Simona Halep începe sezonul de la zero, căutându-și întâi liniștea, apoi forma. Unde o găsește dubla Dubai – Doha?

În termeni de clasament, jucătoarea va coborî pe unul dintre locurile 4-5 după turneul de la Dubai, indiferent de rezultatul obținut. Dar miza acestor turnee nu e câtuși de puțin clasamentul.

Într-o privire, sezonul Simonei Halep – sezon care revine acum în prim-plan după vâltoarea Fed Cup – cuprinde doar șase meciuri mari și late. Trei câștigate, trei pierdute. O semifinală la Sydney, o eliminare rapidă la Melbourne și un 1-1 la Cluj, contra cehoaicelor. Greu să te scuturi de impresia de nesatisfăcător, nu atât în ce privește rezultatele, cât mai ales constanța aparițiilor pe teren, frustrantă de-a dreptul.

Ce s-a întâmplat în primele săptămâni ale lui 2016 conturează o succesiune de evenimente din cale afară de fragmentată, fără pic de continuitate. Deși a fost prezentă la startul a patru competiții diferite, Halep a stat puțin pe teren și n-a avut fluență în pregătiri. La un moment dat, simpla păstrare a concentrării devenise o mică victorie, în vreme ce obiectivele mari au trebuit date mai la urmă, pentru vremuri mai senine, când corpul îi va permite. Probleme de sănătate dintre cele mai diverse au luat prim-planul și i-au afectat flow-ul zilnic; era o chestiune de timp până când efectele aveau să se vadă și pe teren.

Între entuziasmul cu care și-ar fi dorit să înceapă anul și obstacolele pe care i le-a pus propria sănătate, Simona a reacționat ca orice om care-i prins la mijloc între intenții bune și resurse puține: a devenit ezitantă și apăsată. Într-un background atât de agitat, s-a adăugat și elementul Fed Cup, care-i în continuare un subiect nerezolvat și complicat pentru Simona. Iar sentimentul de confuzie s-a accelerat după schimbările bruște de planuri. Întâi, segmentul Fed Cup – Dubai – Doha părea că va fi șters cu totul din programul ei, iar jucătoarea va căuta mai întâi să se refacă complet. Apoi, toate aceste evenimente au reintrat în cărți, la fel de brusc precum ieșiseră.

Nu-i greu de înțeles de ce Simona a privit victoria cu Kvitova de la Cluj ca pe șansa unui nou start în 2016. “Abia acum începe sezonul pentru mine”, a spus ea la o conferință de presă la care a apărut mai degrabă ușurată, nu atât bucuroasă de victoria în sine, cât de ce ar putea însemna aceasta în săptămânile următoare. A citat fraza dintr-un mesaj primit de la Darren Cahill și a spus că, în sfârșit, se simte mult mai bine și că a găsit inspirație și în înfrângerea cu Pliskova. Așa cum se întâmplă uneori în tenis, când nu totul este doar despre rezultatul sec al unui meci.

Dar de la Cluj au trecut deja câteva zile de liniște totală; genul de moment care separă ianuarie de restul anului, o pauză binevenită după o agitație precum cea experimentată recent de Simona. Ne întoarcem la rutina din circuit, într-un segment de regulă liniștit al calendarului. Luna februarie nu e tocmai recunoscută pentru impactul major pe care îl are asupra clasamentelor sau a istoriei tenisului; turneele de la Doha și Dubai sunt bine cotate financiar, dar presiunea e mai mică, miza și atenția generală, la fel. Tocmai asta le recomandă drept locul ideal unde să te relaxezi și să te concentrezi doar pe joc.

Deci? Din ce stare de spirit reia Simona lupta?

E simplu de găsit motive de panică în începutul de an sau în eventuala alunecare în clasament, dar Simona continuă să se mențină fermă pe poziții: lucrează să-și completeze jocul și așteaptă, așa cum spunea și la Cluj, ca toate lucrurile care funcționează la antrenamente să poată fi implementate și în meciuri. Știe că trebuie să-și diversifice jocul și să găsească soluții pentru a-și scurta prezențele pe teren. În același timp, știe că schimbarea majoră trebuie să se producă pe plan mental. Trebuie să-și dea voie să creadă cu adevărat că poate câștiga la cel mai înalt nivel.

Jucătoarea a vorbit despre toate aceste subiecte la Dubai, într-un interviu foarte consistent cu Reem Abulleil, una dintre jurnalistele cu credibilitate, parte din micul pluton de jurnaliști care însoțește ambele circuite la aproape toate turneele mari ale anului.

Reem observă în materialul publicat pe Sport360 că succesiunea problemelor de sănătate ale româncei este “oribilă”. Simona povestește ceea ce ne-a spus și nouă la Melbourne: “Totul a început în decembrie. Mă antrenam, dar nu-mi era deloc ușor, pentru că oboseam des și repede. Apoi am avut o infecție la stomac și a trebuit să iau câteva zile de pauză. Am venit în Australia pe antibiotice. Apoi m-am accidentat iar la tendonul lui Ahile, iar înainte de Australian Open m-am ales cu o altă infecție la nas și una la ureche. Așa că a fost dificil să joc și să stau concentrată. M-am speriat un pic și am zis că mai bine mă opresc, să fac un tratament serios și să mă pot întoarce în circuit într-o condiție fizică normală”.

Continuarea articolului este pe Treizecizero.