România pierde cu Turcia, dar calificarea la Eurobasket încă se joacă. La fel și soarta baschetului românesc

Aproape 7.000 de fani ai baschetului feminin au venit la Cluj, în Sala Polivalentă, pentru cel mai greu meci din grupa de calificări la Campionatul European de baschet din 2017. Lupta pentru primul loc în Grupa H a adus față în față România și Turcia, două echipe provenite din țări cu filozofii baschetbalistice diametral opuse. La final, după un inestetic (dar crâncen) 45-56, Turcia a plecat acasă cu victoria. România, cu două victorii și o înfrângere în primele trei meciuri, își păstrează șansele de calificare la Eurobasket.

Se pot spune multe despre meciul ăsta, dar un lucru e cert: nu a fost seara ofensivelor. În schimb, apărările au dus greul și au provocat greșeli numeroase în strategia ofensivă a fiecărei echipe. Se poate spune că într-un joc al apărărilor, turcoaicele s-au apărat ceva mai bine. În orice caz, adversarele au dominat jocul sub panou și au controlat fiecare început de sfert. Chiar dacă nu au reușit surpriza (Turcia pornea mare favorită), sportivele antrenate de Miroslav Popv au găsit resurse pentru un joc bun, care să le dea speranțe pentru următoarele meciuri.

România a început jocul cu Annemarie Părău, Gabriela Mărginean, Gabriela Irimia, Claudia Pop și Florentina Pașcalău. Pentru Turcia, în „primul 5” au apărut Olcay Cakir, Isil Alben, Bahar Caglar, Tugce Canitez și americanca naturalizată Quanitra Hollingsworth.

În fața unui adversar mult mai experimentat și, măcar individual, mai valoros, primul sfert le-a găsit pe fete ușor temătoare. Cu o ofensivă adesea fără soluții, echipa a trebuit să alerge mereu după adversară, să facă tot posibilul să țină aproape. Cu toată presiunea celor aproape 7.000 de fani – impresionantă, la fel ca în precedenta partida disputată la Cluj, cu Bosnia-Herțegovina – după 16 minute de joc diferența era deje 10 puncte (19-29).

Însă româncele au revenit impresionant și finalul primei reprize le-a găsit la doar un punct distanță de adversare (28-29). A fost cea mai bună perioadă de joc pentru România. Sufocate de apărarea României, adversarele au comis patru turnover-uri și au ratat două aruncări în doar trei minute. Mai mult, România ar fi putut chiar să termine prima repriză în avantaj, însă cronometrul de joc expirase la aruncarea spectaculoasă, de la mijlocul terenului, reușită de rezerva Sonia Ursu.

Partea a doua a partidei de la Cluj a propus aceeași partitură: o luptă fizică, încrâncenată, în care Turcia a avut mai tot timpul inițiativa. Cu mai puțin de două minute rămase din sfertului trei, diferența de pe tabelă era de 11 puncte, dar criza a fost din nou depășită datorită unor momente inspirate în ofensivă, arătate de Annemarie Părău și Gabriela Mărginean. Sfertul al treilea s-a încheiat cu un avantaj de patru puncte pentru Turcia, care în ultima parte a partidei a blocat orice încercare de revenire.

Doar cinci puncte au mai reușit româncele în ultimele 10 minute. S-a încheiat 56-45 pentru formația oaspete, un rezultat care păstrează România pe poziția secundă în grupă (două victorii și o înfrângere), după Turcia, care a câștigat cele trei partide disputate până acum.

O victorie a defensivei

O zicală aproape clișeică din baschet spune că atacul aduce fanii la sală, dar apărarea aduce trofeele. Apărări crâncene au prezentat ambele echipe, cu precizarea că pentru Turcia aceasta a fost strategia de la bun început, în timp ce româncele au mizat pe defensivă pentru că faza de atac nu a mers. Cu un procentaj al aruncărilor de doar 31 % și abia nouă pase decisive în tot meciul, echipa României nu a putut să ceară socoteală Turciei. În ciuda faptului că nu au făcut nici ele un meci grozav, jucătoarele Turciei au executat bine, în momentele grele. Conducătorul de joc Isil Alben (12 puncte, 5 pase decisive și 7 recuperări) a fost mintea limpede din atacul oaspetelor, în timp ce Quanitra Hollingsworth a dominat sub panoul advers, a pus constant probleme și a aruncat cu un procentaj de 75% (15 puncte, 7 recuperări, 3 capace).

„ A fost un meci greu. Am jucat acasă, cu mulți oameni în spatele nostru. Nu știu dacă ar trebui să îmi cer scuze, dar am pierdut azi și îmi pare rău. Puteam face un meci mai bun, dar sper ca publicul să fi înțeles că așa e sportul. Am încercat să câștigăm și să revenim în meci. Ne-am panicat în sfertul patru, am încercat fiecare să salvăm situația și nu am jucat atât de bine. Când te panichezi, asta se întâmplă. A fost un fel de atac de panică. Noi continuăm să creștem. Turcia este echipă de Olimpiadă, cu medalii, și noi trebui să învățăm din aceste meciuri. Nu ne putem opri”, a spus Gabriela Mărginea, căpitanul României.

Antrenorul Miroslav Popov a avut regrete similare: „Știu că putem juca mai bine. Turcia are o echipă bună și experimentată. Sunt puțin supărat pentru că au fost momente când arbitrii au fluierat într-un moment cheie două faulturi ofensive. După un astfel de moment e greu să te aduni și să le prinzi din urmă, pentru că sunt experimentate. Îmi pare rău pentru public, care a umplut sala din nou. Speram să le oferim o surpriză. Va fi greu să câștigăm cu Bosnia.”

În ciuda înfrângerii cu Turcia, România are în continuare șanse să se califice la Eurobasket 2017. Fetele au câștigat primele două partide, cu Bosnia-Herțegovina, pe teren propriu (67-65), și cu Israel (77-78), chiar în deplasare. Următorul meci al României este la Tuzla, cu Bosnia-Herțegovina, echipă care are trei înfrângeri din tot atâtea meciuri. Și în condițiile în care Turcia este favorita clară a grupei, lupta pentru locul 2 se dă între România și Israel.

Antrenorul Turciei, Aziz Akaya, a făcut și el analiza meciului, și crede că România și Turcia se vor califica împreună la Europene: „Înainte de meci le-am spus jucătoarelor să joace bine în defenisivă. Încercăm să ne ținem adversarele la sub 50 de puncte în fiecare meci. Am avut doar cinci antrenamente zilele acestea, dar jucătoarele noastre știu cum să câștige meciuri, pentru că au experiență în competiții internaționale. Poate nu am jucat prea bine în ofensivă, dar defensiva ne-a ajutat. Nu am mai jucat până acum cu Quanitra în echipă și s-a văzut acest lucru. România este cu siguranță a doua favorită pentru calificare, după noi, și cred că ne vom califica împreună la Europene.”

România și Turcia, două lumi baschetbalistice diferite

Cu favorita grupei, Turcia, lucrurile nu se anunțau simple. Având în vedere palmaresul celor două echipe, o victorie a României, fie ea și pe teren propriu, ar fi fost o supriză imensă. Calculele pentru calificarea la Eurobasket 2017 nu s-au făcut, la modul real, contând pe vreo victorie în cele două meciuri cu Turcia, pentru că Turcia este una dintre forțele baschetului feminin din Europa. Simplul fapt că naționala Turciei a fost urmată la Cluj de trei televiziuni și circa 100 de fani poate spune câte ceva despre felul în care baschetul feminin este privit în această țară.

După zeci de ani în care nu s-a calificat la niciun turneu final, Turcia a revenit pe prima scenă în 2005, când a organizat Campionatul European. Cu investiții în infrastructură, jucătoare autohtone și transferuri din cele mai importante ligi din lume (inclusiv din WNBA, de peste Ocean), Turcia a revenit în prim-plan. După trei clasări în Top 10 la turneele europene din 2005, 2007 și 2009, Turcia a tras un prim semnal de alarmă la Eurobasket 2011, unde a obținut argintul (înfrântă de Rusia). Au urmat Jocurile Olimpice din 2012, unde Turcia a terminat pe locul 5, apoi un nou european încheiat cu medalie: cel din 2013, la care reprezentanta semilunei a câștigat bronzul.

De cealaltă parte, perioada de tranziție pe care o traversează sportul românesc se resfrânge cu precădere asupra disciplinelor mai puțin promovate (deci mai puțin populare), cum e cazul baschetului feminin. Este fantastic că 7.000 de spectatori au venit să vadă meciul cu Turcia, dar asta se petrece pentru că orașul ardelean are tradiție în baschetul feminin – Universitatea Cluj a câștigat de-a lungul istoriei 14 titluri de campioană națională. Nu este de mirare că două meciuri ale naționalei au strâns, cumulat, peste 13.000 de spectatori în Sala Polivalentă din Cluj, devenită în ultima perioada căminul naționalei feminine de baschet.

Cu toate acestea, baschetul românesc traversează momente dificile. Nu mai departe de 2015, când România a găzduit o grupă a Campionatului European de Baschet Feminin, am observat cum infrastructura de proastă calitate și promovarea deficitară pot trece în umbră un eveniment de amploare.

Astfel, meciurile disputate atunci la Oradea și Timișoara s-au jucat cu sala aproape goală, iar competiția s-a desfășurat anonim. De atunci și până acum, baschetul românesc pare să funcționeze doar din inerție. La masculin, acolo unde meciurile încă mai sunt televizate, iar formațiile românești joacă în cupele europene, echipele dispar de la un sezon la altul. Unsprezece titluri de campioană nu au contat pentru Asesoft Ploiești, dizolvată în 2015 după ce patronul echipei a fost arestat. Acum, Energia Târgu-Jiu este pe marginea prăpastiei, după ce Ministerul Energiei a anunțat că nu va mai permite Combinatului Energetic Oltenia (unul dintre principalii sponsori ai clubului) să finanțeze echipa de baschet. O altă formație, Gaz Metan Mediaș, se află într-o situație asemănătoare, după ce principalul finanțator, Romgaz, a ajuns în atenția autorităților care vor să afle cum s-au alocat fonduri către secția de baschet.

Și dacă despre baschetul feminin nu auzim prea multe știri de acest gen, asta se întâmplă pentru că că baschetul se zbate de ani buni în anonimat, lipsă de strategie și, pe cale de consecință, lipsă de fonduri. Sezonul aflat încă în derulare a adus vestea dizolvării echipei Universitatea Goldiș ICIM Arad, în condițiile în care prima divizie avea oricum doar 11 echipe.

Toate aceste probleme au un punct comun: banii, puțini oricum, ajung la echipe preponderent din bugetele primăriilor sau ale companiilor de stat. Fără strategii pe termen mediu sau lung, echipele de baschet au rămas doar un suport pentru promovarea vremelnică a primăriilor, care se pun în situația de a investi bani publici în afaceri private. Când vântul schimbării lovește instituția, banii pentru sport sunt cei care dispar primii. Iar echipele, majoritatea incapabile să realizeze proiecte solide cu care să atragă sponsori serioși, dispar.

Nu ne rămâne decât să sperăm că schimbările pot veni (chiar dacă mai lent) și de jos în sus. Dacă baschetul va demonstra în continuare că poate atrage câteva mii de fani la Cluj și alte orașe cu tradiție în jurul lui, poate că va crește și interesul sponsorilor din mediul corporatist. Poate baschetul se va întoarce în școli, poate că va ajunge și la televizor. În orice caz, așa cum spunea Gabriela Mărginea, căpitanul României, baschetul nu se poate opri.