Simona Halep este eliminată în primul tur al Australian Open de o Shuai Zhang superbă, aflată în zi de grație

Andrei Năstase 19 ianuarie 2016

Simona Halep nu a găsit răspuns în fața chinezoaicei Shuai Zhang, care a atacat-o fără odihnă, de la primul și până la ultimul punct, și care reușește cea mai importantă victorie a carierei: 6-4, 6-3 contra numărului doi mondial.

Încă de la începutul meciului, o vezi pe Simona ușor indecisă. Cel puțin așa apare dacă o compari cu Shuai Zhang, venită să joace, să dea tare în minge. Nu există momente de tatonare, minute de încălzire și acomodare la atmosfera de concurs. Se trece rapid peste ideea de happy tenis, căci Zhang nu are timp să se gândească prea mult la rolul inaugural pe care Australian Open îl are pentru circuitul de tenis. Pentru ea, jocurile au început din calificări, iar acum a începe meciul cât se poate de tare: își câștigă serviciul rapid și face break-ul la zero. Are deja 2-0, nu vrea să cedeze linia de fund și lovește pozitiv – ia mingea devreme și caută să intre în teren cu fiecare ocazie. Curios, dar toate astea îi ies din plin.

Dincolo, Simona nu e încă intrată în meci. Nu găsește ritmul sau, în orice caz, nu la ea este inițiativa. Și chiar dacă are patru șanse de break, Zhang le salveză pe toate și ajunge la 3-0. Poți spune, chiar dacă e foarte devreme, că Simona a pierdut linia de fund, că e împinsă ușor în spate și lovește mai mereu din retragere.

Și toate astea pentru că Zhang e “locuită” de o jucătoare intrată în zonă, în starea aia de grație care o face să joace cu mult peste ce-ar fi fost de așteptat de la ea (chinezoiaca este locul 133 mondial). Are un plan – trebuie să atace fără odihnă – și se ține cu sfințenie de el. Iar încăpățânarea asta pozitivă dă rezultate: asiatica își face rost de o nouă minge de break cu un rever în lung de linie de toată frumusețea (lovitură care ne va ține treji la noapte), Simona salvează, dar Zhang insistă și tot insistă, câștigă ba trimițând pe linie, ba cu fileul, apoi găsește încă un lung de linie fulgerător, de astă dată cu forehand-ul.

Este 4-0 pentru curajoasa jucătoare asiatică, iar Simona trebuie să facă ceva, cumva, să-i fure inițiativa. O vezi că începe să ceară mai mult de la forehand-ul ei, că nu mai vrea să cedeze linia de fund și o auzi că expiră apăsat pe fiecare lovitură. Și uite că revine de la 0-30 și își face rost de prima minge de break și…da! După un punct lung, superb, închis într-o combinație de  două lovituri în lungul liniei, mai întâi cu forehand-ul, mai apoi, decisiv, cu reverul, Simona apare și ea pe tabelă: 1-4. Dar este clar pentru toată lumea, inclusiv pentru colțul Simonei, că va fi un drum anevoios înapoi în setul ăsta.

Îți spui că ar fi important, totuși, să ia inițiativa, să nu se mai lase agresată – cum se spune în tenis. Face asta în jocul următor, când reușește să o dezechilibreze puțin pe Zhang și să revină la 2-4, dar chinezoaica o știe pe a ei: nu vrea să se găsească în defensivă nicio secundă, vrea să conducă punctul și pentru asta e pregătită să ia la țintă liniile. E un joc riscant, ia ieșit în primele patru game-uri, dar acum apar primele semne de slăbiciune. Primele indicii că Zhang este clasată în afara primei sute mondiale.

Urmează un game prelungit, pe parcursul căruia Simona are trei mingi de break, toate salvate de încăpătânata Zhang, ieșită (bineînțeles) cu toate armele la atac. Lungul de linie cu reverul, între altele, este dezarmant; mingea aterizează mai mereu pe linie sau în colțul terenului. Și când Simona reușește cumva să o agațe, să-i mai ceară adversarei o lovitură, Zhang este deja la fileu, de unde închide ultimele două puncte și, odată cu ele, game-ul: este 5-2 pentru jucătoarea venită din calificări.

Până aici, Zhang nu a lăsat să-i scape nicio ocazie. Dacă a avut șansa să atace, nu a ezitat deloc. Ea conduce punctele: ea le închide câștigător, tot ea face greșelile. Or, asta înseamnă că Simona e la dispoziția adversarei, iar statistica confirmă fără dubii treaba asta: sunt 11 lovituri câștigătoare pentru Shuai Zhang, doar trei pentru Simona Halep, dar jucătoarea din România încearcă să fure inițiativa.

Simona reușește să o plimbe mai mult pe Zhang, să varieze loviturile mai bine; ea își face serviciul cu ușurință și o obligă pe chinezoaică să servească pentru set. Este game-ul nouă și-ți spui că aici se va împărți setul acesta. Simona știe treaba asta, iese și ea la atac, salvează de la fileu mingea de set a adversarei și reușește să o împingă pe Zhang tot mai în spate. Din alergare și dezechilibrată, chinezoaica greșește (în sfârșit!) un lung de linie cu backhand-ul, iar câteva momente mai târziu Simona reușește break-ul și vine la 4-5.

Te gândești că de-acum Zhang ar trebui să se clatine nițel. Dar urmează un game superb, care nu-ți lasă timp să cazi pe gânduri. Simona deschide cu dreapta în cros scurt – punct direct -, Zhang răspunde din nou în lung de linie și egalează la 15. Și încă o dată exact la fel, dar de pe rever. Fata asta îți dă impresia că poate găsi liniile așa cum găsești culoarul de dublu. După patru lovituri câștigătoare la rând, e game-ul ei. E setul ei: 6-4. Și începi să te întrebi dacă nu cumva nu va fi și ziua ei.

Continuare articolului pe Treizecizero

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.