Siguranța copiilor în sport e o muncă de echipă. Ce soluții și instrumente de protecție propune Terre des Hommes România

Pauza și distanța forțate pe care le-am luat anul trecut de la competiții ne-au ajutat să privim lumea sportului, înconjurată de multe ori de sclipiciul faimei și medaliilor, și prin crăpăturile lipsite de strălucire; să fim mai atenți la bagajul din spatele performanței; să ascultăm sportivii și sportivele care și-au făcut curaj să ne arate că sportul nu le-a adus doar împliniri, medalii și aplauze, ci și suferință, abuzuri și traumă. Cum au făcut, de exemplu, gimnaste din întreaga lume care au descris în interviuri și în social media insultele, loviturile și frica cu care s-au antrenat pentru promisiunea gloriei olimpice. Cum au făcut cei peste 800 de sportivi din Japonia care au vorbit cu organizația Human Rights Watch despre abuzurile fizice, verbale sau sexuale îndurate în timpul antrenamentelor. Cum au făcut patinatoarele din Franța sau înotătoarele din SUA care au dezvăluit agresiunile sexuale ale antrenorilor lor.

Și în România au fost, în ultimii ani, cazuri în care relația de încredere și autoritate dintre antrenori și sportivi a devenit abuzivă. Gimnaste și judoka au vorbit despre metodele dure, chiar violente, folosite de antrenorii lor. Un săritor cu schiurile și-a acuzat antrenorul că l-a lovit cu pumnii și l-a izbit cu capul de o margine. Un antrenor de volei a fost trimis în judecată pentru că hărțuia minore. Un altul, de arte marțiale, a fost condamnat, pe fond, la 15 ani de închisoare pentru viol, agresiune sexuală şi tentativă la corupere de minori. Un coregraf a fost acuzat de abuz fizic și sexual de către elevele școlii sale de dans din Constanța.

Oricât de dureroase, e important ca astfel de povești să fie spuse – și mai ales ascultate –, pentru că obligă lumea sportivă să privească în adâncul sistemelor și mentalităților care le-au permis, și să caute soluții să nu se mai repede; să încerce să reconstruiască, de la bază, un sistem care să pună în centru siguranța copiilor, și abia apoi performanța.

Soluții din alte țări

Dacă ne uităm spre alte țări, vedem deja astfel de inițiative. Canada are un Centru al Eticii în Sport, o coaliție a antrenorilor responsabili (The Responsible Coaching Movement), un help-line gratuit și o regulă numită Rule of Two, care spune că în prezența unui sportiv trebuie să fie mereu doi antrenori adulți.

În SUA există din 2017 Center for Safe Sport, un organism independent care investighează abuzurile din sporturile olimpice și menține o bază de date cu cei care nu mai au dreptul să activeze.

Iar Norvegia are Children’s Rights in Sport, un document de opt pagini unic în lume, conform New York Times, introdus în 1987 și updatat în 2017 de către Comitetul Olimpic Norvegian, care descrie cum ar trebui să fie experiența copiilor în sport: de la antrenamente în condiții de siguranță, specializare târzie, implicarea copiilor în decizii și interzicerea organizării de campionate naționale înainte de 13 ani, regionale înainte de 11 sau a publicării de scoruri și clasamente. Pentru că, în viziunea norvegiană, competiția e bună, dar nu în detrimentul dezvoltării și bucuriei copiilor.

Recent, FIFA a lansat un program de cursuri online pentru dezvoltarea politicilor și specialiștilor care să se asigure de siguranța copiilor care practică fotbalul (FIFA Guardians Safeguarding in Sport Diploma).

Mediu sigur pentru copii în sport

Asta și-a propus și fundația Terre des Hommes România, o organizație elvețiană din domeniul protecției copilului care activează în România de 20 de ani, prin proiectul „Mediu Sigur pentru Copii în Sport”: să dezvolte instrumente de protecție pentru tinerii și copiii care practică diverse sporturi – fie de performanță, fie recreațional – și să prevină orice formă prin care aceștia pot fi afectați negativ: emoțional, verbal sau fizic.

Proiectul, implementat în Romania și Grecia și finanțat de UE, a început în 2019, în colaborare cu Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție și cu Federațiile Române de Fotbal și Gimnastică, alese pentru că sunt sporturi vizibile, populare, cu mulți practicanți. Au fost urmărite trei direcții importante: formularea unui set de politici de siguranță care să poată fi implementate de federații și cluburi, instruirea tuturor stakeholderilor – părinți, antrenori, voluntari, copii -, ca să înțeleagă ce înseamnă abuzul, să știe cum să-l prevină sau să reacționeze, și educarea opiniei publice, pentru că e important ca oamenii să știe care e granița dintre ce poate fi tolerat și ce nu.

Pentru că ce arată poveștile de mai sus e că sportul, prin natura lui competitivă și restrictivă, poate pune copiii în mai multe situații de risc, favorizate fie de relațiille inegale de putere care există între antrenor și copil, de inegalitatea de gen, de faptul că multe sporturi presupun contact fizic, ori copii care rămân singuri în compania adulților, la antrenamente sau în cantonamente, dar și de presiunea care se exercită asupra copiilor în sportul profesionist, care are ca obiectiv peformanța.

Copiii trebuie încurajați să vorbească, spune Paul Bercea, trainer cu 20 de ani de experiență în protecția copilului în România și Marea Britanie, dar în general unul din trei copii abuzați nu vor povesti niciodată experiența lor. Cei mai mulți tac pentru că se tem că nu vor fi crezuți, se tem de cum le va fi afectată familia sau cariera sportivă dacă ar vorbi, pentru că nu știu cu cine pot vorbi despre ce li se întâmplă, pentru că se simt vinovați sau le e rușine, pentru că sunt învățați să vadă vulnerabilitatea ca pe o slăbiciune.

Responsabilitatea de a-i proteja ar trebui să aparțină, astfel, tuturor celor din jur: părinților, dar și tuturor angajaților care lucrează în domeniul sportiv și interacționează cu copiii, de la șoferi la antrenori sau doctori. „Oricine observă un potențial pericol ar trebui să poată să-l recunoască și să facă ceva pentru copii, ca aceștia să se simtă în siguranță”, spune Bercea, care a ținut în cadrul proiectului o serie de webinarii pentru antrenori și specialiști din sport și a dezvoltat o metodologie prin care aceștia pot deveni, la rândul lor, traineri. „Nu arătăm cu degetul, ci prevenim. Uneori asta înseamnă lucruri simple, cum ar fi să te asiguri că un copil nu e lăsat niciodată singur cu un adult. Sau să fii prudent atunci când, de pildă, un profesor propune copiilor activități în pădure. Cel mai bun lucru de făcut e să îi însoțești.”

Antrenorii devin campioni ai siguranței

Până acum, 25 de antrenori, psihologi și profesori de la cluburi sportive din țară au participat la traininguri pe tema siguranței și protecției copiilor în mediul sportiv ținute de expertul în safeguarding Paul Bercea. La rândul lor, ei organizează în prezent astfel de cursuri în cluburile din orașele lor, cu antrenori de fotbal, gimnastică, karate sau din alte sporturi. „Noi îi numim campioni ai siguranței, pentru ca rolul lor este esențial, acela de a transmite mesajele și acest mod de gândire mai departe”, spune Cristina Vlădescu, coordonatoarea proiectului. Până în august, vor fi instruiți 120 de antrenori.

A fost creat un Grup Consultativ al Copiilor și Tinerilor, format din copii care au făcut sau fac sport, care sunt consultați de-a lungul activităților proiectului, pentru ca activitățile să fie adaptate, în măsura în care se poate, în funcție de nevoile lor, spune Cristina Vlădescu. E un principiu folosit de Terre des Hommes, care implică activ copiii și tinerii în proiectele care le sunt destinate. În total, 120 de copii și tineri din mediul sportiv vor fi informați despre drepturile lor și încurajați să-și facă vocea ascultată.

Tot copiii vor crea un logo de certificare publică a cluburilor sportive, printr-un concurs național de desene pe tema siguranței în sport care va fi organizat în aprilie-mai. (Detaliile concursului vor fi publicate pe pagina de Facebook a proiectului.)

În paralel cu trainingurile pentru antrenori au loc și o serie de webinarii care sunt accesibile publicului larg, pe paltforma childhub.org, unde vor fi disponibile și o serie de module de elearning pentru copii, antrenori și părinți, pentru că și ei joacă un rol important în protejarea copiilor.

„Un mesaj important pentru părinți e să fie implicați activ în viața sportivilor, dar trebuie să fie conștienți că anumite comportamente ale lor, de exemplu strigatul sau înjuratul de pe bancă poate să ducă la ceea ce noi numim abuz emoțional al copiilor”, spune Bercea.

În urma consultării copiilor și specialiștilor din organizațiile sportive, vor fi realizate o serie de materiale-ghid: o politică de siguranță și protecție a copiilor în sport, un manual pentru antrenori și un manual pentru copii, care vor fi publicate pe site-ul fundației până la final de aprilie. 

Politica de siguranță și protecție a copiilor în sport cuprinde un set de criterii care vor trebui adoptate și respectate de cluburile și federațiile care-și doresc certificarea. Printre recomandările cuprinse în ghid se numără:

🔹Un proces de recrutare strict, care să protejeze copiii de agresori și de persoane cu antecedente de abuz asupra copilului.

🔹Un cod intern de conduită, cu așteptări clare privind protecția copilului și detalii privind comportamentul dorit și interzis, care să fie impus tuturor persoanelor cu care organizația sportivă lucrează.

🔹Existența unor persoane-resursă în cadrul cluburilor, cu care copiii care se simt în pericol să știe că pot vorbi în siguranță și unde să găsească îndrumare

🔹Evitarea situației în care un membru al personalului lucrează neînsoțit cu un copil.

🔹Pe durata deplasărilor peste noapte, pentru meciuri și cantonamente, copiii nu vor dormi singuri în aceeași cameră cu adulții care îi supraveghează, cu excepția cazurilor în care copilul este înrudit cu adultul sau adultul a primit însărcinarea de a fi tutorele copilului din partea părinților sau reprezentanților legali ai copilului.

Adoptarea acesui ghid, care ar trebui integrat în regulamentele obligatorii ale organizație sportive, va fi unul dintre criteriile de certificare ale cluburilor și federațiilor. Criteriile nu sunt încă finale, ci în proces de dezbatere cu autoritățile și organizațiile implicate în proiect.

Manualul pentru antrenori despre cum să prevină, să monitorizeze și cum să răspundă în cazul în care constată un abuz asupra copiilor respectă și îmbină Politica Terre des Hommes de siguranță și protecție a copiilor, standardele Coaliției Keeping Children Safe și Standardele internaționale în sport, implementate de UEFA.

Manualul pentru copii va cuprinde informații despre drepturile lor, cum ar fi dreptul la intimitate și de a nu fi atinși în moduri care-i deranjează; despre cum să-și gestioneze emoțiile, cum să identifice situațiile periculoase și sursele de sprijin și protecție, ce înseamnă bullying-ul și ce pot face dacă se confruntă cu el, cum să își comunice gândurile și sentimentele fără a fi agresivi, siguranța în mediul online, cum îi pot proteja la rândul lor pe cei din jur.

Un mesaj important transmis de Paul Bercea e că sunt foarte rare cazurile în care copiii fac acuzații false despre abuz, așa că adulții trebuie să-i ia întotdeauna în serios. „E important să punem copiii în centru, să fim atenți la vocea lor, să începem cu asta. Copiii ne spun că iubesc să facă sport. Dar noi, ca adulți, fie că suntem părinți sau parte din staff, suntem atât de încrâncenați încât uităm că atunci când țipăm, când înjurăm că au ratat o ocazie sau nu s-au descurcat la fel de bine ca ceilalți, când ridicăm vocea avem un impact emoțional. Vrem ca copiii noștri să fie rezilienți, să fie motivați, să aibă performanțe bune, să se bucure de sport. Dar vrem mai ales ca ei să fie în siguranță.”

Material realizat în parteneriat cu Terre des Hommes România.