România pierde și cu Suedia, părăsește Campionatul Mondial cu sentimentul că se putea și mai bine. Iar asta trebuie să ne dea încredere în viitor

Andrei Năstase 13 decembrie 2021

Al treilea meci greu din Spania, a treia înfrângere pentru echipa națională a României, care pierde și cu Suedia, 30-34, în ultimul său meci de la Campionatul Mondial de handbal din Spania.

România a terminat pe locul 4 într-o grupă în care Norvegia (campioana europeană en-titre), Olanda (campioana mondială de acum doi ani) și acum Suedia (locul 4 la Jocurile Olimpice de la Tokyo) au fost ceva mai bune. Dar asta nu va mira pe nimeni.

Toate aceste adversare au venit aici să se lupte pentru medalii, toate au deja grupuri omogene și un sistem performant în spate, în vreme ce echipa României a ajuns în Spania cu obiective modeste: clasarea între primele 10.

Obiectivul acesta n-a fost atins, însă jocul, atitudinea și energia arătate la acest Campionat Mondial ne dă speranțe că suntem pe drumul bun; și că o nouă echipă puternică poate fi construită în următoarea perioadă.

Meciul

„Ne dorim din tot sufletul să nici nu ne uităm la tabelă, să jucăm și să dăm totul și sperăm să câștigăm. E ultima imagine pe care o lași aici și e imaginea cu care tu pleci acasă în cap. Și dacă e o imagine rea, rămâi cu ea. Trebuie să tragem pentru noi, să jucăm pentru noi, chiar dacă nu mai avem șanse pe mai departe; e important pentru noi, pentru moralul nostru, pentru sufletul nostru. Să știm de unde să pornim. OK, am dat totul aici, de unde pornim următoarea dată când ne întâlnim?”.

Asta ne spunea Andreea Rotaru în prefața acestui joc cu Suedia, o întâlnire cu miza rezultatului pentru Suedia, un meci cu miza viitorului pentru România. Pentru că dacă Suedia a jucat pentru calificarea în sferturile de finală ale Mondialului, echipa lui Adi Vasile a jucat probabil pentru dreptul de-a continua pe drumul ăsta și mai departe de luna ianuarie.

Cu multe jucătoare aflate în formă excelentă – Hagman e cea mai bună marcatoare a turneului până acum, în timp ce Roberts, Lindqvist sau Mellegard sunt între cele mai bune jucătoare din primele două faze ale competiției -, Suedia n-a pierdut nici cu Olanda (31-31), nici cu Norvegia (30-30). Și nu doar că n-a pierdut, dar a arătat pe alocuri mai bine decât echipele care au câștigat precedentele două competiții majore.

Bianca Bazaliu a deschis balul – un gol frumos de la distanță, reușită care i-a bucurat pe gălăgioșii suporteri români din tribune -, pentru suedeze a egalat Blohm, colega Crinei Pintea la Gyor. Crina a scos și ea repede două aruncări de 7 metri, și meciul spectaculos: două contre rapide, câteva mingi recuperate de ambele părți și apoi două-trei parade superbe, întâi pentru Iulia Dumanska, apoi pentru Jessica Ryde.

Și-n primele opt minute, România a fost egala Suediei: 4-4, un start tensionat, în care Suedia a părut și ea apăsată puțin de miza meciului.

Până aici, apărarea avansată a României a rezistat bine. Iar atacul a găsit, la fel ca în meciurile cu Norvegia și Olanda, drumul spre poartă; și tot la fel ca-n meciurile precedente, unele finalizări ușoare au fost ratate.

Suedia a reușit prima desprindere la două goluri, 6-4, 7-5 și 8-6, însă Pintea, Laslo și Rotaru au răspuns de fiecare dată bine. Mai important, România a reușit din nou să țină ritmul foarte alert al adversarelor. A făcut asta în prima parte a meciului cu Norvegia, a făcut-o până la capăt cu Olanda.

Acum, contra Suediei, Adi Vasile a cerut primul time-out în minutul 18, la 12-9 pentru Suedia, care dădea primele semne că poate să fugă cu meciul. Laslo a început să se apere avansat la Roberts, tocmai ea a recuperat următoarea minge, iar Moisă și Harabagiu, cu a treia ei reușită, și-au tras echipa la un singur gol distanță. Primul moment greu a fost depășit.

Al doilea a venit imediat, pentru că Hagman și Blohm au marcat și ele în succesiune rapidă, pentru 14-11, înainte ca Badea și Pintea să strângă din nou la -1, 14-13, cu șapte minute înainte de pauză. Când Dumanska a reușit a șasea ei paradă, România a avut ocazia egalării, însă șansa asta a fost ratată. Și asta ne-a costat scump.

Au urmat alte câteva finalizări nereușite, două chiar de la 7 metri, iar Suedia a mulțumit și s-a dus la vestiare cu un nesperat 19-14.

Au fost șase minute fără gol pentru România, care și-a mai revenit în startul reprizei a doua, când Bazaliu, Pintea și Moisă au deblocat lucrurile în atac. Până la 22-19, a fost rândul Suediei să se chinuie în atac, asta și pentru că tactica lui Adi Vasile, care-a mutat-o pe Polocoșer în marcaj la Roberts, a prins bine.

Când Pintea a marcat al cincilea ei gol, pentru 22-20, românii din tribune făceau deja o atmosferă infernală. Și într-un puternic cor de Luptăm, luptăm, luptăm și câștigăm!, jucătoarele au făcut tocmai asta. Agresive în apărare și din ce în ce mai curajoase în atac, unde Bazaliu ne-a arătat că poate marca și de la 10 metri, iar Laslo și Pintea (două dintre cele mai bune jucătoare din teren azi) ne-au amintit că se pot măsura cu orice adversară, jucătoarele lui Vasile l-au forțat pe antrenorul Suediei să ceară time-out.

Din păcate, mișcarea asta a tăiat puțin ritmul României, adversarele au marcat de două ori consecutiv, și diferența s-a mărit din nou, aproape enervant, la +4: 26-22 cu 15 minute înaintea finalului.

Avansul Suediei a crescut apoi la 29-24, iar Adi Vasile și secundul Bent Dahl au decis să atace în șapte, fără portar, pentru a încerca o ultimă revenire.

Zamfirescu și Dincă au avut curajul să-și asume și ele răspunderea aruncărilor, Laslo a mai găsit alte două aruncări năprasnice și Dumanska a scos alte câteva mingi, însă încercările României au fost zădărnicite de aruncările puternice ale lui Carlson, intrată în meci târziu, dar foarte bine.

Cu trei minute înaintea finalului, la 33-29 pentru Suedia, tensiunea a dispărut. Roberts și Rotaru au stabilit scorul final, 34-30, un alt meci în care echipa României a arătat multe lucruri bune, însă n-a putut scoate rezultatul dorit.

Înaintea concluziilor

Vom încheia probabil pe locul 13 turneul final, însă jocul României a fost adesea bun și foarte bun. La fel de important, multe jucătoare au reușit să facă un pas înainte la această competiție. În plus, grupul a făcut progrese evidente față de ultimele două turnee finale.

Din păcate, linia de clasament ne va arăta altceva. După Mondial din Japonia și Europeanul din Danemarca, ambele terminate pe locul al 12-lea, România se va clasa chiar mai prost. Și dacă nu ținem cont de context, de faptul că-n drum ne-au ieșit trei echipe foarte puternice, putem rata esențialul: jocul a arătat mai bine, mai modern, multe handbaliste au arătat inițiativă, și-au asumat răspunderea și ne-au scăpat de sentimentul că dacă Cristina Neagu nu joacă, atacul României nu știe ce are de făcut. Că România a marcat 30 de goluri Olandei și Suediei, asta ne arată că potențialul e acolo.

Și totuși, sunt și lucruri care n-au mers. Finalizarea din poziții simple a lipsit adesea și azi, cu Suedia, dar a lipsit mai ales contra Norvegiei, în singura înfrângere în care România n-a fost în meci până la final.

Apoi, apărarea asta ceva mai avansată, mai modernă, n-a funcționat mereu perfect, dar trecerea la un sistem nou are nevoie de timp. Și de meciuri mai multe.

Rămâne de văzut dacă Federația Română de handbal, prin comisia ei tehnică, va acorda timpul necesar acestei noi echipe a României, o echipă pe care Adi Vasile și Bent Dahl par să o conducă în direcția potrivită.

 

 

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.