„Sper să ridicăm capul, pentru că nu avem timp să plângem. Dacă cineva vrea să plângă, mai bine să stea acasă.” Jovanka Radicevic, după remiza cu Thuringer

Dacă ești în Sala Polivalentă când Jovanka Radicevic înscrie din extremă pentru CSM București, nu ai cum să rămâi indiferent. Când o vezi cum ridică pumnii strânși în aer, cum aleargă înapoi spre apărare eliberând un strigăt de luptă în timp ce te fixează cu o privire intensă, fie că stai în tribună sau la masa presei, simți că o face (și) pentru tine. Când vezi îndârjirea cu care strigă la colegele de echipă să lupte, să se apere, să nu cedeze, simți că e acolo să câștige. Când o vezi accidentându-se, stând câteva secunde pe parchet, apoi ridicându-se, descotorosindu-se de medicul venit s-o ajute și pornind spre colțul terenului șchiopătând și schimonosindu-se de durere, simți că nimic altceva nu contează decât meciul ăsta și victoria asta.

Așa a fost și vineri seara în Polivalentă, când Radicevic a înscris de opt ori; când știa că victoria e esențială. Dar la final, după ce echipa ei a remizat cu Thuringer, 23-23, jucătoarea din Muntengru stătea ghemuită pe culoarul care duce spre vestiar, ascunsă după o cortină și privea în gol. Nu înțelegea nici ea, cum n-au înțeles nici suporterii, ce s-a întâmplat în repriza a doua. După câteva minute în care nimeni n-a putut s-o consoleze, s-a ridicat și s-a întors pe teren, să vorbească cu jurnaliștii, pentru că „nu avem timp să plângem”, cum ne-a spus.

„Sunt foarte dezamăgită”, recunoaște. „Ce pot să spun când pierzi în felul ăsta. E foarte rău, dar sper să învățăm din meciul ăsta. Eu nu pot să găsesc o explicație, când joci prima repriză în felul în care am jucat-o și în a doua să nu arătăm nimic. Sper că unele jucătoare vor învăța din asta.”

Ce-a deranjat-o cel mai mult pe jucătoarea care la vară va părăsi CSM București pentru a se întoarce acasă, la Buducnost, a fost chiar lipsa spiritului războinic pe care încearcă să-l transmită de când a venit și o atitudine mai arțăgoasă în apărare. „Nu știu ce s-a întâmplat, dar eu nu pot să accept când joci acasă și când cineva te atacă, trebuie să-i arăți cine e șeful în apărare. Pentru mine, e ca și cum cineva ar veni la tine acasă și ar vrea să te omoare și tu stai nemișcat. Nu am o explicație pentru asta.”

Despre șansele echipei de-a ajunge în FINAL4, complicate de acest rezultate, Radicevic spune că „vom vedea cu cine vom juca, nu știu încă. Dar când le vom avea pe Lekic și pe Majda (Mehmedovic) înapoi, sper să fie mai bine, pentru că fără Andrea e foarte greu, nu avem organizare în atac, jucăm cu jucătoare care n-au mai jucat până acum. Vom vedea, e mai important cum vom juca noi, totul depinde de noi.”

Egalul de vineri seară doare mai rău ca înfrângerea cu Gyor din urmă cu două săptămâni, adaugă: „Am fost mândră după meciul cu Gyor, pentru că am dat tot ce-am avut mai bun, chiar dacă n-am câștigat. Dar acum e un sentiment diferit. Când știi că nu ai dat totul și pierzi. Eu asta nu pot să accept.”

Despre cum se va mobiliza echipa în timpul scurt rămas până la meciul cu Vâlcea, care va decide campionatul, spune că „sper să ne îmbunătățim, să ridicăm capul, pentru că nu avem timp să plângem, miercuri avem un meci foarte important. Dacă cineva vrea să plângă, mai bine să stea acasă, să nu vină și să nu joace.”

Context:

Locul doi  în grupă, care încă era pe masă înainte de întâlnirea cu Thuringer, a fost ratat, iar locul trei este și el improbabil: ar trebui ca Ferencvaros să nu câștige duminică, în Ungaria, cu Krim. Asta înseamnă că un sezon și așa complicat se poate complica și mai tare: Metz, echipa care a dominat Grupa 1, e posibilul adversar din sferturile Ligii Campionilor.

După acest test ratat contra lui Thuringer, considerată cea mai accesibilă echipă a Grupei 2, CSM București a intrat în perioada fierbinte a sezonului. De soarta următoarelor jocuri atârnă mai toate obiectivele: sfertul de finală din Liga Campionilor se va juca, în dublă manșă, la început de aprilie, iar campionatul se poate decide chiar pe 13 martie, în deplasarea de la Vâlcea.

Foto: Razvan Pasarica/SPORT PICTURES