antipatia profesională pe care scoţianul i-a purtat-o, un sentiment pe care Ferguson îl rezerva doar celor care îi puneau dominaţia în pericol. Aşa s-a născut un derby înflăcărat, o adevărată luptă între titani.

Dar de mai bine de un deceniu, Arsenal a rămas în urma milioanelor lui Chelsea şi Man City, iar parcursul neînvins din 2004 rămâne o amintire cu cât mai mitologizată, cu atât mai scoasă în evidenţă în faţa declinului evident. Mereu acelaşi Arsenal, romanticii incurabili dar fragili, care se fărâmiţează în faţa primului adversar serios. Mai ales în noiembrie, într-un fel de depresie sezonală.

Chiar şi după ce soarele a apus demult şi pe Old Trafford, iar United trece printr-o criză de identitate (care nu face decât să demonstreze că Ferguson era de fapt identitatea clubului), Arsenal pare să fi rămas singura echipă care încă vede în Man Utd un bau-bau şi tremură corespunzător. Dovada? Apogeurile scurte şi efemere ale lui David Moyes şi Louis Van Gaal au venit în victorii contra londonezilor care au deraiat curse la titlu mai consistente decât cele ale lui United în ultimii doi ani.

Aşa că, atunci când Juan Mata a deschis scorul sâmbătă în minutul 68,  în faţa unei Arsenal timid şi departe de potenţialul arătat sezonul ăsta, senzaţia de déjà –vu era copleşitoare. Mereu aceeaşi Arsenal.

gi

Şi apoi au venit două schimbări, Oxlade-Chamberlain şi Giroud şi-au făcut loc pe teren şi ceva s-a schimbat, în sfârşit. Cu singurul şut pe poartă şi în cel mai „ne-Arsenal“ mod posibil (dintr-o centrare plouată de Oxlade-Chamberlain în careu), Giroud a plutit şi a egalat cu o lovitură de cap perfectă. În minutul 89. Aproape în „Fergie Time“, acea perioadă târziu în meci în care United îşi făcuse un obicei să marcheze. De data asta, simbolismul a funcţionat în favoarea lui Arsenal. De data asta, echipa lui Wenger chiar pare să aibă ceva diferit.

Oricât ar vorbi Mourinho despre cum United e cea mai ghinionistă formaţie din ligă, faptul că Arsenal a fost „mai mult fier decât stil“, în cuvintele lui Wenger, e revelatoriu. Clişeul spune că de asta are nevoie o campioană. Sezonul e lung şi e mult prea devreme pentru a declara sfârşitul obiceiurilor proaste ale lui Arsenal, dar să pleci cu un punct de pe Old Trafford, mai ales contra celui care îţi e nemesis, e un început de luat în seamă pentru Wenger şi ai săi.

*

Şi pe Selhurst Park, la Crystal Palace acasă, am văzut ceva diferit şi cu tente de izbăvire. Mai precis, în formula de start a lui Man City, unde Yaya Toure şi-a făcut loc pentru prima oară de la returul cu Steaua din play-off-ul Champions League încoace. Ivorianul fusese exilat datorită gurii mari a agentului Dimitri Seluk, care se trezise să îl critice pe Guardiola când lista celor incluşi în lotul pentru grupele Ligii a plecat la UEFA fără numele clientului său. Aproape două luni mai târziu, Toure şi-a cerut în sfârşit scuzele pe care antrenorul i le-a cerut şi City parcă s-a făcut cu un transfer nou: mijlocaşul a marcat ambele goluri în victoria cu 2-1 contra lui Palace.

„Ştiam că o să fie nevoie de mine‟, a spus Toure după meci. E uşor să uiţi ce înseamnă totuşi jucătorul ăsta pentru City, pe care a condus-o decisiv spre titlurile din 2012 şi 2014. La 33 de ani, poate mai e timp pentru o ispravă memorabilă.

*

La fel de memorabilă e şi seria lui Chelsea, care a ajuns la şase victorii consecutive, fără gol primit. Nu a fost uşor pe Riverside, unde Diego Costa a deschis scorul la sfârşitul primei reprize şi a ajuns la 10 goluri în 12 jocuri. Middlesbrough a revenit tare în a doua repriză şi echipa lui Conte a trebuit să arate din nou că, în ciuda puterii ofensive impresionate, apărarea e cea care a progresat cel mai mult faţă de sezonul trecut. „Sunt mulțumit, pentru că azi am câștigat un meci într-un mod diferit față de precedentele. Când a trebuit să suferim, am suferit, dar nu ne-am pierdut caracterul”, a spus Antonio Conte, care nu se lasă însă furat de moment și cere să așteptăm finalul primei părți a campionatului, înainte de a cataloga Chelsea favorita la titlu. Revenirea lui David Luiz, departe de a fi sursa nesecată de gafe din trecut, pare din ce în ce mai inspirată.

*

Un alt fundaş a dominat întâlnirea dintre Southampton şi Liverpool. Cea mai bună marcatoare din Premier League nu a reuşit să treacă de apărarea condusă de olandezul Virgil Van Dijk, ultimul din armata de jucători venită de la Celtic la echipa poreclită „The Saints“. Klopp s-a declarat mulţumit cu acest 0-0: „De obicei ajungi să pierzi meciuri ca ăsta. Nu e cea mai bună zi din viaţa noastră, dar cu siguranţă nici cea mai rea.“

*

Cvintetul care se bate pentru titlu rămâne intact datorită eforturilor incredibile ale lui Harry Kane. Aparent obosită şi ineficientă, Tottenham se vedea condusă pe teren propriu de West Ham în minutul 89 când Kane a preluat controlul. Până să clipeşti, englezul a întors scorul cu o dublă care o ţine pe Tottenham la patru puncte de liderul Chelsea. „Clasamentul arată mult mai bine acum“, a spus Pochettino la sfârşit. Când ai cinci echipe atât de apropiate una de cealaltă, e greu să nu fii de acord.

 

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.