Și apoi au rămas opt. E vremea să le așezăm în ordine: Power Rankings înaintea sferturilor de finală ale Cupei Mondiale

Cupa Mondială din Rusia a întors fotbalul cu susul în jos. Pe rând, toate certitudinile au fost contrazise. Ultima, că Anglia nu poate câștiga un meci important la loviturile de departajare, s-a dus și ea. Englezii strigă din toți rărunchii că „Football is coming home, Football is REALY coming home!“.

Până acolo mai e. Și chiar dacă bucuria insularilor poate fi contagioasă, chiar dacă partea de tablou a Angliei pare subțire – cum altfel, de vreme ce Spania și Germania au dispărut de aici – Suedia va fi greu de învins. Doar întreabă-i pe olandezi. Și pe italieni. Și pe nemți. Așadar, la calcule, prieteni! Știm prea bine că nu vor ține, dar le iubim chiar și așa.

8. Rusia

Înaintea jocului cu Spania, nimeni nu le-a dat șanse. Dar nimeni nu și-a închipuit că ibericii vor plimba mingea ca-n vremurile lor proaste: mii de pase inutile au lăsat Rusia neatinsă, iar gazdele au câștigat loteria de final. Asta nu doar că a declanșat o imensă petrecere spontană în țara lui Putin, dar a și dat speranțe că se poate mai mult. De ce nu s-ar putea și cu Croația? Dacă Rusia reușește să se închidă în casă 45 de minute, atunci ne poate aștepta un alt meci lung. Și cu cât va fi mai lung, cu atât va fi Rusia mai avantajată.

7. Croația

Știm, ai fi plasat echipa lui Modric, Rakitic și ceilalți mai sus. Dar nouă nu ne-a plăcut deloc ce-au jucat croații cu Danemarca, așa că am reevaluat cu totul acel 3-0 cu Argentina: dacă nu greșea portarul sud-american, Croația n-ar fi trecut înainte într-un meci care, până acolo, stătea în echilibru. Și asta e problema croaților: sunt buni (sau foarte buni, depinde de unde te uiți) când au conducerea. Dacă cineva stă la cutie, cum a stat Danemarca – singura echipă de până acum care a vrut să se apere în fața Croației -, atunci lucrurile se complică. Rusia va face tocmai asta: va lăsa mingea Croației, dar va căuta să nu-i dea spațiu.

6. Suedia

Când, după meciul pierdut cu Germania, în minutul 95, mijlocașul Jimmy Durmaz a răspuns atacurilor rasiste a cărei țintă era, echipa Suediei s-a adunat și mai mult. Vorbim de un grup de jucători care, în lipsa vedetei Zlatan, era oricum unit: numai împreună au reușit să lase Olanda și apoi Italia acasă. Dar cruda îngrângere cu Germania și atacurile asupra lui Durmaz au dat Suediei noi rezerve de energie colectivă. Au urmat un 3-0 fără griji cu Mexic și un 1-0 simplu cu Elveția, două meciuri care ne-au arătat încă o dată argumentele nordicilor: oamenii ăștia gândesc și se mișcă ca un singur organism. Nu sunt cei mai buni jucători din Rusia, dar formează o echipă pe cinste. Anglia va afla treaba asta foarte curând.

5. Uruguay

Sunt buni acești sud-americani deghizați în italieni. Sunt buni mai ales în apărare. Ei știu că sunt puternici, iar asta îi face și mai puternici. Defensiva condusă de Godin a primit un singur gol, și acela după un corner fructificat de Pepe, într-o optime de finală în care Ronaldo a fost ținut perfect. Excelentul spirit războinic al echipei – „Garra charrua‟, așa i se spune – înseamnă că uruguayenii sunt pregătiți să răspundă cu un croșeu la orice palmă primită. Dar Cavani a ieșit accidentat din meciul cu Portugalia, iar Suarez n-a reușit să termine ultimul antrenament al echipei. Dacă cei doi vor lipsi (sau nu vor fi la 100%) cu Franța, atunci sud-americanii vor avea o singură șansă: prelungirile.

4. Anglia

Poate fi o ascensiune artificială, recunoaștem asta. Dacă te uiți la fotbalul jucat de englezi până acum, ei au impresionat într-un singur meci – cu Panama. Harry Kane a dat atunci trei, fundașul Jones a dat două, iar tinerii Angliei au alergat liberi, probabil pentru ultima dată în acest turneu. În primul test important, optimea cu Columbia, fotbalul a fost sărac, dar dur: o luptă fizică (citește: bătaie de stradă) transformată, chiar pe final, într-una mentală. Că generația asta de puști a câștigat cum a câștigat, calificându-se, pentru prima dată în istoria participărilor engleze la Cupa Mondială, după loviturile de departajare, asta e imens. De ce? Pentru că încrederea a fost singurul lucru care a lipsit generațiilor bune și foarte bune ale Angliei. În plus, echipa s-a așezat pe un solid nucleu de la Tottenham, jocul e rapid, mai ales în tranziție, defensiva pare serioasă, iar portarul Pickford a devenit eroul națiunii. O națiune care, după ani de zile de poante (spuse ba cu răutate, ba cu autoironie), chiar crede în echipa asta. Iar în jurul acestui „Football is coming home“ s-a creat o energie aparte. 

3. Belgia

Ce sperietură au tras belgienii cu Japonia! Dar ce răspuns au reușit să dea! Prin revenirea asta de la 0-2, Belgia și-a luat un examen important. Împinși aproape de ușa pe care scria mare EXIT, excelenții jucători ai lui Martinez au răspuns împreună, ca o echipă. În loc să se împace cu ideea că nu e seara lor, De Bruyne, Hazard, Lukaku și ceilalți – toți, fără excepție, fotbaliști de primă clasă – s-au ridicat în același timp. Ajunge!, și-au spus, sătui și ei să-și rateze misiunea. Din optimea de finală cu o Japonia care nu trebuia să le pună probleme, fiecare a ieșit ceva mai puternic, iar în vestiar se vorbește despre încredere și solidaritate. În plus, se spune că pentru un parcurs lung, o echipă are nevoie să-și câștige acel meci esențial. Acum patru ani, Germania a câștigat în prelungiri cu Algeria, cel mai dificial joc al ei din Brazilia, și n-a mai privit înapoi. Acum, Belgia poate folosi la fel de bine victoria cu Japonia. 

2. Franța

Înaintea meciului cu Argentina, nimeni nu știa care e nivelul Franței. Știam potențialul, dar nu și forma de moment. Ei bine, ne-am liniștit – francezii sunt aici să câștige. Și, încăpățânați cum îi știi, e greu să-i scoți din ale lor. Dacă le-a intrat în cap că pot, că ăsta e anul Franței, că a trecut prea mult timp de la victoriile din 1998 și 2000, să ne ținem bine! Furia din meciul cu Argentina va trebui să ia altă formă contra mult mai organizatei echipe a Uruguayului, dar francezii nu-și vor face griji. Ei pot produce daune în mai multe feluri. Pot câștiga și meciuri deschise, în care li se cere să dea unul mai mult decât adversarul, dar pot câștiga și partide de șah, în care o singură lovitură poate fi de ajuns. 

1. Brazilia

Dacă există o echipă care se simte și mai îndreptățită decât Franța să câștige această Cupă Mondială, atunci echipa asta nu poate fi decât Brazilia. Ajunși aici cu ambiția să șteargă din memoria conaționalilor amintirea dureroasă (nu cumva și permanentă?) a acelui 1-7 cu Germania de acum patru ani, brazilienii par pe drumul bun. Și calcă tot mai apăsat înainte. Nu joacă un fotbal brazilian, dar bucuria jocului încă apare. Între câteva văicăreli și alte scenete caraghioase de teatru,  Neymar, dar și Coutinho sau Marcelo – poate mai ales el – au o sclipire aparte. Să spui că cei trei lovesc mingea de fotbal, asta ar fi o nedreptate. Sedusă și ocrotită, mingea e cea mai credincioasă prietenă a lor. Neymar n-ar vrea să se despartă de ea nici pentru a o trimite în poartă. Dar pe lângă sensibilitate, echipa asta are și o dorință imensă, aproape muncitorească, pe care Tite, în stilul lui cuminte și inimos, a știut să o folosească. Prea mult zel, prea multă poftă poate face rău, și nimeni nu știe asta mai bine decât echipa Braziliei. Așa că-n locul unei campanii de răzbunare a suferinței de acum patru ani, drumul sud-americanilor e descris mai bine de echilibru. E un cuvânt bun – echilibru. Înseamnă și cumpătare, liniște sau sânge rece. Sunt calități care-ți pot aduce marele trofeu. 

Your #WorldCup quarter-final line-up is complete! #URUFRA #BRABEL#SWEENG #RUSCRO #URU #FRA #BRA #BEL #SWE #ENG #RUS #CRO pic.twitter.com/LKhUP0XNeC

— FIFA World Cup 🏆 (@FIFAWorldCup) July 3, 2018