Road to Rio: după argintul de la Londra, cu echipa, Tiberiu Dolniceanu este singurul sabrer român care luptă pentru o medalie la Rio

Ancuța Iosif 29 iulie 2016

Tiberiu Dolniceanu este singurul sabrer român calificat la Jocurile Olimpice de la Rio. Deși ieșeanul dreptaci de 28 ani a fost oprit la JO de la Londra în tabloul de 32 la individuale, a obținut tot acolo argintul împreună cu echipa sa. Scrimerul care s-a apucat de sabie pentru că era singura armă care se preda la clubul din oraș se-ntoarce de câteva ori pe an în sala în care-a crescut ca să vadă ce mai fac sabrerii juniori, tot mai numeroși, care văd un model în el.

Tiberiu a găsit în sport un refugiu și un scop încă din generală, când părinții lui plecaseră să muncească în Italia și a început foarte rapid – imediat după primele lui medalii interne – să viseze la campionate mondiale și olimpiade, deși la început nu promitea multe antrenorului din Iași, Iulian Bițucă. În urmă cu zece ani obținea prima medalie importantă care-l ambiționa să tragă de el și să rămână în top: argint la Campionatul Mondial de Juniori de la Poznan.

Anul 2013 a fost fabulos pentru Tiberiu: campion european la sabie seniori individual, bronz la Campionatul Mondial la sabie seniori individual, vicecampion mondial cu echipa României la Campionatul Mondial de sabie, campion naţional la sabie individual, campion naţional la sabie seniori cu echipa de la CS Dinamo, câştigător al Cupei României la sabie seniori individual, câştigător al Cupei României la sabie seniori echipe cu CS Dinamo. La început de 2014 a devenit numărul 1 în Cupa Mondială, cu 195 puncte.

Altele din palmaresul lui Tiberiu:

  • Aur în 2009, bronz în 2010, argint în 2013 la Campionatul Mondial (echipă)
  • Bronz în 2013, 2014 și 2015 la Campionatul Mondial (individual)
  • Argint la Europenele din 2012 (echipă)
  • Vicecampion la JO din Londra (echipă)
  • Bronz la Europeanul din Torun, Polonia, 2016 (echipă)
  • Mai multe de pe listă, aici.

S-a calificat la Rio după participarea la Seul, ultima competiţie de sabie care a contat pentru obţinerea biletelor. După ce s-a tras linie, Tiberiu a urcat pe locul 4 în topul Federaţiei Internaţionale de Scrimă, în proba individuală de sabie. Va evolua la proba individuală din Brazilia pe 10 august.

Tiberiu are încredere că se va întoarce cu o medalie și de la JO, indiferent de culoarea ei. Nu i-a fost ușor să plece acum singur, având în vedere că în urmă cu patru ani îi avea și pe colegii lui lângă el, însă își vede calm de antrenamente, ca să poată ajunge și la odihna binemeritată de după JO. Nu știe ce va fi peste alți patru ani, dacă-l vom mai vedea și la Tokyo, însă până acolo are de trecut mai întâi de Rio, spre care a plecat sănătos.

Tibi suferise în 2012 la Europeanul de la Legnano, cu o lună înaintea JO din Londra, o entorsă la glezna piciorului drept. S-a refăcut rapid, însă la semifinala contra Rusiei (45-43), manşa a patra i-a adus o evoluţie perfectă contra medaliatului cu bronz de la individual, Kovalev (7-2), dar şi o ciocnire involuntară ce urma să-l afecteze. Rusul a intrat puternic în Tibi, strivindu-i piciorul drept, iar Dolniceanu a căzut, fără strigăte sau plângeri, deși abia îi fusese dată peste cap unghia mare de la piciorul drept. S-a ridicat și a continuat după scurte îngrijiri medicale, iar la prima mişcare bruscă, Tibi şi-a simţit slăbiciunea. Îl durea, dar ar fi făcut orice pentru medalie, declara Dolniceanu în presă după ce a coborât de pe planșă. Înainte de finala contra puternica echipă a Coreei de Sud, medicul lotului l-a pus pe picioare pe Dolniceanu. Tibi a continuat, a încercat să nu se gândească la accidentare. La final echipa se alegea cu argintul olimpic, el și cu un deget care sângera abundent.

Tiberiu, la ultimul antrenament înainte de a pleca spre Rio, alături de antrenorul său, campionul olimpic din 2000 la individualele de la sabie, Mihai Covaliu. După individualele din Rio, Tiberiu își va dona echipamentul cu care intră în concurs, ca parte a unei provocări lansate de Comitetul Olimpic mai multor sportivi (încă nu se știe cui va parveni).

Printre adversarii lui de luat în calcul se numără ungurul Aron Szilagyi, laureat al individualului de la Londra 2012, și americanul Daryl Homer, care tot acolo l-a oprit pe Tiberiu la tabloul de 32. Tot Homer l-a oprit pe Tiberiu la bronz, după un strâns 15-14 în semifinalele de sabie ale Campionatul Mondial de Scrimă 2015, din Rusia. 

Sabia este cea mai spectaculoasă dintre cele cele trei arme care întregesc familia scrimei (sabie, spadă, floretă) și, de multe ori, cei de pe margine sau de acasă, nefamiliarizați, nu apucă să înțeleagă când și cine înscrie tușele, din cauza rapidității atacurilor. JO pot fi ocazia de a cunoaște sabia. Mai jos, Tiberiu în acțiune:

De știut despre sabie (+scrimă, în general):

  • Sabia măsoară 105 centimetri, lama de 88 centimetri. Nu trebuie să fie mai grea de 500 grame;
  • Diferența cea mai mare dintre sabie, spadă și floretă este că la prima armă sunt permise loviturile și cu ambele lături ale lamei, nu doar cu vârful ei. De asemenea, sunt permise loviturile doar deasupra taliei;
  • Din cauza regulii de prioritate, atacul prevalează asupra apărării, adică cel care inițiază atacul are prioritate;
  • Pentru a evita deplasările repetate de la un capăt la celălalt al planșei, orice mișcare către înainte a piciorului din spate care depășește complet piciorul din față, inclusiv pasul încrucișat înainte și fleșa (deplasarea energică și rapidă a corpului înainte, din franțuzescul flèche, care înseamnă săgeată), este interzisă la sabie încă din 1994;
  • Ca urmare, a fost inventat flunge-ul (neologism din engleză – flying lunge, fandare volantă), o mișcare caracteristică sabiei, care combină o săritură către înainte și o extindere a brațului înarmat cu intenția de a-l lovi pe adversar de multe ori la mască. Astfel, un meci între sabreri devine spectaculos, agresiv și greu de urmărit;
  • Atacul este definit ca „acțiunea ofensivă inițială, executată prin întinderea brațului și amenințarea continuă a suprafeței valabile a adversarului, precedând declanșarea fandării sau fleșei” (regulament FIE). Acțiunea acesta conferă prioritatea la armele convenționale. Riposta este acțiunea ofensivă care survine unei parade; contrariposta este acțiunea ofensivă care urmează unei riposte. Când atacul se poartă în timpul atacului adversarului și încercă să ajungă înainte de acesta, este vorba de o acțiune contraofensivă.
  • Atacul poate să fie simplu (într-un singur timp) sau compus (precedat de una sau mai multe fente). Împungerea dreaptă: un atac simplu și direct, purtat în linia lăsată deschisă de adversar. Prin degajament: un atac simplu și indirect, purtat în linia opusă prin ocolirea lamei adversarului pe dedesubt. Prin cupé: un atac simplu și indirect, purtat în linia opusă prin ocolirea lamei adversarului pe deasupra (în linia superioară) sau pe dedesubt (în linia inferioară);
  • Dacă un trăgător depășește o limită laterală cu unul picior, meciul se oprește și trăgătorul revine pe planșă. Când depășește o limită laterală cu ambele picioare, meciul se oprește și adversarul avansează cu un metru la repunerea în gardă. Când depășește o linie de fund cu ambele picioare, este penalizat cu o tușă;
  • În fața arbitrului se află aparatul de semnalizare, care este prevăzut cu patru lămpi: o lampă albă și o lampă de de culoare roșie sau verde pentru fiecare trăgător. În cazul unei tușe valabile, lampa colorată se aprinde din partea trăgătorului care a lovit. Lampa albă se aprinde în cazul unei tușe nevalabile (care ajunge pe suprafața nevalabilă).
  • Fiecare trăgător este legat de aparatul de semnalizare. Arma este prevăzută în interiorul cochiliei cu o priză la care este conectat firul de corp. Acest fir trece sub bluza trăgătorului, de-a lungul brațului înarmat și laturi.
  • JO de vară sunt cea mai importantă competiție de scrimă din progrmaul internațional. Disciplina este inclusă încă de la prima ediție a JO moderne, din 1896. Federației Internaționale de Scrimă îi sunt alocate zece probe de către Comitetul Olimpic Internațional, chiar dacă sunt douăsprezece probe la toate celelalte competiții. Astfel, două concursuri pe echipe sunt scoase de la programul fiecărei olimpiade.
  • Într-un meci cu eliminare directă, se trag trei reprize a câte trei minute, cu o pauză de un minut între două reprize, sau 15 tușe.

Despre evoluția sportului și a echipamentului:

  

Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.