„Refresh-ul ăsta global ne va face să regândim totul.” Ce înseamnă pentru lumea sportului oprirea competițiilor

Acum doar o săptămână, tribunele erau pline, colorate, gălăgioase. Arenele sportive de peste tot erau prilej de revedere între oameni care împărtășesc aceleași pasiuni, ale căror inimi bat pentru aceleași culori, care se strâng periodic laolaltă să trăiască experiențe comune, care le oferă sens. Asta înseamnă sportul pentru mulți dintre noi: emoție, escapism, ritual, experiențe care ne aduc împreună și ne ancorează în comunitate.

„E o dimensiune a experienței umane comune”, scria jurnalistul american Brian Phillips, „care alimentează o nevoie psihică profundă a multora dintre noi. Sportul e destul de absurd, și de multe ori corupt și nociv prin modul cum e organizat și vândut. Însă sub toate aceste clișee despre cum ne aduce împreună și reduce diferențele dintre noi stă un adevăr fragil.” Louisa Thomas scrie și ea în The New Yorker: „Sportul joacă un rol supradimensionat în coeziunea socială. Oferă distragere și confort chiar și fanilor care par să aibă puține alte motive locale pentru care să se bucure.”

Doar că, în doar câteva zile, l-am văzut dispărând și, odată cu el, și o parte a modului în care înțelegeam lumea. Întâi, arenele s-au golit și sportul s-a jucat în liniște. Cu tribune tăcute, cu indicații de pe bancă care răsunau cu ecou printre scaunele goale, cu fluiere ale arbitrilor răsunând în gol.

Apoi, s-a oprit de tot.

Meci cu meci, competiție cu competiție, aproape peste tot în lume s-au anulat campionate de fotbal, handbal, baschet, tenis, Formula 1 sau turnee de calificare la Jocurile Olimpice. Toate au luat o pauză pe o perioadă nedeterminată, iar fani, sportivi, antrenori, jurnaliști, oficiali și toți cei care iubeau sportul se întreabă acum ce urmează.

Ne întrebăm și noi același lucru, așa că am căutat răspunsuri în jur. Am întrebat câțiva oameni care urmăresc, scriu, vorbesc despre sport și lucrează în sport ce înțeleg din ce trăim și ce cred că înseamnă momentul prin care trecem. Mai jos, gândurile lor:

Camelia Butuligă, jurnalist sportiv Treizecizero.ro

O să vă surprindă poate, dar nu cred că această întrerupere e o catastrofă. Pentru fani, cu siguranță nu. Dacă se prelungește mai mult de o lună-două și amenință evenimentele mari de la vară – cele două Slamuri de tenis, Campionatul European de Fotbal sau Olimpiada, atunci putem vorbi de o problemă, în primul rând pentru sportivi și mass media, care își câștiga existența din participarea și acoperirea acestor evenimente. Să sperăm că nu va fi cazul.

Cât despre fani, vor avea ocazia să-și tragă sufletul – e bună uneori și lipsa, te face să apreciezi mai mult ce ai. Apoi, există YouTube și tot felul de servicii de streaming, este o ocazie de a revizita meciuri din trecut pe care nu au apucat să le vadă, sau care sunt atât de bune că merită revăzute. Când viitorul este incert și prezentul frustrant, o scufundare nostalgică în trecut poate fi terapeutică. În ultimii 10-15 ani mi se pare că lumea s-a schimbat așa de accelerat și n-am avut timp cu adevărat să digerăm aceste schimbări – digitalizarea, criza economică, înlocuirea presei pe hârtie cu social media, globalizarea, schimbările climatice, Trump, #metoo, Brexit și acum această pandemie. Poate această izolare impusă va servi ca ocazie pentru un pic de reflecție și o revizuire a priorităților personale.

Deci deocamdată sunt optimistă. Oamenilor le plac provocările. Așa am ajuns să fim cine suntem ca specie: adaptându-ne, învățând din mers, evoluând. Până la urmă, ce este sportul dacă nu o provocare autoimpusă? Că doar nu ne obligă nimeni să alergăm după o minge trei ore la 40 de grade. Epidemia asta poate fi văzută ca o oportunitate de a reflecta, revizui și evolua. Vorba caricaturii de mai jos, este o epidemie milenială: nu vrea să ne decimeze, ci să ne facă mai conștienți de ce probleme avem.

Încă una și gata 😬 pic.twitter.com/X5dscATlz9

— Camelia Butuligă (@NCBVIS) March 12, 2020

Alex Ciucă, Managing Partner, Superior Media

Cred că pauza tuturor competiţiilor sportive o să ne ajute să apreciem mai mult fenomenul atunci când va reveni. Mă bucur că s-a luat decizia de a se suspenda toate campionatele importante, din punctul meu de vedere ar trebui să se oprească totul vreme de câteva săptămâni, pentru a oferi un exemplu de responsabilitate în întreaga lume. Sper să se amâne şi Euro 2020, precum şi toate celelalte competiţii, sănătatea e mai importantă decât banii aflaţi în joc. În altă ordine de idei, probabil că va dura câteva luni până când unii sportivi îşi vor reintra în formă după această pauză, unii nici măcar n-au voie să se antreneze în perioada asta. Sunt nişte vremuri tare complicate, dar omenirea a mai trecut prin momente complicate. De data asta avem măcar acces la o mulţime de înregistrări ale unor meciuri legendare, atât la tenis, cât şi la fotbal sau alte sporturi, n-ar strica să ne umplem timpul urmărindu-le.

Alexandra Nistoroiu, reporter Libertatea

Dau refresh la live-ul de pe The Guardian, așteptând inevitabilul: să anunțe suspendarea Premier League cel puțin până în aprilie. Ca suporter Liverpool, asta e tragedia în minor care se alătură crizei în major reprezentate de pandemie. Poate să pară superficial și sunt convinsă că este. Mor oameni și nouă ne pasă de fotbal? Ne pasă un pic prea mult, vorba unei reclame vechi la GSP. Țin cu Liverpool de prin anul 2000 și ăsta e sezonul magic în care ai noștri răscumpără ani de așteptare, de ghinion, de bugete prea mici și o alunecare pe care n-o vom uita niciodată. 2020 e anul în care în sfârșit luăm Premier League. Calculele zic că mai avem de câștigat două meciuri și gata. Însă nu știm încă ce va însemna suspendarea Premier League pentru titlu și campionat. Nu știm când vor putea fi reluate meciurile rămase de jucat. Peste tot în lume se suspendă competiții sportive și, alături de concerte, petreceri și călătorii, dispar și meciurile pentru o vreme, adică prea multe din lucrurile care fac viața suportabilă și-n vremuri de criză. „Actual footbal looks unlikely for a little while”, e noul update pe The Guardian. Acum nu ne rămâne decât să ne uităm în reluare la finala Champions League din 2005 sau la returul semifinalei cu Barcelona de anul trecut. Ca să ne amintim, în aceste săptămâni ce miros a apocalipsă, că miracolele există.

#LFC can confirm the first-team squad and staff will, voluntarily, temporarily suspend activity at Melwood training ground from today. https://t.co/K8AtHEw8cl

— Liverpool FC (@LFC) March 13, 2020

Vlad Bogos, fondator Tackle.ro

Nu e firesc să nu mai fie fotbal. Să vină o sâmbătă fără nicio oră din acel hobby în jurul căruia îți organizezi weekend-urile e o formă de apocalipsă pe care nu mi-am imaginat-o. Să pierzi ceva atât nesemnificativ în ecuațiile Universului n-ar trebui să fie nimic mai mult decât dacă ai rătăci o bomboană pescuită dintr-un bol de recepție, dar nu e așa. Fotbalul e mai mult de atât. Faptul că putem investi energie și. emoții în ceva atât de non-esențial este definiția speciei noastre, iar acum pare că lumea s-a schimbat în doar câteva săptămâni și nu ne rămâne decât să aflăm ce urmează să mai pierdem. Fotbalul? Va reveni, pentru că fotbalul e viață pentru sportivi, pentru jurnaliști și, în primul rând, pentru fani. Iar viața întotdeauna merge mai departe.

It is among the best human impulses to unify in times of trouble, and sports are a powerful mechanism for bringing people together. “It is one of the worst aspects of this crisis that coming together can itself be a source of harm,” @louisahthomas writes. https://t.co/aSRWaPKOSi

— The New Yorker (@NewYorker) March 12, 2020

Teodora Căbuț, fotbalistă și co-inițiatoare a grupului Club Sportiv Ocazional

Nu știu cât e panică și cât prevenție, dar chiar mi-am dorit să se suspende activitățile sportive. Ca mini-coordonator de întâlniri sportive n-am ezitat să opresc totul într-o secundă, oricum participarea ar fi suferit mult. Cu această decizie am lovit destul de tare în dinamica grupului, strângeam de la saptămână la săptămână tot mai multe fete, acum s-ar putea să dureze ceva mai mult până atingem iar numărul optim. O să încercăm să transformăm activitatea, încercăm să păstrăm legătura cu fetele prin jocuri online de grup gen Triviador sau Just Dance Now care presupune efectiv activitate fizică. Ca jucătoare de fotbal, priveam cu groază antrenamentele și în secret îmi doream să se anuleze. O să trecem la analize video :)) Cred că în momentul de față sănătatea publică ar trebui să vină în fața oricăror pierderi ce sunt generate de suspendarea activității. Da, acest sezon va fi compromis pentru toți sportivii, dar măcar vom trece peste asta. Ca spectator, probabil că percep cel mai nasol situația, a fost derbiul CSM București – SCM Râmnicu Vâlcea pe care îl așteptam cu sufletul la gură jucat fără spectatori, deschid televizorul și tot ce văd sunt meciuri în reluare. Sportul s-ar putea să piardă grav acolo unde poate nu se aștepta nimeni, s-ar putea să-și piardă relevanța, interesul.

Codruț Baciu, antreprenor și colaborator 30-0 

Sunt atâtea de zis și de luat în calcul pe tema asta, încât parcă nici nu știi de unde să începi. Sau dacă să începi. Oamenii citesc rândurile astea pe un site de sport, dar ar fi putut să le citească foarte bine pe Ciao.ro sau în newsletterul de la Lidl. E complet dement și cu totul improbabil ce se întâmplă acum. Sportul își duce și el crucea și face ce poate pentru a limita pagubele făcute de virus; e aproape de necrezut câte competiții și turnee au fost anulate sau amânate. Și câte altele stau să-și primească docil decapitarea. Mă gândesc în primul rând la Jocurile Olimpice – ar fi tragic să rămânem fără ele, dar dacă întrebi artiștii, tragedia e adesea ultima șansă la renaștere.

O să vorbesc doar despre tenis, pentru că este singurul sport pe care-l consum constant și complet. Îl iubesc, dar mai e mult până departe. De la discriminări arhicunoscute (bărbați vs femei, top 100 vs restul) până la prioritizarea banului în dauna sportivului. De exemplu, an de an, la Australian Open cresc temperaturile. Și an de an, dezbaterile despre siguranța sportivilor se aprind (sic). Pentru că se lasă cu abandonuri, crampe groaznice, leșinuri și așa mai departe. Cumva însă, calificările se joacă, apoi cele două săptămâni trec, Djokovic ia titlul, iar organizatorii se felicită că n-a murit nimeni. Sunt prosoape cu gheață pe-acolo, noooo problem, mates. A ars juma de țară anul ăsta și s-a jucat tenis în Happy Slam. Numai gândul că s-ar putea amâna/decala vreo două zile de tenis acolo (și nu doar acolo) dă fiori board-urilor de pretutindeni.

– Sunt 43 de grade la umbră, ce dracu…
– Hei, dar sunt antrenați pentru asta!
– Bine, dar să alergi trei ore la 43 de grade?
– Hei, dar sunt antrenați pentru asta!
– Nu toți. Unii jucători joacă foarte rar pe astfel de temper…
– Să se antreneze pentru asta!

Banii, sponsorii, scuza cu spectatorii plătitori de bilete. Toate justifică totul. Cinismul în tenis înbracă hăinuțe de firmă, deci trece drept profesionalism de cele mai multe ori. Nici măcar legendele sportului (de la Billie Jean la Rodick și de la Mauresmo la Becker), care uneori spun răspicat „băi, e ok ce faceți?”, n-au succes.

De data asta însă, buba e atât de mare, încât interesul pentru sănătate primează. Cum-necum, Indian Wells a anulat competiția. Miami la fel, apoi au intrat pe fir Organizatorii Tenisului Mare, care până-n aprilie ne-au luat tenisul de tot. Foarte bine! Poate așa o să-l apreciem mai mult când revine. Cu tot cu munca din spate a oamenilor nevăzuți – de la copii de mingi, presă sportivă, părinți decenți și antrenori care muncesc uneori pro bono.

Refreshul ăsta global ne strică programul, aduce victime, ne taie din salarii și confort, dar ne va face să regândim totul; ne va face să stăm dracului în casă și să ne gândim la ce-am făcut. Și la ce avem de făcut de-acum încolo. Suntem iarăși cu toții-n șanț, dar de data asta e așa pustiu pe-afară, încât poate vedem naibii stelele lui Wilde.

The progress of a pandemic, in four @NYTSports covers: pic.twitter.com/6kNjeIOfJd

— andrea margaret (@zagatam) March 14, 2020

Teodora Busurcă, co-fondatoare Sport Business Chain

NFL declară oficial călătoriile pentru scouteri și antrenori înaintea draft-ului interzise. Începutul sezonului de MLB este amânat. Premier League este suspendată. Acestea sunt trei dintre ligile sportive care generează cel mai mare venit la nivel internațional la momentul actual, iar efectul produs de pauza meciurilor și a activității de zi cu zi este dezastruos din punct de vedere economic. Spre exemplu, luând Premier League ca etalon, Liverpool se bucură de un venit de peste £80m din jocurile de pe Anfield, la care participă în medie 50,000 de suporteri (conform www.financialfootballnews.com), în timp ce contractul anual al drepturilor TV ale ligii ajunge la £1.45 miliarde pe plan intern și la £1.6 miliarde pe plan extern, 1.35 miliarde de oameni privind meciurile live. În același timp, deși valoarea Ligii 1 este net inferioară, atingând pragul anual de €28 milioane, se resimte un trend similar; inițial au fost interzise meciurile cu spectatori, afectând cluburile la nivel economic prin prisma câștigurilor din timpul jocurilor de acasă, însă acestea au fost dublate de impactare comunității la nivel social odată ce, pe de-o parte, au fost anulate, și pe de altă parte, deciziile aferente au fost aplicate inclusiv programului juniorilor, antrenamentelor amatorilor, practicanților sportului de masă și iubitorilor de sport deopotrivă.

Pe de-o parte, fotbalul unește; sportul, în sine, încheagă populația globului, indiferent de cultură, rasă, limbă sau culoare politică, iar exemple precum punerea în scenă a unui meci de fotbal între trupele britanice și germane în timpul Primului Război Mondial, utilizarea fotbalului pentru a schimba imaginea Africii de Sud la nivel social sau reunirea Coreei de Sud și a Coreei de Nord sub același steag pentru a concura la hochei la Olimpiada din Seul nu fac decât să ateste importanța acestuia. Însă astăzi, puterea intrinsecă a sportului are posibilitatea de a fi resimțită negativ și de a avea un efect de bumerang dacă nu ne conformăm regulilor impuse de autorități. Astăzi trebuie să conștientizăm riscurile pandemiei de Covid-19 declarată de Organizația Mondială de Sănătate și să apelăm la spiritul civic, la compasiune și reziliență pentru a nu lăsa virusul să atingă linia de finish printr-un efort comun. Mai mult ca sigur, confruntându-ne cu o criză fără precedent, nu putem conștientiza acum toate planurile afectate, întrucât întreaga plajă de consecințe va fi vizibilă abia pe termen lung. În schimb, putem anticipa o întoarcere la baza piramidei lui Maslow, o revenire la axarea pe supraviețuire, hrană, nevoi fiziologice și securitate, generate de incertitudinea și panica existente la nivel mondial, înainte de a ne focusa resursele din nou pe activitățile care își au originea în dorința de apartenență, motivație, competitivitate sau auto-împlinire, din care sportul este parte integrantă.

Lorand Balint, Managing Director Publicis Sport & Entertainment Romania

Când totul se va sfârși, sportul va putea juca un rol important în a reenergiza oamenii, în a-i face să simtă că lucrurile se reașează în matca lor. Oamenii vor avea nevoie de ancore care să le dea încredere că viața merge înainte. Vor avea nevoie de povești frumoase și sportivii trecuți prin aceeași perioadă tulbure le vor putea furniza.

Elena-Mădălina Mărgărit, psiholog sportiv

De săptămâna asta mi-am mutat toată activitatea în online, iar de marți nu am mai ieșit din casă. Vorbeam mai devreme cu o sportivă adolescentă și îmi spunea că cel mai important pentru ea în ședința de psihologie de azi a fost să-și dea seama cât de mult gândește și ce sentimente are. Joi, răspunzându-mi la aceeași întrebare, altă sportivă îmi spunea că răspunsurile la lucruile complicate sunt, de fapt, lucrurile simple. Sportul ne face să simțim împreună, să gândim împreună și să trăim împreună. Ne arată atât limitele umanității, cât și faptul că le putem depăși indiferent de rasă, religie, sex, limbă și statut. Ne face să credem că putem fi mai buni, atât ca indivizi, cât și colectiv. Ne dă speranță. Criza prin care trecem ne-a luat temporar toate acestea. Pentru unii sportivi poate însemna oportunități ratate, chiar sfârșitul unei cariere, planuri, speranțe spulberate, alții vor pierde chiar mecanismul prin care fac față vieții de zi cu zi. Noi, cei din spatele arenei, vom avea mult de muncă în perioada imediat următoare, timp de reflecție și reevaluare a valorilor personale și profesionale. Lumea așa cum o știam nu mai e. Cred că toți vom trece printr-o perioadă de doliu asemănătoare cu ceea ce trăiesc sportivii atunci când apare o accidentare care le întrerupe brusc activitatea și le schimbă planurile radical sau când apare în cariera lor o perioadă de tranziție (juniori-seniori/încheierea carierei profesioniste). Cu toate acestea, tot sportul ne demonstrează că putem depăși adversitatea, că atât timp cât respirăm și facem loc pentru emoții putem influența în favoarea noastră rezultatul acțiunilor noastre. Sportivii sunt maeștri în a-și mișca emoțiile și a le folosi în beneficiul lor pe teren, cât și în afara lui. Dacă poți indentifica cinci obiecte diferite în jurul tău, poți auzi patru sunete diferite, mirosi trei mirosuri, simți două gusturi diferite și atinge o suprafață netedă, înseamnă că ești viu. Nu ești singur!

The last game in my town was my daughter’s JV lacrosse game. Some words I wrote about all this to help you pass the time. https://t.co/WsJcPoEude

— John Branch (@JohnBranchNYT) March 14, 2020

Dan Dracea, jurnalist sportiv, colaborator Tackle.ro

Trăim vremuri la care nu ne-am gândit în trecut niciodată. Probabil fiecare din noi s-a gândit în trecut la potențiale crize mondiale, dar nu cred că mulți și-au închipuit că pot exista crize care să afecteze sportul așa cum este afectat acum. Practic, în următoarele săptămâni, dar mai degrabă luni, nu vom avea la ce să ne uităm. Totul va lua o pauză de neconceput în urmă cu doar câteva săptămâni. Pentru mine, ca jurnalist și fan de sport, va fi ciudat, la fel ca pentru mulți alții. Nu vor exista competiții, dar sunt convins că vor exista în continuare povești care vor fi spuse, din sport. Le voi citi și scrie cu aceeași pasiune, așteptând răbdător să reînceapă nebunia. Cel mai ciudat cred că va fi pentru sportivi și pentru echipe sau cluburi. Planuri de antrenament, programe dezvoltate minuțios și mult altele vor fi aruncate pe fereastră și vor fi înlocuite de decizii luate în funcție de cum evoluează lucrurile. De asemenea, elementele financiare atât de importante în sport – pentru cluburi, pentru organizații și chiar pentru sportivi și staff sau anturaj – vor fi date peste cap. Acolo cred că va fi cel mai complicat de găsit soluții pentru cei mai mulți implicați. Vreau să închei spunând că totuși, putem privi optimiști în viitor. Vă dați seama ce bucurie va cuprinde lumea pasionată de fenomen, atunci când sportul se va întoarce? Vorba aia, nu știai cât de mult îți pasă de ceva până când îl pierzi. Dar sportul va veni înapoi.