Simona Halep: „Sunt mândră de mine!”. Simona primește trofeul de lider mondial, intră în istoria tenisului

Adrian Țoca 29 octombrie 2017

“Doamnelor și domnilor, bună ziua și vă mulțumesc pentru că asistați la acest eveniment special. Suntem aici să o onorăm pe jucătoarea numărul 1 din lume la finalul anului”. În spatele cortinei, Simona Halep așteaptă să fie introdusă. E cea mai dragă introducere dintre toate cele pe care le-a primit de-a lungul carierei. Azi nu intră pe un teren, urcă pe o scenă unde o așteaptă trofeul pregătit de WTA pentru locul 1.

“Ea este a 13-a jucătoare care deține locul 1 la finalul sezonului. Vă rog să o primiți, din România, pe Simona Halep!”.

Pe scenă, lângă prezentatorul Nick McCarvel, vine și Micky Lawler, președintele WTA. În audiență este Steve Simon, CEO-ul circuitului feminin. O zărește pe Virginia Ruzici și vine să o salute. “Ce performanță extraordinară pentru ea. Trebuie să fie foarte mândră!“, îi spune Simon. Virginia primește felicitările cu discreție și, cum avea să facă și în restul după-amiezii la invitațiile de tot felul, le direcționează simbolic către scenă. “E ziua ei, e momentul ei“, arată ea spre Simona, și începe să facă poze cu telefonul, cot la cot cu toți ceilalți din sală. Campioana de la Roland Garros din 1978 bifează și un succes managerial de proporții. I-a fost alături de Simona de la început și a fost printre puținii care au văzut în ea potențialul de a deveni o jucătoare foarte importantă.

 „Tatăl meu îmi spune încă de când am început tenisul că o să fiu numărul 1 în lume, așa că nu mai am cum să-l contrazic acum. E un moment frumos pentru noi toți și cred că fratele meu se bucură cel mai mult!”

Simona are emoții, dar și le stăpânește cu bine și zâmbește grațioasă pentru sutele de fotografii. “Simona, Simona, over here!”, strigă fotoreporterii. Primește un inel special creat pentru această ocazie, Tiffany & Co 2017 World No.1 ring și începe să râdă: “Nu mă logodesc, nu. Mă logodesc cu tenisul!”

Începe o scurtă conferință de presă, iar Simona lasă pentru moment din brațe, cu ceva regrete, trofeul. “Dificilă și extraordinară”, descrie ea călătoria spre primul loc. “E un sentiment extraordinar. Virginia, managerul meu, mi-a spus că încă nu realizez ce am făcut. Este o fericire că mi-am îndeplinit un vis“.

Întrebările în engleză oscilează între temele atinse cu regularitate la aparițiile ei la variile conferințe de presă dintre turnee. Însă dispoziția Simonei e una de sărbătoare și e evident că discuția nu poate fi decât despre asta. “Îmi imaginez că de acum înainte va fi mai dificil. Trebuie să muncesc din greu ca să rămân aici, dar în mintea mea acum nu-i decât momentul acesta și mă bucur de el. Cred că tot ce pot să cer de la mine este să fiu relaxată, să apreciez tenisul și să dat totul ori de câte ori intru pe teren.“

E întrebată despre atenția pe care crede că o va primi în țară. “Cred că schimbarea cea mare a fost când am jucat prima dată finala la Roland Garros, totul a fost diferit după aceea. Acum nu cred că va fi ceva diferit. Dar cu siguranță că pentru țara noastră e imens ce am reușit”.

Despre vacanță și planuri, Simona spune că și-a planificat ceva ce “nu-i nici munte, nici plajă“, dar întâi va merge acasă, așa cum face după fiecare sezon, pentru că simte nevoia să petreacă timp cu cei dragi. Iar după vacanță se va gândi la noile obiective. “Dar cu siguranță că următorul lucru pe care mi-l doresc este să câștig un titlu de Grand Slam”.

Când David Kane de la WTA a început să formuleze întrebarea despre ce a spus aseară Roger Federer, Simona l-a întrerupt cu un zâmbet larg. “Am văzut!”. “Foarte drăguț. Pot să spun că m-am simțit cu adevărat mândră de mine că Roger Federer a vorbit astfel despre mine”. Simona accentuează pe “I felt really proud of myself” și realizez că este, de fapt, prima dată când o aud spunând public că este mândră de ea. Încă un semn relevant care vorbește despre schimbarea pe care a cunoscut-o în ultimul an.

Întrebată ce gânduri are despre sezoanele făcute de Roger și de Rafa, Simona vorbește despre ce ia drept inspirație de la cei doi. “Ceea ce fac amândoi e incredibil, nebunesc de bun. E fantastic că Roger a putut reveni după operația la genunchi, iar backhandul lui e “crazy good” acum. Am înțeles de la el că la orice vârstă poți învăța ceva nou în tenis. Ne-a arătat că dacă muncești din greu și crezi, poți să te îmbunătățești. Nu e limită, în opinia mea, în ce-l privește pe Roger.

Despre Rafa întotdeauna mă impresionează felul în care este pe teren. Fiecare meci e ca și cum ar fi primul meci al vieții lui, dar și ultimul. Felul în care nu renunță niciodată, cum luptă până la capăt e impresionant. Niciodată nu contează scorul la el. L-am văzut de multe ori și îi apreciez mult efortul.”

Ultima întrebare e despre cum vede începutul noului sezon, pe care-l va începe de pe 1 și în care va fi atacată de jucătoare precum Serena Williams și toate cele care au fost în lupta pentru primul loc și acum. “Sună bine”, râde ea. “Aș vrea să mă gândesc la toate astea după vacanță. Dar da, fiecare turneu și fiecare săptămână va fi o provocare mare de acum înainte. Dar nu mă pot stresa din cauza asta. Vreau să muncesc ca să devin mai bună, pentru că am nevoie de asta. Apoi vom vedea ce se va întâmpla. Pentru mine e grozav ce am reușit până acum și vreau să rezist cât mai mult pe acest loc și, bineînțeles, să câștig un Grand Slam”.

Mă urc pe scenă lângă ea și lângă trofeul cu 13 diamante pentru două vorbe în română. O urmăresc live la turneele din varii colțuri ale lumii din 2013 și am văzut-o în meciuri dificile, în zile bune și în zile proaste. Am văzut-o după victorii excepționale și după înfrângeri grele, care te zguduie. Am văzut-o răspunzând echilibrat la întrebări excelente și la întrebări stupide. Niciodată nu am văzut-o atât de emoționată, dar e o emoție diferită, elegantă, sensibilă, aproape vulnerabilă. Simona e o fată care a muncit fără încetare și și-a atins un vis. Și a putut face asta pentru că a avut pe cineva care să o aducă la tenis și care s-a sacrificat pentru ea. O întreb ce crede că simt părinții ei în aceste momente. Simona începe să răspundă, iar la jumătatea răspunsului vocea îi tremură ușor la partea cu “să mă ajute să ajung aici”.

“Cred că sunt bucuroși, sunt fericiți și ei cred că sunt împliniți. Și-au dedicat mulți ani din viață să mă sprijine și să mă ajute să ajung aici. Mă bucur că sunt alături de mine în aceste momente și că ne putem bucura împreună.”

Îi trec prin cap momente din copilărie, când vorbea cu părinții ei despre viitor, despre asemenea speranțe? “Am discutat cu ei de multe ori. Tatăl meu îmi spune încă de când am început tenisul că o să fiu numărul 1 în lume, așa că nu mai am cum să-l contrazic acum. E un moment frumos pentru noi toți și cred că fratele meu se bucură cel mai mult!”

Și terminăm cu întrebările pe anul acesta cu concluzia ei: “Vreau să-l țin cât mai mult“, spune Simona, arătând spre trofeul ei, trofeul de numărul 1 în lume.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.