Sabrina Ionescu: „Am vrut să fiu parte din generația care schimbă baschetul pentru Gigi și colegele ei.”

Andreea Giuclea 25 februarie 2020

Pe 24 februarie, Sabrina Ionescu, o jucătoare de baschet la nivel de colegiu, a urcat pe un podium amplasat în mijlocul arenei Staples Center din Los Angeles și a vorbit despre ce-a însemnat Kobe Bryant pentru ea, în cadrul unei ceremonii de comemorare a vieții fostului baschetbalist și a fiicei sale, Gianna, la o lună după ce aceștia au murit, alături de alte șapte persoane, într-un accident de elicopter.

Înaintea Sabrinei, care are 22 de ani, urcaseră pe aceeași scenă soția lui Bryant, Vanessa, fosta jucătoare Diana Taurasi, numită de Jimmy Kimmel, gazda evenimentului, „The White Mamba”, și cântăreața Beyonce, care a cântat în deschidere. După Sabrina au urmat Rob Pelinka, managerul general al lui Lakers și cel mai bun prieten al lui Bryant, Geno Auriemma, antrenorul principal al Universității Connecticut, unde Gigi visa să joace, fostele staruri NBA Michael Jordan și Shaquille O’Neal, și cântărețele Alicia Keys și Christina Aguillera.

Sabrina, care vine dintr-o familie de români fără istorie în baschet, era acolo, între foste legende ale sportului, vedete din showbiz și apropiați ai familiei, pentru că Bryant îi devenise un mentor apropiat în ultimele luni. „Viziunea lui pentru mine era mai mare decât ce-mi imaginam eu”, a spus în timpul discursului. „Vorbeam des, îmi dădea sfaturi, venea la meciuri, îmi scria după: Yo, beast mode, sau Încă o triple-double. Am simțit presiune la începutul sezonului și mi-a scris: Fii tu însăți, a fost suficient până acum și la fel va fi în continuare”.

Dar Sabrina era acolo și pentru ce înseamnă talentul și performanețele ei, care deja doboară recorduri pentru baschetul feminin, în care Bryant investise atât de mult în anii de după retragere.

Pe 24 februarie, după ce-a vorbit la evenimentul din Los Angeles, a zburat înapoi în Bay Area, și-a încălțat adidașii inscripționați cu Mamba Mentality și Forever 24, și și-a condus echipa de colegiu, Oregon Ducks, spre o nouă victorie (74–66 cu locul patru din clasament, Stanford), într-un sezon în care țintesc titlul – acum sunt pe trei.

Tot atunci a devenit prima jucătoare din istoria baschetului universitar american – feminin sau masculin – care reușește 2.000 de puncte, 1.000 de assist-uri și 1.000 de recuperări. Și a reușit, pentru a 26-a oară în carieră, o triple-double (adică a marcat minimum 10 puncte, a reușit minimum 10 recuperări și a reușit minimum 10 pase decisive), un alt record pe care-l deține.

„Nu știu mulți oameni care puteau face ce-a făcut ea azi”, a spus pentru AP antrenorul ei, Kelly Graves. „La vârsta ei și cu relativ puțină experiență, a fost incredibilă. Și-a scris singură discursul, a venit totul de la ea. E specială, dincolo de ce se vede pe teren.”

Prezent în tribune după ce fusese și el la ceremonie, Stephen Curry, un alt baschetbalist de care Sabrina e apropiată și care e văzut des la meciurile feminine alături de fetele sale, a admirat și el reușitele jucătoarei. „La vârsta ei, știind legătura pe care o avea cu Kobe și Gigi, să vorbești în fața a 19.000 de oameni care suferă, a fost incredibil”, a spus Curry pentru ESPN. „A vorbit așa de bine, și acum e aici, joacă din inimă și-i poartă cu ea.”

View this post on Instagram

A league of her own 😤

A post shared by espnW (@espnw) on

Sabrina, campioană mondială cu naționala Under 17 a SUA, putea să facă anul trecut trecerea spre WNBA, unde ar fi fost prima jucătoare selectată. A ales însă să continue un ultim sezon cu echipa ei de colegiu, cu care voia să câștige campionatul. „Avem o treabă neterminată”, a scris într-un articol în The Players Tribune anul trecut, în care-și explica decizia. „S-a întors ca să câștige campionatul. Merge pe un drum pe care n-a mai mers nimeni”, a mai spus Curry.

**

Sabrina a ajuns să fie deschizătoare de drumuri și un simbol al baschetului feminin american și pentru că tatăl ei, Dan Ionescu, a plecat din România în perioada Revoluției, în căutarea unei vieți mai bune. A început ca șofer de taxi și spera să-și poată aduce și familia – soția Liliana și fiul de doi ani, Andrei – după câteva luni. A reușit abia în 1995, când a pus pe picioare propria afacere cu limuzine. Sabrina și fratele ei geamăn, Eddy, s-au născut pe 6 decembrie 1997 în California de Nord și s-au antrenat împreună în primii ani, vorbind uneori în română ca să nu fie înțeleși de adversari, spunea într-un articol în ESPN. Jucând cu băieții pe terenurile din cartier, și-a dat seama că singurul mod de a avea mingea – pentru că băieții nu-i prea pasau – era să o recupereze, și așa și-a întărit jocul din apărare. În clasa a șasea, când juca cu echipe de-a opta, și-a dat seama că poate avea un impact mai bun pasând decât aruncând la coș, fiind mai mică, și așa și-a îmbunătățit nivelul paselor, povestește într-un interviu pentru Washington Post.

Școala generală la care a mers nu avea suficiente jucătoare pentru o echipă feminină. Când a vrut să joace pentru echipa băieților i s-a spus să se joace mai bine cu păpușile. Așa că a recrutat singură jucătoare și a format o echipă de fete. A jucat apoi pentru echipa liceului Miramonte, pentru care a devenit cea mai bună marcatoare și pasatoare din istorie. 50 de universități i-au oferit o bursă ca să joace pentru echipa lor, iar ea a ales Oregon, aceeași facultate ca fratele ei geamăn, Eddy, cu care a ajuns anul trecut în Final Four și cu care speră să câștige, în ultimul ei sezon, titlul național.

Dar campionatul nu e unicul ei scop, scrie Sabrina într-un nou articol pentru The Players Tribune. E și despre a construi o echipă și un program puternic, care să ofere și următoarelor generații de fete șansa de a câștiga campionate. E despre a avea un impact și a lăsa o moștenire asupra sportului feminin, un alt lucru pe care l-a învățat de la Bryant.

„E Serena Williams a baschetului feminin”, spune jurnalista ESPN Liz Merrill despre ea. „Stephen Curry a numit-o legendă, LeBron a numit-o regină. Faptul că jucători ca ei, care sunt the best of the best, îi recunosc valoarea… nu prea vezi asta, sau nu vedeai asta în trecut la alte jucătoare.”

Talentul Sabrinei, pe care The Guardian o numește un geniu al baschetului, umple arene (media de spectatori la meciurile de acasă a crescut de la 1.500 înainte de venirea ei la 7.000 în anul trei), crește popularitatea sportului feminin, aduce în tribune celebrități ca Bryant și Curry și inspiră tinere fete. Dacă Bryant fusese un model pentru ea, Sabrina era un model pentru Gianna, fata lui Kobe care-și dorea să joace în WNBA. „Dacă eu reprezint prezentul sportului feminin, Gigi reprezenta viitorul, și Kobe știa asta”, a spus Sabrina în discursul ei de luni. „Așa că am hotărât să-l construim împreună.”

Sabrina îl ajuta cu echipa de fete de la academia sa, și s-a antrenat de câteva ori cu Gigi vara trecută. „Am vrut să fiu parte din generația care schimbă baschetul pentru Gigi și colegele ei; ca faptul că te-ai născut femeie să nu mai însemne că te-ai născut cu un pas în urmă; ca măreția să nu mai fie separată în funcție de gen. Ai prea multe de oferit ca să rămâi tăcută. Asta spunea (Kobe), asta credea, asta trăia – prin Gigi, prin mine, prin investiția lui in baschetul feminin.”

Sabrina a vorbit la microfonul din Staples Center, într-o zi în care avea meci, pentru că Bryant văzuse the bigger picture. Nu doar potențialul ei – ca jucătoare și ca lider –, ci al baschetului feminin. Al sportului feminin. „Nu vedea creșterea spotului fetelor ca un hobby, sau ca un proiect lateral, sau ca o cauză caritabilă”, scrie Sabrina în The Players Tribune. „Îl vedea ca pe o mișcare. Nu s-a implicat pentru că voia să fie un fan al acestei mișcări, ci pentru că voia să fie parte din ea.”

Sabrina promite că o să continue să fie parte din mișcare, și chiar un lider al ei. Nu doar prin modul impresionant în care joacă și prin tot ce-o să realizeze într-o carieră profesionistă care va schimba multe în WNBA, ci și prin cum va purta această cauză în afara arenei de baschet.

„Unul din momentele mele preferate din ultimii ani, ca studentă la Oregon, n-a fost pe teren. S-a întâmplat când am fost la sediul Nike, parte dintr-un proiect de grup, și am avut șansa să prezint o idee despre cum să creezi oportunități egale pentru băieți și fete în baschetul juvenil. E o idee pe care sper s-o continui.”

View this post on Instagram

The game is in great hands 💪🏽

A post shared by Wardell Curry (@stephencurry30) on

 

Andreea Giuclea trimite un newsletter lunar despre puterea poveștilor din sport de a inspira, de a coagula comunități și de a reflecta lumea în care trăim, cu un focus pe sportul feminin și pe visele olimpice ale sportivilor. Te poți abona aici.

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.