„Suntem oameni și trebuie să ne protejăm mintea și corpul”. După o carieră în care și-a definit și împins limitele, Simone Biles și le acceptă

Andreea Giuclea 28 iulie 2021

Simone Biles a ajuns la Jocurile Olimpice de la Tokyo cu așteptarea că va domina din nou competiția feminină de gimnastică, că va scrie iar istorie, că-și va ajuta echipa să câștige al patrulea titlu olimpic consecutiv, că va părea din nou invincibilă, executându-și exercițiile care sfidează gravitația cu zâmbetul pe buze; că va fi, din nou, perfectă.

Dar ieri, în finala concursului pe echipe, la sărituri – poate cel mai bun aparat al ei – s-a răzgândit în aer. A aterizat prost, a ieșit din sală și apoi s-a retras din finală, de teamă să nu riște o accidentare și o medalie pentru echipa Americii (care, fără ea, a luat argintul, iar aurul a mers în Rusia, după 29 de ani).

Azi a anunțat că nu-și va apăra titlul olimpic nici în finala de individual compus (concurs pe care nu l-a pierdut din 2013), pentru că simte nevoia să-și prioritizeze sănătatea psihică. Simte că nu mai are aceeași încredere în ea. În gimnastică, dacă mintea nu e conectată la corpul care face lucrurile alea greu de descris în aer, riști accidentări grave.

„A trebuit să-mi las mândria la o parte,” a spus după. „Trebuie să fac ce e bine pentru mine și să-mi prioritizez sănătatea psihică și să nu-mi risc sănătatea. La finalul zilei, suntem oameni și trebuie să ne protejăm mintea și corpul, nu doar să facem ceea ce lumea așteaptă de la noi.”

 

 

Decizia ei nu a venit de nicăieri. „Uneori simt că am pe umeri greutatea întregii lumi”, a scris cu o zi înainte, pe Instagram, după concursul din calificări unde n-a avut cea mai bună zi. „Știu că uneori o ignor și fac să pară că presiunea nu mă afectează, dar uneori e foarte greu.”

Abia aștepta să se retragă, pentru că pe lângă presiune, o doare fiecare părticică din corp, și i-a fost greu să găsească motivație pentru încă un an, după ce Jocurile au fost amânate. E primul concurs la care părinții ei nu sunt prezenți. E singura gimnastă de la Tokyo care a vorbit despre abuzurile sexuale ale lui Larry Nassar și despre cât de greu îi e să reprezinte federația care nu le-a protejat. Așa că și-a propus să concureze pentru fetele de culoare de peste tot, a spus într-un interviu pentru New York Times.

Poate de data nu va scrie istorie prin numărul de medalii (a făcut deja asta oricum), dar poate obține ceva mai important. După Michael Phelps și Naomi Osaka, Biles e una dintre cele mai cunoscute sportive de pe planetă care vorbește despre presiunea psihică de a performa la un astfel de nivel, de a fi mereu în centrul atenției, de a trebui să pari mereu puternic.

Ceea ce e important, mai ales într-un sport în care ani de zile gimnastele au simțit că nu pot decide pentru ele, așa că au tăcut, s-au antrenat și au concurat accidentate și au rămas cu traume fizice și psihice.

Dar popularitatea ei transcende sportul. I-au trimis mesaje publice de încurajare sportivi ca Michael Phelps sau fotbalistul Paul Pogba, actori ca Elijah Wood sau Mia Farrow, scriitoarea Rebecca Solnit sau Michelle Obama.

„Avem o înțelegere greșită a ce înseamnă să fii puternic”, spune Steve Magness, antrenor de performanță pentru olimpici, în New York Times. „Nu înseamnă să strângi din dinți prin orice, ci să ai spațiu să faci alegerea bună, în ciuda presiunii, a stresului și a oboselii.”

După ani în care și-a definit și împins limitele, Biles le recunoaște și le acceptă.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.