Simona Halep, după câștigarea titlului: ”E un moment incredibil, visez la el de mică!”

Adrian Țoca 11 iunie 2018

N-ați mai văzut-o niciodată pe Simona Halep zâmbind atât de mult. Intrată într-o sală de presă arhiplină, Simo radia numai emoție și bucurie când a dat cu ochii de jurnaliștii care o însoțesc peste tot în lume la turnee. O stare de bine contagioasă. O cameră plină cu mulți oameni empatici. Și, la pupitru, o femeie împlinită, care tocmai ce și-a trăit cel mai frumos moment al vieții și care începea, încet-încet, să realizeze ce performanță tocmai ce a realizat.

Asta n-a împiedicat-o, însă, să dea o serie de răspunsuri interesante la o conferință purtată în viteză. Printre priviri călduroase aruncate trofeului și râsete, Simona a vorbit despre ce înseamnă pentru ea triumful de la Paris și cum a trăit un meci care a început ca o amintire proastă și s-a transformat, din mers, în cea mai frumoasă poveste.

Prima întrebare a fost dacă crede că atitudinea pozitivă și zâmbetele ei tot mai dese au ajutat-o să câștige acest turneu. „Și ce simți acum, ce înseamnă titlul ăsta pentru tine, pentru familia și prietenii tăi?“.

„Ei bine, e un moment incredibil. Și sunt sigură că fără să zâmbesc n-aș fi putut câștiga. E un moment la care visez de când am început să joc tenis. E Slamul meu favorit, mereu am spus că dacă e să câștig unul, aș vrea să fie aici. Acum e realitate. Familia mea m-a susținut de la început, dar vreau să mulțumesc tuturor antrenorilor și oamenilor care m-au ajutat în ultimii 20 de ani. Fără ei nu cred că aș fi putut să revin după trei finale de Grand Slam pierdute. Dar acum aș vrea să uit totul și o să mă bucur de acest moment, pentru că e foarte special.“

Întrebată cine le-a cumpărat bilete tuturor românilor din tribune – au fost atât de mulți! – Simona a răspuns râzând: nu eu, ei și le-au cumpărat. Au venit și le mulțumesc tuturor pentru eforturile lor. E foarte frumos să primești toată energia lor! Și vreau să le mulțumesc și francezilor – și ei m-au susținut – a fost o atmosferă incredibilă.“

Despre mingea de meci și eliberarea de după, Simona a spus că nu a mai putut să respire prea bine de la 5-0 încolo. „Și când am pierdut game-ul de 5-1, mi-am spus că mai am încă patru înaintea ei; că trebuie să iau minge cu minge, punct cu punct. Pentru că anul trecut am fost puțin cam defensivă când am condus. Acum am vrut să rămân acolo, să lovesc fiecare minge. Și asta am făcut, am făcut-o bine și am avut puterea mentală să închid meciul.“

Vizavi de tăria ei, Simona a fost întrebată despre momentul dificil de la 3-6 și 0-2: chiar a simțit că va pierde, dar și-a impus să se bucure mai departe de joc – așa cum declarase la interviurile de pe teren? „Da, așa a fost. Asta am simțit, dar mi-am spus că e în regulă, că trebuie doar să joc. Și când am început să câștig game-urile acelea, mi-am spus că anul trecut așa mi s-a întâmplat mie: am condus cu un set și un break, dar am pierdut meciul. Așa că am și eu șansa să revin. Am crezut în asta și m-am relaxat puțin, am început să fac mai multe lucruri pe teren și așa am reușit să câștig.“

Care a fost procesul ei de gândire înainte de meci, cum a intrat în finală?

”Ei bine, înainte de meci am reușit să dorm foarte bine, așa că lucrurile au început bine; anul trecut nici n-am putut să dorm înainte de finală. Am mâncat bine la micul dejun, am mai și mâncat un pic înainte de meci. Așa că am simțit că totul e în ordine, precum a fost la meciurile precedente. Tot ce trebuia era să-mi liniștesc gândurile și să nu mă gândesc atât de mult la trofeu. Știam că am o șansă.

Am jucat de multe ori împotriva ei, este o adversară foarte dificilă. Am fost  pregătită pentru un meci de trei ore, dacă era nevoie. Știam că o să fie raliuri lungi, puncte lungi, și nu am vrut să cedez, chiar dacă ea a condus. Așa că asta a fost cel mai important lucru al zilei, că am rămas concentrată, că am crezut în mine și că nu am cedat nicio clipă.”

Publicul a ajutat-o și el, iar faptul că a fost o audiență întreagă de partea ei a contat mult în momentele grele. Simona:

”Mi-au dat energie scandările din tribune, cu siguranță energie. Și toate vibe-urile pozitive din tribune au fost incredibile, am simțit că toată lumea a fost de partea mea și asta m-a făcut să mă simt mai puternică pe teren.”

Discuția se întoarce pe meciul în sine. Care, timp de un set și câteva game-uri, a părut că e realmente imposibil de soluționat. Dar Simona a încercat o varietate de lucruri până când a reușit să întoarcă. Iată ce a spus despre schimbările pe care le-a aplicat din mers.

”La început cred că am pornit prea tare, am lovit plat și n-am avut nimic în mingile alea, iar ea lovea totul foarte înalt, mingea sărea mult. Nu puteam face nimic de acolo. Apoi mi-am zis că trebuie să mă liniștesc, să încerc să-mi deschid terenul, să pun mai multe mingi înapoi. Și la un moment dat am simțit că ea a început să se simte un pic obosită și să greșească mai mult. Am avut răbdare. Am început să dau câteva mingi mai înalte și am început să nu mai fac greșeli.

Cred că cel mai bun lucru pe care l-am făcut în aceste două săptămâni e că n-am mai făcut greșeli. (râsete). Așa am câștigat. Cineva  mi-a strigat să alerg și să nu greșesc și o să câștigi. Cam asta am făcut.

Mingea de break cu care Simo a făcut 4-0 în setul decisiv i-a rămas și ei în minte, la fel cum ne-a rămas tuturor în suflet. Efortul suprem făcut pentru a câștiga acel punct, reacția lui Sloane, care a rămas înțepenită în teren secunde bune, Darren și întreaga boxă în picioare, aplaudând – meciul s-a rupt definitiv acolo.

”Da, a fost un moment foarte important și cred că a fost cel mai important punct din setul trei.

Am tot avut finala de anul trecut și cea de anul acesta în mintea mea tot meciul, în paralel. Și mi-am reamintit că la 3-3 în setul trei ea a lovit fileul și mingea se ducea cinci metri, cred, în afară, dar s-a întors în terenul meu. Mi-am reamintit de acel moment și mi-am zis că dacă acum am câștigat punctul, trebuie să fie meciul meu. Am fost foarte încrezătoare după aceea.”

În română, Simona a completat:

”Am reușit să mă relaxez și să nu mă mai gândesc la rezultat, dar dacă anul trecut s-a întâmplat împotriva mea același lucru, am zis că sunt capabilă să întorc și eu meciul. Am dat tot ce am putut, am stat acolo, am stat puternică și de aceea am și câștigat. Faptul că nu am cedat mental și am stat acolo, chiar dacă am fost condusă a fost cel mai important. ”

Simona a arătat și mai bucuroasă și relaxată în momentul în care a fost întrebată ce e mai important dintre un Slam și locul 1. Acum, în sfârșit, le are pe amândouă. Iar întrebările despre cât de validă e ca lider mondial, când va câștiga primul Slam pot fi retrase pentru totdeauna.

”Acum pot să spun că amândouă. Nu mai contează. Sunt foarte fericită că am câștigat acest Grand Slam. Pentru că să fii pe locul 1 fără un Slam, cum am mai spus, nu e 100 la 100. Sunt foarte fericită”, a spus ea, iar câteva întrebări mai târziu, tema a fost reluată.

”Faptul că am putut fi numărul 1 anul trecut mi-a  dat încredere și mi-a dat și multă relaxare, pentru că am îndeplinit un obiectiv, am atins ceva mare, ceva imens, și tot ce mai aveam în minte este să câștig un Grand Slam. Din acel moment, clasamentul n-a mai contat.

Dar faptul că acum sunt și pe locul 1 și am câștigat și un Slam mă face foarte, foarte fericită și recunoscătoare pentru tot ce am reușit. Pentru tot ce am primit de la oameni, toată dragostea lor, toată susținerea. Și toată energia pe care echipa mea și prietenii mei mi-o dau în fiecare turneu.”

Când i-a fost cel mai greu în turneu? Dar azi?

”Cu siguranță, primul tur. Darren a spus azi că avem aceleași emoții ca atunci când am început turneul. Sunt la fel pentru primul meci și pentru ultimul meci. Când am închis meciul azi a fost cel mai greu moment.”

”Cu siguranță că experiența m-a ajutat în momentele grele pe care le-am avut pierzând acele trei finale, astăzi au fost pozitive pentru mine și mi-au dat liniște, mi-au dat încredere că nimic nu e terminat până la ultima minge, am crezut cu disperare, am crezut că sunt capabilă să fac acest lucru, să câștig meciul și s-a întâmplat.”

Un jurnalist spaniol a întrebat-o dacă prezența Virginiei Ruzici a ajutat-o, iar Simona l-a întrerupt jovială: ”Uite-o aici, e chiar în cameră. E o motivație și o inspirație, de asemenea. E un moment special pentru noi. Faptul că a câștigat acum 40 de ani și că titlul meu s-a întâmplat tot aici e ceva aparte. Așa că da, ea e o inspirație.”

Virginia, sprijinită de un perete, i-a răspuns: ”Îți mulțumesc!”

Alt mare stâlp de sprijin, poate cel mai mare, Darren Cahill.

Simona: ”În toți anii ăștia, ca și la finala la Melbourne, mi-a spus că e mare lucru ce am reușit, că joc în finală și că ar trebui să mă bucur de meci. Dar de data asta, mi-a spus că o să câștig. Că o să intri pe teren și o să știi că vei câștiga, nu vei aștepta nimic de la adversară, îți vei câștiga meciul singură. Darren mi-a dat încredere și a pus puțină presiune pe mine. Poate că de-aia am câștigat; a funcționat”, a zâmbit ea, cu ochii din nou spre trofeu.”

Chiar așa, să vorbim despre trofeu.

Simona: E cam greu (zâmbește)

Când l-ai sărutat și atins, ce ai simțit?, vine întrebarea următoare.

”L-am sărutat de multe ori, ca să fiu sigură că-mi va rămâne în suflet pentru totdeauna. E un trofeu greu, frumos. Iar cînd vedeam poze cu el, mereu visam să-l țin în mâini. Iar acum, asta s-a întâmplat și sunt atât de bucuroasă că e ”al meu”

De când se gândește la el?

”Păi, sinceră să fiu, de pe la 14 ani, când am decis să fiu jucătoare profesionistă, să mă dedic complet sportului. De-atunci visez la momentele pe care le trăiesc acum. Însă cel mai important a fost când am câștigat titlul la junioare. Și mi-am spus atunci că dacă ar fi să câștig unul și la senioare, să fie tot acela. Deci, de fapt, mă bucur că primul a venit aici, nu la Melbourne (zâmbește). Este foarte special și-l voi păstra mereu în inimă. Aici e orașul meu preferat, e foarte romantic.”

Și atunci, o să faci la fel ca Virginia Ruzici, să-ți iei o casă aici și să te muți în Paris?

”Nu știi niciodată ce-ți rezervă viața (zâmbește). Deocamdată, abia aștept să mă duc acasă, să mă întâlnesc cu fanii români.”

Care a fost momentul special al finalei? E o întrebare care își dă răspunsul singură. ”Momentul cu trofeul, acolo, sus, pe treapta aceea, și cântând imnul. Cred că e cel mai frumos moment din viața mea.”

Cineva a încercat să o întrebe cum va aborda următorul turneu în calitate de campioană de Grand Slam, motiv pentru Simona să pufnească amuzată.

”Oh, nu mă întreba asta acum pentru că o să îmi iau o vacanță mare acum. Iarba e departe.

Ei bine, nimic nu se schimbă; sunt eu campioană de Grand Slam, dar în mod evident mâine e o nouă zi și trebuie să o iau de la capăt. Iarba vine, am câteva turnee în față, dar acum sunt deconectată. Nu vreau să mă gândesc la turneele viitoare, vreau să mă bucur de moment.”

Dar înainte de orice altceva, e timpul pentru petrecere.

”Prietenii și familia vor avea grijă de asta. Sigur o să fie o petrecere mare. Abia aștept!”

Ceea ce nu ne oprește să nu visăm pe mai departe, nu? Pentru alte episoade similare. Ea ce crede despre posibilitatea de a câștiga și alte Slamuri, acum că l-a tăiat pe primul de pe listă?

”Sigur că am curaj și am încredere să spun cu voce tare că orice se poate. Și dacă s-a putut azi, înseamnă că se poate în continuare. Nu știu să spun sigur că o să se întâmple, dar pentru asta o să continui să muncesc zi de zi, să mai am astfel de momente și, de ce nu, să visez în continuare că se poate la mai mult.”

 

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.