Red Christmas: City și Chelsea primesc surprize neplăcute de Crăciun, Liverpool și Man United sărbătoresc cu stil

Danny Coposescu 22 decembrie 2018

A început perioada festivă în Premier League. Liverpool și-a făcut cadou trei puncte la Wolves, prin golurile lui Mo Salah și Virgil Van Dijk, iar la final, Jürgen Klopp a schițat niște obiective pentru anul nou: „Cine știe, s-ar putea să fie nevoie de 105 puncte ca să iei titlul sezonul ăsta.‟ E o idee pe care-au menționat-o și alții. Ai putea să-i zici „efectul City‟, pentru că parcursul fără precedent al campioanei în ultima ediție a stabilit alte standarde în Anglia. Așa se explică și reticența multora de a vedea altă favorită. Dacă e nevoie de astfel de numere, e clar cine are avantajul – echipa care are experiență la capitolul recorduri.

Cum zice Klopp, cine știe? Poate că acel total magic atins în luna mai chiar va fi depășit. Dar un lucru e cert: nu de către băieții lui Guardiola; nu după ce Crystal Palace le-a stricat sărbătorile cu un 3-2 uimitor pe Etihad. Iar rezultatul ăsta nu contează doar pentru speculații statistice – de fapt, contează tocmai pentru că le diminuează relevanța.

Da, au mai venit în vizită adversare cu un plan bine pus la punct, gata să țâșnească ocazional pe contre ca un arc eliberat de sub presiune. Însă City nu le-a întâmpinat atât de superficial și neconcentrat ca azi, mai ales după ce Ilkay Gündogan a deschis scorul. Da, City a mai luat trei goluri acasă, și n-a trecut atât de mult timp de atunci. Dar înfrângerea din derbiul cu United a afectat numai orgoliul, nu și poziția din clasament. Acum, consecințele se conturau amenințător încă de la pauză. În două minute, Palace a prezentat scenariul unor sărbători petrecute la patru lungimi în urma lui Liverpool și lipsa de reacție a gazdelor a fost izbitoare.

La fel de mult a sărit în ochi prestația lui Andros Townsend, nu doar datorită voleului cu care a întors scorul. La câteva zeci de secunde după egalarea adusă neașteptat de Jeff Schlupp, englezul a înscris golul carierei sale și probabil golul anului. E genul de șut care-ți amintește de potențialul enorm pe care-l arăta englezul când a apărut pe scena mare alături de Tottenham. Dar efortul și disciplina menținute pe parcursul meciului au fost cumva și mai impresionante, un contrast strident față de abordarea lui City, distilată perfect în minutul 50. Graba contraproductivă din atac s-a transmis până în propriul careu, unde Kyle Walker l-a faultat complet inutil pe Max Meyer. Iar Luka Milivojevic nu greșește de la punctul cu var.

Și reacția lui Pep Guardiola intră la categoria asta. Cuprins parcă brusc de panică, catalanul a schimbat fundașii cu Sergio Aguero și Kevin De Bruyne. În ultima parte, așezarea ajunsese un fel de 2-3-5 și careul lui Palace era mai aglomerat decât Gara de Nord în perioada asta. Singurul motiv pentru care nu s-a terminat 3-1 pentru oaspeți a fost că centrarea playmaker-ului belgian a aterizat cu noroc în vinclul lui Vicente Guaita. A rămas o simplă notă de subsol, în contextul unui eșec răsunător pe care Guardiola a încercat să-l minimizeze: „Nu putem comite un penalti ca cel din repriza secundă, dar așa e fotbalul. Au avut trei șuturi pe poartă și au înscris trei goluri.‟

Maurizio Sarri n-a rămas la fel de sanguin. Deși evenimentele de la Manchester sugerează că nu se pot trage concluzii în decembrie, italianul e convins că Chelsea nu mai poate concura la primul loc după ce-a fost înfrântă acasă de Leicester. Culmea e că acest 0-1 vine după ce ziua a început cu zvonuri despre o discordie în vestiarul condus de Claude Puel; și victoria e adusă de Jamie Vardy, care declara ieri că „stilul antrenorului nu se potrivește cu jocul meu.‟ Pasa decisivă a lui James Maddison cu siguranță i-a prins grozav, iar forma londonezilor a luat-o serios la vale. Startul fantastic de mandat al lui Sarri s-a transformat într-o bipolaritate bizară care, ce-i drept, nu inspiră ambiții dincolo de un loc de Champions League.

Că tot veni vorba de inspirație, e greu să nu te lași purtat de val când vezi reuniunea dintre Ole Gunnar Solskjaer și Man Utd. Zâmbetul constant al norvegianului s-a răspândit și pe teren, într-un 5-1 exuberant la Cardiff. Schimbarea abruptă a atmosferei – de la tensiune sufocantă la seninătate – lasă impresii plăcute și spectatorilor echidistanți. Darămite suporterilor și jucătorilor lui United, care parcă au ieșit din peștera lui Platon. Ce revelație, să-l vezi pe Marcus Rashford trântind o lovitură liberă în plasă din primele trei minute și apoi zburdând pe tot gazonul, înconjurat de coechipieri entuziaști.

Ander Herrera, Anthony Martial și dubla lui Jesse Lingard au făcut istorie. E prima dată când United marchează cinci goluri de la retragerea lui Alex Ferguson încoace. Asta-i definiția auspiciilor bune pentru antrenorul interimar care-l numește și azi „șeful‟ pe cel care l-a adus pe Old Trafford în 1996. În interviurile de la final, s-a tot repetat același refren. „Plăcere, entuziasm și energie‟ au fost cuvintele încărcate ale lui Lingard, antonime ale erei Mourinho.

Exista suficient simbolism și fără să mai pui la socoteală trecutul lui Solskjaer la Cardiff, echipa pe care-a retrogradat-o din prima ligă în 2014 într-o ședere scurtă. În teorie, revenirea va dura și mai puțin: doar șase luni. Cu o nou-promovată care se zbate la nivelul ăsta, United n-a avut cel mai reprezentativ examen. Dar dacă colaborarea continuă așa, cine știe? În sezonul ăsta de Premier League, e tot mai dificil să faci previziuni.

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.