Ronaldo pleacă învingător de pe Old Trafford cu Juventus, meciul arată cât de departe e United de elita Champions League

Danny Coposescu 24 octombrie 2018

Revista FourFourTwo a publicat săptămâna asta un material interesant despre ceea ce autorul Emmet Gates a numit „prima mare rivalitate din Champions League‟. E vorba de încleștările repetate dintre Juventus și Man Utd, care s-au întâlnit trei sezoane la rând în competiția asta la sfârșitul anilor ’90. Povestea duelurilor distilează totodată marșul echipei lui Alex Ferguson spre cele mai înalte culmi ale fotbalului european: de la înfrângeri demoralizante în 1996, la semifinala legendară câștigată în 1999.

În contextul reeditării de aseară, încheiată cu 1-0 pentru italieni, o porțiune specifică a articolului sare în ochi: „Dacă încleștările dintre United și Juve ar fi un film, primul act a fost o punere în scenă care a demonstrat drumul lung din fața lui United”. Au trecut peste două decenii de când același scor se înregistra pe vechiul Stadio delle Alpi, însă caracterizarea pare la fel de aptă. În timp ce Juventus are pretenții justificate la finala din mai, Man Utd pare departe de elită.

Prima repriză de pe Old Trafford a ilustrat perfect argumentul ăsta. Poți să te uiți la numere, pe care oaspeții le-au dominat copios – peste 70% posesie, zece șuturi încercate și unul singur de apărat pentru Szczesny; sau la golul lui Dybala, venit după încă o fază în care demarcările tripletei ofensive au amețit-o pe United – Ronaldo a centrat de pe dreapta, Cuadrado l-a încurcat în centrul careului pe Smalling, iar atacantul argentinian a pus latul fără emoții. Valsul ăsta pozițional a continuat toată partida, dirijat de la mijloc de imperialul Rodrigo Betancur.

Sau poți să iei totul în ansamblu și să vezi un mecanism superior, ale cărui piese funcționează sincronizat și lin. Nimeni, nici măcar Mourinho, n-ar putea spune același lucru despre o formație căzută pe locul 10 în Premier League. Nici într-o zi bună Man Utd nu are coeziunea și fluența alb-negrilor. Iar furia mistuitoare cu care compensau adesea generațiile succesive crescute de Ferguson lipsește și ea. Deja îți poți fixa ceasul după imitația pală a iterației actuale: prin minutul 65, inexplicabil de târziu, o răbufnire necoordonată mai înviorează publicul. Câteodată funcționează, dar Juventus nu e Newcastle și, în afară de o bară nimerită de Pogba, tot Ronaldo și ai săi au avut ocaziile serioase, salvate superb de David De Gea.

Apropo de Ronaldo, afecțiunea celor care-l alintă și azi cu serenade a întrecut așteptările. Stewarzii au transpirat mai ceva ca jucătorii alergând după câțiva fani ajunși pe teren la vânătoare de selfie-uri. „Viva Ronaldo‟ s-a auzit din tribune la final, călduros și nostalgic în egală măsură.

Ca și cu Valencia, Mourinho a lăudat calitatea oponentului: „Sunt la alt nivel, trebuie să recunosc. Un nivel de stabilitate, experiență, cunoștință. La bază sunt Bonucci și Chiellini. E fundamentul care le permite se fie creativi în atac”. Nu-i prima dată când sugerează implicit că baza sa – Smalling și Lindelöf – nu-i oferă asemenea libertăți.

Egalul Valenciei, scăpată cu un 1-1 de pe arena lui Young Boys, îl ajută însă să evite scenariul alarmant al unei eliminări din grupa H. Totuși, returul de la Torino capătă acum o dimensiune destul de complicată.

Pentru Bayern, norii întunecați s-au mai rispit după un 2-0 la Atena. Două goluri în trei minute, înscrise de Javi Martinez și Robert Lewandowski, au rezolvat ecuația în repriza secundă. Niko Kovac insistase luni că prioritatea e rezultatul – lucrul ăsta s-a văzut și pe teren. Încă nu se pune problema de spectacol, nu împotriva unui adversar așa de defensiv ca AEK, cum i-a numit antrenorul bavarezilor pe greci, dar victoria asta e încă un pas în direcția potrivită. La fel sunt și semnele de integrare a tânărului Serge Gnabry, care a contribuit mult la prestația îmbunătățită de după pauză. Nici starea gazonului n-a ajutat la calitatea jocului, cum a observat și Arjen Robben: „Au fost condiții dificile și mingea a sărit mereu aiurea. A trebuit să fim mereu foarte concentrați”.

N-a fost de ajuns pentru a prelua șefia grupei E. Șutul deviat al lui Noussair Mazraoui, în al doilea minut de prelungiri, i-a adus lui Ajax un succes dramatic care-o menține pe primul loc, măcar pe criterii alfabetice.

Un alt antrenor cu multe bătăi de cap a avut parte de o seară ceva mai ambiguă. E drept că prima victorie după cinci meciuri secetoase n-are cum să fie altceva decât o ușurare pentru Julen Lopetegui. Dar un 2-1 cu Viktoria Plzen pe Santiago Bernabeu rămâne departe de pretențiile lui Real Madrid. Benzema și Bale au revenit cu gol, dar cehii și-au creat destule oportunități clare și tensiunea a crescut considerabil în ultimul sfert de oră, după ce Hrosovsky a redus deficitul în urma unei combinații de toată frumusețea. Pe scurt, n-a fost o încălzire convingătoare înaintea derbiului uriaș cu Barcelona. Roma se ține pe urmele madrilenilor în grupa E, pentru că Dzeko nu se mai oprește din marcat: dubla sa într-un 3-0 clar cu CSKA Moscova l-a instalat în topul marcatorilor, alături de Messi.

Cu același scor a bătut și Man City la Donețk, deși asta nu reflectă superioritatea ei zdrobitoare. Campioanei Angliei i-a luat o jumătate de oră să-și regleze tirul, timp în care a irosit o sumedenie de șanse bune. Până la urmă, David Silva, Laporte și Bernardo Silva au nimerit ținta, ceea ce le lasă ucrainenilor un dram de consolare. Putea să fie mult mai rău pentru o formație care n-a putut face față unui City reîmprospătat de întoarcerea lui Kevin De Bruyne.

Piesa de rezistență a rundei s-a disputat obligatoriu la Hoffenheim, recomandarea principală când vine vorba de distracție fotbalistică. Un 3-3 cu Lyon a avut toate ingredientele necesare: două echipe ahtiate după atac, dar care îți cer un dicționar când vine vorba de termenul „apărare‟.

Un adevărat carusel a început cu oaspeții în avantaj, după o boacănă înfiorătoare din partea căpitanului Vogt; a continuat cu o replică robustă din partea gazdelor, care au întors rezultatul prin dubla lui Kramaric; ne-a mai amețit o dată cu două goluri marcate de Traore și Depay pentru Lyon, după alte gafe mari ale nemților; și s-a terminat cu egalarea târzie a lui Joelinton. În grupa F s-au marcat deja 23 de goluri și de-abia am ajuns la jumătatea programului. Bine-ai revenit, Champions League!

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.