Revoluţia copiilor: “Fanthomas” readuce fotbalul cu zâmbetul pe buze la Dortmund

Întotdeauna e dificil să reconstruieşti ceva de la zero. Numai simplul fapt că ştii ce muncă te aşteaptă te face să te apuci cu mâinile de cap şi să mai ceri o bere celui mai apropiat chelner. Ca să nu mai vorbim despre apăsarea momentului în care îţi dai seama că tocmai ai renunţat la o muncă ce ţi-a consumat timpul şi nervii fără să obţii rezultate fantastice. Și totuşi.

A avea curajul să îţi asumi un nou început, care vine la pachet cu toate încercările prezentului şi incertitudinile viitorului, dovedeşte un caracter deosebit şi o coloană vertebrală puternică. Slavă Domnului!, nici Borussia, nici Tuchel nu duc lipsă de aşa ceva.

“Fanthomas”, personajul de care Borussia avea nevoie

După încheierea “erei Klopp”, Thomas Tuchel a primit onoranta, dar dificila sarcină de a începe munca la un club aflat într-un blocaj funcţional la aproape toate nivelurile. Cu toate neajunsurile debutului şi cu toată presiunea uriaşă care îi apăsa pe umeri, a reuşit să producă, din materialul clientului, unul dintre cele mai bune sezoane din istoria lui Dortmund. Iar dacă îndrăznim să aruncăm puţin privirea în urmă cu doi ani, când Borussia a cunoscut una dintre cele mai şocante scăderi de formă din câte au fost (și au fost destule), reuşita antrenorului venit de la Mainz capătă și mai mare greutate. A schimbat pe ici, pe colo câte ceva în modul de exprimare a echipei şi a reuşit să încropească o trupă competitivă, fără rival în Bundesliga de la locul doi în jos. Dacă mă întrebaţi, setea de revenire în fruntea clasamentului a fost atât de mare după sincopa din sezonul precedent, încât puțini au mai observat că Borussia pierduse ceva esenţial, cu care Jurgen Klopp își obișnuise fanii cu ani înainte, dar de care nici el nu s-a mai bucurat în ultimul său an pe banca galbenilor: plăcerea jocului. Dar la asta e bine să revenim ceva mai târziu.

Când Thomas Tuchel a fost anunţat cu mult tam-tam ca fiind succesorul lui  Klopp pe banca Borussiei, lumea din Germania a luat-o razna: o isterie fabuloasă s-a produs la prima lui conferinţă de presă, când toate televiziunile şi site-urile au transmis live evenimentul. Cu toate astea, Tuchel era atunci un om cu două chipuri. Masca celui care posedă toate atuurile pentru a deveni un antrenor important în Europa încă se confunda cu fugura omului dificil pe care şi-a creat-o pe unde a mai lucrat lucrat. Or, riscul nepotrivirii cu conducerea BVB de aici venea.

Numai că Tuchel a părut să fie încă din primele etape omul potrivit pe scaunul potrivit. Suficient de matur pentru a pune la punct un plan pe termen lung şi suficient de capabil pentru a-l şi implementa cu succes. Sigur, a dat chix în cele mai importante examene pe care le-a susţinut sezonul trecut (cu Bayern şi Liverpool), dar chiar și așa Tuchel a demonstrat că ştie să înveţe din greşeli. Când ești în primul sezon pe banca unui club cu pretenţii, greșelile vor veni în mod cert. Esențial este să înveți din ele rapid.

Tuchel face treaba asta la fel de bine ca oricine, și a reușit deja să fure privirile în Bundesliga prin “fotbalul total” propus de echipele antrenate de el. Sau “fotbalul-şampanie”, poftim!, ca să îl citez pe Cristi Petre. Nu de puţine ori i-am auzit pe comentatorii Eurosport 2 rostind aceste cuvinte atât la adresa Borussiei lui Klopp, cât şi la cea a Mainz-ului condus de Tuchel.

Punându-i faţă în faţă pe Jurgen şi pe Thomas, realizezi că, practic, sunt făcuţi din acelaşi aluat. Ambii au avut succes la Mainz încă de tineri, ambii au ajuns la Dortmund ca viitoare destinaţie. Ca să nu mai vorbim că, atât Klopp cât şi Tuchel sunt adepţii unui angajament draconic pe terenul de fotbal. Totuşi, din punct de vedere al stilului de joc, diferenţele sunt sesizabile cu mai mare uşurinţă. În vreme ce Jurgen Klopp este adeptul deja mult-prea-mediatizatului heavy metal, la Tuchel lucrurile sunt ceva mai aşezate, mai calculate. Principala diferenţă dintre stilurile implementate de cei doi constă în modul în care jucătorii înţeleg să se raporteze la sistemul de joc ales. Dacă Borussia lui Jurgen era aceeaşi meci de meci, cu fiecare jucător făcându-şi la sânge treaba pe bucăţica lui de teren, Borussia lui Thomas, chiar dacă asemănătoare din punct de vedere al aşezării în teren, oferă o libertate mult mai mare jucătorilor. Tuchel iubeşte mişcarea continuă din teren, este un antrenor dinamic şi, bag de seamă, adoră să experimenteze. În piesa lui, actorii trebuie să facă în dese rânduri schimb de roluri şi să fie capabili să cunoască inclusiv replicile colegilor de scenă. În fraza asta stă de fapt întreaga filosofie din spatele echipelor pregătite de Thomas, care este un mare admirator al jucătorilor polivalenţi.

Ca să te convingi de asta e de-ajuns să arunci o privire asupra numelor transferate de Borussia în această perioadă de mercato. Toţi sunt capabili să acopere două-trei poziţii fără probleme şi toţi sunt mingicari. Și e greu de spus care, cum și unde va juca în noul sezon. În momentul de faţă, este imposibil de anticipat formula de start a Borussiei în meciul de debut cu Mainz, având în vedere multitudinea de variante existente, valoarea apropiată a jucătorilor şi numărul mare al acestora.

Rezumând, Thomas Tuchel este tipul de antrenor cerebral care nu lasă absolut niciun detaliu la voia întâmplării. Mutările lui sunt precise, iar conducerea acţionează ţintit, tocmai pentru a elimina hazardul din ecuaţie. Cert este că “Fanthomas” vrea să construiască la Dortmund o maşinărie de fotbal-total, doar că o va face altfel decât am fost obişnuiţi până acum.

Fotbal tânăr şi zâmbăreţ

E vremea să ne întoarcem la plăcerea jocului, la perioada 2010-2013 şi ceea ce mulţi consideră că a fost cea mai bună generaţie din istoria Borussiei. Cu siguranță a fost cea mai spectaculoasă echipă pe care fotbalul modern a oferit-o. Ceea ce s-a întâmplat la Dortmund (în vestiar, în birourile de management și în oraș) în acea perioadă a fost parcă desprins dintr-o carte de ficţiune. Oricum, ce a fost a fost şi aşa cum a venit, aşa a şi plecat: aproape brusc.

După anul 2013, lucrurile şi-au pierdut încet-repejor din vrajă, şi un strat subţire de praf s-a aşternut pe acea aură de echipă-minune. Locul de joacă al copiilor a fost luat de alţii mai mari și mai copți decât ei, iar asta a făcut ca flacăra să ardă din ce în ce mai puţin. Suporterii neutri şi presa, două entităţi care pur şi simplu iubeau echipa în acea perioadă – fascinați de hărmălaia pe care Shinj şi compania o făceau la locul de joacă – au început să îşi piardă interesul pentru Dortmund. Ajunşi în 2016, odată cu plecarea lui Hummels, imaginea clubului ajunsese să aibă de suferit serios. De la +100 în 2013, a ajuns aproape de 0 în ciudatul an 2015 şi a cunoscut valori negative la începutul acestei veri, după toată telenovela despărţirii de trei jucători altădată vitali în angrenajul clubului. Puşi în faţa faptului împlinit, Watzke, Zorc și Tuchel au avut doar două opţiuni: să continue să cârpească echipa actuală sau să îşi asume o reconstrucţie din temelii. Au ales varianta secundă.

Probabil că, pentru cei nefamiliarizaţi cu ultimele noutăţi din Bundesliga, plecările lui Hummels, Gundogan şi Mkhitaryan reprezintă o încercare peste care Borussia nu va mai putea trece. Dar Borussia Dortmund a trecut prin altele mult mai grele, iar plecarea lor reprezintă și oportunitatea de a continua dezvoltarea clubului.

Zilele trecute, pe Twitter şi Facebook au zbârnâit sute de fotografii şi filmuleţe de la primul antrenament al Borussiei Dortmund din noul sezon, o euforie generală abătându-se asupra cartierului galben al Germaniei. Bineînţeles că acest lucru nu este o întâmplare. Aşteptările sunt foarte mari în rândul suporterilor, iar curiozitatea deja atinge punctul critic de suportabilitate. Ne desparte ceva mai mult de o lună de debutul oficial al noului sezon, dar timpul parcă stă în loc. Borussia se află faţă în faţă cu viitorul şi, de ce nu, cu propriul destin, după unul dintre cele mai spectaculoase procese de reconstrucţie care au avut loc de mulţi ani încoace.

Borussia este un club obişnuit să aspire la vremuri demne de o cauză mai bună, iar un an în plus, “irosit cu folos”, nu reprezintă o tragedie pentru nimeni, ba din contră.

Anul acesta, Borussia Dortmund poate reînvăţa să joace cu şi de plăcere şi să se bucure de fotbal, fără să mai fie constrânsă de lupta cu echipa X sau Y, de lipsa trofeelor. Campania de achiziţii care a adus la Dortmund jucători foarte tineri şi extrem de talentaţi, precum Dembele şi Mor, Raphael şi Merino, Rode şi Bartra, este un rebranding de care clubul avea nevoie. Mişcarea de trupe pe care Watzke a numit-o “cea mai importantă din ultimii 10 ani” (doar 10?) reprezintă o gură enormă de oxigen pentru echipă şi pentru suporteri, dar şi un boost de încredere de care conducerea avea mare nevoie. Singurii care probabil că nu simt nevoia să sărbătorească neapărat sunt cei de pe banca tehnică, ei urmând să aibă de tras în draci pentru a pune echipa pe picioare cât mai repede cu putinţă.

Trebuie spus şi că fascinaţia tinerilor a prins întotdeauna pe Westfalenstadion. Începând cu Lars Ricken, cel care a deţinut pentru mult timp recordul clubului în ceea ce priveşte vârsta debutului pentru echipa mare şi care a marcat, în 1997, la doar 21 de ani, golul decisiv care a făcut-o pe Borussia regina Europei, continuând cu Şahin (cel care a bătut recordul de vârstă al lui Ricken) şi “grădiniţa” lui Klopp. Revoluţia lui Tuchel din 2016 nu face decât să continue ceea ce, de-a lungul istoriei, pentru BVB a reprezentat firescul.

Bineînţeles, orice mutare curajoasă îşi are riscurile ei. Performanţa şi trofeele nu sunt obţinute din oficiu, doar pentru că am îndrăznit să alegem acest drum. Pentru a putea pune mâna pe trofee şi pentru a putea bea din cupa victoriei e foarte mult de tras, sunt multe de îndurat. Dar clubul ăsta știe să îndure.

Astăzi, comentariile de genul “ca echipa lui Klopp din 2012 nu va fi” par nostime. Comparaţiile dintre Borussia de atunci şi Borussia de acum, dintre Jurgen şi Thomas, sunt inutile.

Important e că tinerii jucători care au semnat în această pauză competiţională vor juca fotbal cu o mare plăcere, ceea ce nu puteam spune spune că ar fi rămas valabil în cazul celor trei plecaţi. Dar asta e altă discuţie. O vor face fie pentru că sunt tineri şi extrem de talentaţi şi se află pentru prima dată în postura de a juca pe unul dintre cele mai frumoase stadioane de fotbal din lume, fie pentru că sunt jucători foarte buni dar nu au avut ocazia să se exprime la echipele de club de unde au venit (Bartra şi Rode). Nu sunt dubii că Borussia Dortmund va arăta spectaculos în decurs de 1-2 ani cu toţi aceşti tineri care se alătură lui Weigl, Pulisic şi Passlack şi că, cel mai probabil, va câştiga ceva important. Are grijă “Fanthomas” de asta.

Vlad Pîrvu este cofondatorul BVB09.ro, funclub oficial al Borussiei Dortmund, și contributor pe Lead.ro. Articolul pe care l-ai citit a fost publicat pe BVB09.ro și adaptat pentru Lead.ro