Simona Halep, după titlul de la Madrid: „Știam că îmi voi recăpăta încrederea și că voi avea un joc solid din nou. Am așteptat și am crezut”

După începutul slab de an, Simona Halep își simte acum răsplătită răbdarea și convingerea din primele luni ale anului, când spunea că rezultatele vor reveni. Simona și-ar acorda un 9,5 pentru jocul din această săptămână și spune că vrea să păstreze sentimentul avut la Madrid cât mai mult timp. Indiferent ce se întâmplă în săptămânile viitoare, în care atenția se mută spre Roland Garros, își dorește să-și păstreze liniștea. „E foarte important să fii relaxat în acest sport”.

Rar o atmosferă așa de jovială în sala de presă înainte de sosirea unui român. E plin de jurnaliști, cei străini și grupul din România, staff-ul turneului și alți oficiali. Ne amestecăm într-o discuție vioaie cu Courtney, Ben, Rene, pe care-l știți ca pe un maestru al gif-urilor, și Tumaini, toți ne atenționează că rândul de bere următor e musai al nostru. Se discută teme importante, precum pronunția diverselor nume de jucători, unde pică accentul în “Cîrstea”, înălțimea Nadiei sau de ce gimnastica din România e într-un moment slab.

“No more beer?” Simona preia din zbor gluma și răspunde prompt: “Champagne, maybe!”. Tocmai ce declarase ziua drept cea mai bună a vieții, așa că își poate permite orice. Singurul lucru pe care și-l dorește în plus este să păstreze acest “sentiment pentru mult, mult timp”. Spune că e mulțumită de direcția în care a luat-o jocul ei la Madrid și, mai în glumă, mai în serios, și-ar acorda un 9,5 pentru jocul din această săptămână.

“Sunt foarte fericită că am câștigat turneul, e un sentiment special acum. Cel mai important lucru este că am jucat un tenis bun aici. A fost incredibil pe teren și voi încerca să păstrez acest sentiment pentru cât mai mult timp. Sunt bucuroasă cu felul în care am jucat, e direcția în care vreau să merg în continuare și să mă îmbunătățesc, pentru că e un joc care mi se potrivește. Dacă am câștigat aici, înseamnă că am jucat un tenis bun”.

Când vine vorba de conexiunea românească pe care o are la Madrid, Simona nu uită să mulțumească tuturor, de la staff-ul turneului responsabili cu jucătorii la deținătorul acestuia, de la fanii români care au venit s-o susțină la Nadia Comăneci, cea care a venit să-i ofere trofeul. “Acela a fost un moment grozav, să primesc trofeul de la Nadia. Perfect Ten înseamnă mult. Pentru săptămâna asta mi-aș da un 9,5, deci nu încă 10”.

Noua campioană de la Madrid ne trece în fugă prin cum a evoluat în această săptămână: “Înainte să vin aici, nu mă gândeam că aș putea câștiga. Dar după primele antrenamente cu Darren, după ce am petrecut mult timp pe teren pe fiecare zi, am început să simt că aș avea o șansă. De la o zi la alta am jucat un tenis mai bun. Asta m-a ajutat să-mi îmbunătățesc încrederea în mine. Plus că m-am simțit bine fizic, nicio accidentare sau durere. Așa că totul a fost în regulă. Poate de aceea am putut câștiga aproape toate meciurile în două seturi”.

Plus încă un detaliu: întrebată câtă presiune a resimțit în condițiile în care a rămas singurul cap de serie în turneu încă din sferturi, iar opiniile că “trebuie să câștige” se înmulțiseră, Simona a răspuns: “Nimeni nu mi-a zis asta. Să fiu sinceră, nimeni nu mi-a spus direct că aș fi favorită la titlu. Poate de aceea l-am și câștigat”, închide fraza într-un zâmbet.

Când vine vorba de Roma și de punctele pe care le apără acolo, decizia ei pare să evolueze în direcția participării chiar în timp ce răspunde, dar e de înțeles că gândurile cuiva care tocmai ce a câștigat un turneu care echivalează cu cel mai important din carieră nu sunt, la acel moment proaspăt, la turneul care urmează sau la puncte: “Sincer, e greu să merg acolo, vreau să mă bucur de acest moment. Nu mă gândesc la puncte. Ca și în această săptămână: nu m-am gândit la puncte sau la clasamente, am vrut doar să joc. O să am câteva zile libere, după care o să mă gândesc la primul meu meci acolo. Mai e timp, pentru că voi juca abia miercuri, am văzut acum că am bye. Da, o să joc Roma, și să sperăm că o să joc ca aici. Nu e simplu, dar o să încerc să duc mai departe seria victoriilor”.

Cineva din sală observă că lipsește trofeul de pe masă, iar Simona râde: “Nu e al meu, nu știu. E la ei, probabil o să primesc o replică. Dar tot ce contează e momentul în care l-am ridicat pe teren”. Câteva zeci de secunde mai târziu, cineva din echipa turneului vine și îi aduce prețiosul trofeu, fix în momentul în care jucătoarea spunea cât de bucuroasă a fost să închidă al doilea meci la rând cu un as, încă o ocazie pentru un zâmbet larg.

Vine și comparația cu 2014. Dacă atunci a făcut finala la Madrid, apoi finala la Roland Garros, iar acum a câștigat titlul la Madrid, atunci… ce urmează? “Vom vedea. Sper să se repete, dar nu vreau să mă gândesc prea departe. Vreau să iau meciurile unul câte unul, să-mi păstrez încrederea la cote înalte, să muncesc pe fiecare zi și să rămân acolo, în zonă”.

Continuarea interviului, pe Treizecizero