Reveniri, eliminări și multe surprize: Real Madrid, Bayern și Man Utd nu mai știu cum să câștige nici acasă, nici în Champions League

Danny Coposescu 3 octombrie 2018

La un moment dat, Igor Akinfeev trebuie să fi avut un déja vu. E în poartă pe un stadion moscovit, în față e un paravan format din coechipieri și în spate, un public prins între delir și anxietate sufocantă. Din când în când, probabil mai aruncă un ochi la ceasul de pe tabela de marcaj. Acolo e înscris și un scor neverosimil, într-o confruntare cu un gigant spaniol.

Au trecut fix trei luni de la acea zi istorică pentru naționala Rusiei, o optime de Cupă Mondială care trebuia să fie apogeul absolut al carierei lui Akinfeev. Dar un 1-0 cu CSKA în fața marelui Real Madrid, care a confiscat trofeul Champions League în ultimii trei ani, îi face concurență. E un annus mirabilis pentru fotbalul rus, care continuă și în competițiile inter-club.

Asemănările cu turneul din vară nu se încheie aici. Alături de nemți în general, Toni Kroos în particular s-a întors acasă cu un sac de reproșuri în cârcă. Unele au fost justificate, altele mai puțin. Cert e că stresul post-traumatic e una dintre singurele explicații plauzibile pentru voleul aberant cu care l-a servit pe Nikola Vlasic în minutul 2. Traiectoria mingii trimise inexplicabil înapoi a fost atât de perfectă – efectul l-a zăpăcit și pe Varane – încât ai zice că tehnica rămâne impecabilă și când nu vrei să-i dai un assist oponentului.

Și apoi a început asediul, ca pe Luzhniki în iulie. Timp de 90 de minute plus prelungiri (ajungem și la asta), Realul a ciocănit la ușă; până s-a enervat și a început să bocăne impacientată. Treptat, a obosit și a trecut iarăși la un răpăit blazat; după care a mai năvălit o dată din disperare. Totul degeaba. Alături de apărarea organizată brici de Viktor Goncharenko, Akinfeev și cadrul porții au rămas de neclintit.

Cum-necum, Rusia îl bântuie pe Julen Lopetegui. Ca selecționer, nici n-a apucat să-și conducă jucătorii pe teren la Mondialul din vară. Ca antrenor la echipa pentru care a dezlănțuit tot haosul de atunci, înfrângerea asta și contextul ei îl vor face să transpire. Madrilenii nu doar că n-au mai câștigat de trei partide, ci nici măcar n-au marcat.

Ghinionul a jucat și el un rol. Casemiro, Benzema și Mariano Diaz au nimerit fiecare bara sau transversala. Dar Real scârțâie la construcție și lipsa unui marcator prolific e o problemă cu iz cronic.

Akinfeev a auzit fluierul final de la vestiare, eliminat în minutul 95 pentru o tiradă adresată arbitrului Hațegan, la o fază care era cât pe ce să aducă egalarea. Dar e greu de crezut că-i va păsa prea mult. Nimeni nu-l poate trezi din visul frumos pe care-l trăiește mai nou.

În celălalt meci al grupei, Roma și Edin Dzeko și-au descărcat toate frustrările pe Viktoria Plzen. Bosniacul a reușit un hat-trick, iar tinerii Cengiz Ünder și Patrick Kluivert au contribuit și ei la un 5-0 categoric.

Pe Old Trafford, lumea s-ar fi mulțumit și cu un succes de orice fel, ca să-și mai amintească cum se simte. În loc de asta, tortura continuă cu un 0-0 împotriva Valenciei. Singurele sunete pe care prestația asta insipidă a reușit să le smulgă din tribune au fost unele de răzmeriță.

N-a fost un derbi, cât mai degrabă un joc înnebunitor în care nimeni n-a reușit să se distingă. Dimpotrivă, pe „Lilieci‟ i-a cam orbit lumina reflectoarelor, pentru că orice ocazie de a trimite o pasă, centrare sau un șut de calitate dintr-o poziție periculoasă a fost refuzată.

Numai că United a ținut morțiș să demonteze clișeul că (semi)ocaziile se răzbună. După ce le-a luat vreo oră să încălzească motoarele, jucătorii lui Mourinho au trecut apoi la ratări din puținele șanse create. Statisticile nu spun mereu toată povestea, dar o oră și jumătate cu cinci încercări puse pe poartă n-are cum să fie prea plăcută. Dacă unor oameni ca Rashford, Lukaku, Pogba și fantomei lui Alexis Sanchez le „lipsește încrederea‟, cum a spus la final portughezul, atunci restul declarației nu va ajuta: „Au încercat, au ridicat nivelul intensității chiar dacă n-avem prea mulți jucători cu intensitatea necesară. Nu avem calitatea tehnică necesară pentru a construi din apărare”.

În grupa H, Juventus a trecut pe primul loc cu un 3-0 lejer contra lui Young Boys. Cine uitase de Paolo Dybala, în toată agitația care a înconjurat transferul lui Ronaldo, a primit un răspuns emfatic din partea argentinianului. Nimic nu spune „sunt încă aici!‟ mai bine decât un hat-trick de toată frumusețea.

Bayern a continuat trendul echipelor mari prinse într-o spirală descendentă. Un 1-1 cu Ajax pe teren propriu nu e tonicul pe care-l căuta Niko Kovac având în vedere săptămâna complicată prin care-a trecut. Deși Hummels a deschis scorul din primele cinci minute, Mazroui i-a împiedicat pe bavarezi cu o reușită frumoasă. Asta a pus capac unei zi bulversante pentru antrenorul croat, care s-a trezit cu zvonuri mediatice că e deja contestat în vestiare. Narativul „FC Hollywood‟ iese din nou la suprafață, cam în aceeași perioadă ca anul trecut.

Cele mai multe goluri au fost tot în grupa E, la Atena, unde AEK a pierdut 2-3 cu Benfica în ciuda superiorității numerice. Dubla lui Klonaridis îi ajutase pe greci să revină de la 0-2, dar Alfa Semedo a răsplătit perseverența alor săi, care au jucat o repriză întreagă fără Ruben Diaz, eliminat.

Acum două săptămâni, campioana Premier League se apropia și ea de clubul favoritelor aflate în criză. Cel puțin în prima repriză cu Lyon, toate sinapsele și automatismele la care lucrează Guardiola de peste doi ani s-au defectat alarmant ori de câte ori cineva le-a pus sub presiune. City și-a reîncărcat bateriile de atunci cu 10 goluri în trei meciuri domestice și niciunul primit. Deci grijile s-au risipit și acea seară neagră a fost uitată rapid.

Sau poate că reprimată ar fi termenul potrivit, de vreme ce a toate amintirile neplăcute au revenit năpăditor după 44 de secunde cu Hoffenheim. Toți cei de pe Rhein-Neckar-Arena a avut nevoie de o clipită sau două în plus să proceseze ce s-a întâmplat: „Mi se pare mie, sau Kerem Demirbay tocmai a disecat apărarea adversă cu o pasă pentru Ishak Belfodil, care a finalizat calm înainte să apuc să mă așez?”

S-ar putea să nu fie cea mai cutremurătoare revelație, dar Man City parcă tinde să aibă probleme cu echipe directe și agresive cu sau fără minge. Sigur, Liverpool ne-a dovedit-o de trei ori anul ăsta. Și totuși, formula „secretă‟ e mai transmutabilă decât am fi crezut. Lyon și Hoffenheim au avut starturi slabe în campionatele lor respective. Ambele i-au hărțuit fără teamă pe englezi și greșelile au apărut neîntârziat.

Doar că sabia asta are două tăișuri, mai ales când vine vorba de abordarea lui Julian Nagelsmann. N-ai cum să nu admiri tupeul de a trimite pe teren o echipă absurd de scurtă. Însă, dacă îți urci defensiva atât de sus, și o City făcută groggy de o palmă neașteptată are suficiente resurse pentru a te pedepsi repede. Cam în șase minute, cum au făcut-o Aguero la o fază în care pasa lui David Silva a despărțit-o pe Hoffenheim ca pe Marea Roșie.

Dinamica de „care pe care‟ nu s-a schimbat după începutul furtunos. Da, oaspeții au pus ceva mai multă stăpânire pe posesie, dar ocaziile au rămas împărțite. Din când în când, ba Sterling sau Sane, ba Joelinton sau Kramaric s-au strecurat prin crăpăturile enorme provocate de atitudinea ofensivă a celor două formații. Ceea ce face aproape ironic deznodământul care a rupt seria groaznică a lui Guardiola în Europa. Nu o execuție incisivă, nu vreun moment de magie, ci o greșeală din partea lui Stefan Posch a decis rezultatul. Sistemul fundașului s-a blocat pur și simplu în careu, unde recuperase o centrare. David Silva n-a stat pe gânduri – l-a pungășit și a marcat decisiv în minutul 86. Pe de altă parte, golul ilustrează perfect viclenia și îndârjirea de care a avut nevoie City astă seară.

Lyon rămâne pe locul întâi în grupa F, mulțumită unui 2-2 nesperat cu Șahtior Donețk. Atmosfera dezolantă a unui meci jucat fără suporteri și-a spus cuvântul și ucrainenii aveau un avantaj aparent sigur în minutul 70. Însă 120 de secunde mai târziu, Dembele și Dubois asigurau un punct important pentru Olympique.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare

E oficial: Ana Bărbosu primește medalia de bronz la sol! TAS i-a dat dreptate, Federația Internațională de Gimnastică a oficializat schimbarea
Lead.ro
10 august

Loredana Toma a rămas în afara clasamentului în finala de la haltere, categoria 71 de kilograme, după ce era pe locul 3 la smuls
Andreea Giuclea
9 august

Alina Rotaru încheie pe 7 finala la săritura în lungime: „Mă gândesc și la următoarea ediție, la Los Angeles”
Andreea Giuclea
8 august
Top Stories

Ana Bărbosu și-a primit medalia: „Sunt recunoscătoare pentru ce mi se întâmplă. Sper să existe o concluzie fericită și pentru fete, mă gândesc la ele”
Andreea Giuclea
16 august

Parisul a fost orașul împlinirii unui vis într-un bazin maiestuos, al lecțiilor pe marginea unui lac, a fost orașul curajului, al speranței și al bucuriei
Andreea Giuclea
12 august

Mansardă cu vedere spre Jocuri: note despre pisici, camaraderie și arene contopite cu Parisul
Ciprian Rus
25 august

„Ești român și reprezinți România la Jocurile Olimpice. Ce poate fi mai frumos de atât?”
Ciprian Rus
12 august

Trei în canoea de simplu: Cătălin, Durerea și Luciditatea
Ciprian Rus
9 august

N-a fost concurs de Miss: Mihaela Cambei și lecția ei de grație, inspirație și motivație într-un sport al mușchilor
Ciprian Rus
8 august

Mihaela Cambei: „La final, am simțit că îmi rămâne mâna pe podium! Sunt mândră de ce am reușit”
Ciprian Rus
7 august

Mai repede, mai înalt, mai puternic. Și, poate, mai rar
Ciprian Rus
7 august

„L-am văzut pe LeBron!” Jocurile Olimpice sunt șansa de a-ți vedea de aproape eroii de care te-ai îndrăgostit privindu-i la televizor dintr-un alt colț de lume
Andreea Giuclea
7 august
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.

Poate U-BT Cluj-Napoca să facă baschetul popular în România?
Adrian Țoca
29 mai

Interviu | „Win-win situation”. Emi Cățe, cel mai valoros baschetbalist român al momentului, și relația sa specială cu proiectul „U”-BT Cluj: „Cea mai bună alegere pe care o puteam face”
Ciprian Rus
8 martie

Mihai Silvășan, U-BT Cluj-Napoca: „E vorba de mentalitatea pe care o avem. Aici, singurul lucru care contează este victoria. Vrem să fim overachievers!”
Ciprian Rus
19 februarie

Interviu exclusiv Cristina Neagu: „Că oamenii s-au simțit inspirați de ce-am făcut, acesta e lucrul cel mai important pe care l-am reușit”
Andrei Năstase
19 decembrie

Siraba Dembélé: „Să crezi în tine, în cine ești și în ce poți să faci. Să nu încerci să fii ca altcineva” I Povestea unei jucătoare speciale
Andreea Giuclea
28 aprilie

RADU COSAȘU și viața în meciurile de fotbal
Ciprian Rus
24 aprilie

„Dacă nu oferi ceva altora, ce fel de viață trăiești?” Interviu cu Walter Bolognani, tehnicianul italian care a venit în România să construiască o academie de înot la Dinamo
Andreea Giuclea
11 ianuarie

„Unul dintre cei mai iubiți dintotdeauna”: Gianluca Vialli
Ciprian Rus
6 ianuarie

Gérard Pique și modelul jucătorului-președinte: înaintea ultimului său meci pentru Barcelona, „Geri” promite că se va întoarce: „Tornaré!”
Ciprian Rus
4 noiembrie

Viorel Filimon: „Mergem prin școli și, din păcate, vedem copii care abia merg, cât să nu se împiedice, iar unii sunt aproape de obezitate. Trebuie să schimbăm asta”
Ciprian Rus
14 august

David Popovici vrea să seteze noi standarde. Și să arate că „imposibilul poate deveni posibil”
Andreea Giuclea
17 iunie
LEAD © 2024

Lead este o publicație despre sport cu conținut original, premium, creat pentru noua eră în care a intrat jurnalismul digital și pentru noua generație de fani de sport.

Lead e despre cum ne influențează sportul viețile, despre temele și personajele importante, despre cum consumăm sportul și cum ne raportăm (diferit) la el în prezent.

Abonează-te la newsletter
În fiecare luni, primești pe mail o sinteză a celor mai relevante evenimente din sport, scrise pe un ton relaxat. Plus recomandări de lecturi și alte bunătăți. Nu te batem la cap cu alte motive.