„În România ne confruntăm cu frica de a greși”. Cum încearcă Alexandru Dedu să readucă oamenii în săli și copiii la handbal

Andreea Giuclea 28 ianuarie 2016

„Eu în capul meu, sincer, încă sunt component al lotului național”, spune Alexandru Dedu din spatele biroului său de la Federație, de unde driblează între telefoane, tastele calculatorului și o cană de cafea. De doi ani, conduce handbalul românesc, sport în care a câștigat, ca jucător al Barcelonei, de trei ori Liga Campionilor EHF și de două ori Supercupa Europei.

Faptul că încă se imaginează pe teren nu e un lucru rău, crede. E sportul care l-a format și l-a învățat că lucrurile bune vin dacă ai răbdare și muncești, dar și dacă crezi în visele tale. E locul unde a cunoscut performanța, unde a trăit bucurii, dar și frustrări, și asta îl ajută să empatizeze mai bine cu jucătorii și jucătoarele echipelor naționale și să-și dorească să construiască un sistem care să nu mai lase loc de frustrări. Vrea ca jucătorii să vină cu drag la națională, „să simtă că suntem alături de ei și de ele, că ne pasă. Pentru că ei sunt actorii importanți, nu noi.”

Acesta spune că este, în fond, principalul obiect de activitate al Federației: loturile naționale și reprezentarea României în competițiile internaționale.

Doi ani cu plusuri și minusuri

Analizând concluziile primilor doi ani de mandat, împarte rezultatele în două categorii: cele în plan sportiv și cele în plan financiar; între care există, bineînțeles, o strânsă legătură.

În ce privește rezultatele din plan sportiv, Dedu e fericit că poate enumera mai multe plusuri decât minusuri. Începând cu medalia obținută de naționala feminină în decembrie la Campionatul Mondial din Danemarca – „o mare realizare” -, continuând cu titlul de campioane mondiale de anul trecut al junioarelor și cu calificarea cu mai mult de 90% din echipe la campionatele europene și mondiale în această perioadă.

„Din păcate, există și minusuri”, cum ar fi faptul că echipa națională masculină a pierdut recent calificarea în playoff-ul Campionatului Mondial, o calificare care reprezenta unul dintre obiectivele de bază ale Federației.

Ce soluții vede pentru naționala de băieți? Un proces rapid de consultare cu toți cei implicați în handbalul masculin, apoi o reconstrucție și un schimb de generații care să pregătească următorul ciclu olimpic.

A doua componentă la care face referire președintele Federației când privește în urmă e cea financiară, una dintre primele sale preocupări. „Prima prioritate era să asigur finanțare pentru federație, fiindcă eram sub nivelul mării. Începutul a fost foarte greu, dar în momentul de față pot spune că suntem stabili din punct de vedere financiar și cu frumoase perspective.”

Dedu atribuie creșterea în mare măsură strategiei de marketing conturată în ultimii doi ani, la inițiativa sa. Experiența din străinătate îi arătase importanța marketingului și comunicării, despre care spune că nu sunt încă înțelese și exploatate cum ar trebui în România, indiferent de sport. „Imaginea este generatoare de bani, iar banii sunt generatori de performanță. Noi existăm fiindcă există public, altfel scopul muncii noastre nu are acoperire; cu cât avem mai mult public, cu atât suntem mai interesanți, vin parteneri mai mulți lângă noi.”

După primul an de mandat, concluziile bugetare arătau că fondurilor repartizate de Ministerul Tineretului și Sportului pentru anul 2014 –5.619.454 lei – s-au adăugat venituri proprii de 4.687.668 lei. Adică bani proveniți din taxe de înscriere, parteneriate sau vânzări de bilete.

„Cred că a fost pentru prima dată în istoria federației când am umplut sălile cu bilet, lucru spre care eu tind. Pentru că omul prețuieste lucrul pe care îl cumpără. Când scoți și un leu pentru un bilet de handbal, înseamnă că îți pasă.”

Tot la capitolul minusuri, la ce și-ar dori să meargă mai bine, încadrează nevoia unei mai bune organizări instituționale, pe care să o transmită, pornind de la federație, și asociațiilor județene de handbal și cluburilor. Simte că lucrurile se mișcă prea încet, că există un delay între ritmul pe care și l-ar dori și schimbările palpabile.

În același timp, ar vrea să înlăture întâmplătorul din rezultate – cele care mențin încă handbalul românesc pe harta internațională – ca acestea să se bazeze mai degrabă pe previzuni și strategii. Și totul pleacă de la oameni, crede fostul pivot al naționalei. „Staff-ul tehnic, administrativ contează nu mult, enorm de mult în performanța sportivă. Strategiile sunt făcute de oameni care au informație, care cunosc fenomenul și pe plan internațional și sunt preocupați să învețe și să se perfecționeze.”

„Unul din lucrurile cu care ne confruntăm la nivel de întreaga Românie e frica de a greși, frica de a ne asuma niște decizii. Nu am pedepsit pe nimeni care a greșit pentru că a avut o inițiativă, și totuși oamenii au frică de a lua decizii și de a face lucruri. Când o să depășim faza asta, s-ar putea ca lucrurile să se întâmple mult mai repede.”

Numărul juniorilor e în creștere

Una din zonele unde observă această rezistență la schimbare e sectorul juvenil. Și-ar dori, de exemplu, ca vârsta la care copiii încep handbalul să scadă, dar spune că modul de lucru al antrenorilor e destul de greu de schimbat. „Până de curând era împământenit că n-ai ce să faci cu copiii sub zece ani și e greu să vii să le spui că există altă cale unor oameni care au făcut asta timp de 40 ani.”

Rămânând în zona de copii și juniori, Dedu observă însă o creștere a numărului celor care vin către sport în ultimii ani, mai ales la nivel de mini-handbal. „Cred că și generația asta de părinți și-a dat seama că e bine să aibă copii într-un mediu organizat și e posibil să nu fie doar în handbal, în toate sporturile, bănuiesc. Dar e un lucru nemaipomenit.”

Vede această emulație și în creșterea numărului de legitimați, număr care a urcat cu aproximativ 3.000 de jucători în ultimii doi ani. Estimează 10.000 de legitmați la nivelurile de vârstă pe care Federația le are în evidență, care se oprește undeva la 13-14 ani. Iar trendul ascendent poate continua, mai ales că medalia obținută de fete în Danemarca, dar și prezența echipelor românești în cupele europene a dus la creșterea vizibilității handbalului.

În ce privește organizarea structurilor de juniori, Dedu ține să sublinieze că influența Federației e destul de limitată, deși percepția publică e că organizația pe care o conduce e atotcuprinzătoare și responsabilă pentru toate lipsurile, de la echipamente, la mingi, la bani. „Influența noastră la juniori, apropo de finanțare, de organizare, nu există. CSS-urile sunt ale Ministerului Educației, LPS-urile ale autorităților locale, iar cluburile sportive ale Ministerului Sportului. Noi doar prin niște decizii pur organizatorice putem să „forțăm” o anumită linie.”

Federația, spune el, se ocupă cu performanța. Adică cu loturile naționale: de seniori, tineret, juniori, până la ultima categorie de vârstă, cea de cadeți, care se formează începând cu 14-15 ani. Pentru aceste loturi există centre de excelență, cum e centrul național olimpic deschis împreună cu Comitetul Olimpic și Sportiv Român în toamnă la Brașov, care acoperă o vârstă critică — 18-23 de ani –, la care „tinerii cu potențial nu sunt copți să câștige bani de la echipe profesioniste, dar nici nu putem să-i lăsăm să se lase de hadbal”.

Din spatele biroului de președinte, Dedu știe că mai sunt multe de făcut, așa cum și pe teren erau mereu lucruri de îmbunătățit în joc. Dar ce-l mulțumește cel mai tare e că, fie că va fi el președinte sau altcineva, handbalul românesc a intrat într-un proces ireversibil, pentru că s-au creat niște nevoi. „Nu se mai poate întoarce unde a fost.”

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.