Tabula rasa: Unai Emery poate rescrie scenariul în derbiul dintre United și Arsenal

Toată lumea știe de anecdota care trebuia să ilustreze relația asimetrică dintre Manchester United și Spurs. „Lads, it’s Tottenham” au fost, pesemne, singurele cuvinte rostite de Alex Ferguson în vestiare, la pauza unui meci pe White Hart Lane în care gazdele conduceau cu 3-0. O repriză mai târziu, United pârjolise tot gazonul într-o victorie cu 5-3.

Lucrurile s-au schimbat mult de atunci și gluma nu mai corespunde realității – vezi rezultatul de pe Old Trafford din septembrie. Însă se poate argumenta că există o țintă nord-londoneză mai potrivită pentru astfel de înțepături în ultimul deceniu și jumătate.

"It will be a very big challenge."

It's the first meeting between Man United and Arsenal not to feature Alex Ferguson or Arsene Wenger since 23 August 1986.

Preview 👉 https://t.co/po9xbYp4ir pic.twitter.com/DcHQM7iA72

— BBC Sport (@BBCSport) December 4, 2018

Oricât de rău le-ar fi mers la cârma celui mai de succes club englez, David Moyes, Louis Van Gaal și Jose Mourinho s-au putut bizui mereu pe trei cuvinte: „Lads, it’s Arsenal.” Au trecut peste 12 ani de când United a pierdut ultima oară pe teren propriu împotriva rivalei ăsteia în Premier League. Diseară însă, sunt șanse bune să dispară încă o certitudine reconfortantă.

Având în vedere cum merg lucrurile pentru echipa lui Mourinho, e greu să-ți imaginezi când ar fi fost momentul ideal pentru vizita asta, dar mai rău cu siguranță nu se poate. Portughezul se scotocește în buzunare după fundași. Doar Darmian, Dalot și Rojo sunt disponibili, ceea înseamnă că United va pune o defensivă improvizată în fața unui adversar cu al doilea cel mai bun atac din campionat.

Together, they've got 1️⃣9️⃣ so far in all competitions – now we'd like you to fill in the gap…

Between them, @Aubameyang7 and @LacazetteAlex will score _____ goals this season pic.twitter.com/fNtxyQSLva

— Arsenal FC (@Arsenal) December 4, 2018

Forța ofensivă e doar unul dintre aspectele care fac contrastul strident: în toate privințele, Arsenal e tot ce nu (mai) reușește să fie Man Utd. În Unai Emery, și-a asigurat o continuitate ideologică și parțial stilistică după plecarea unei figuri legendare. Prin jocul flămând și pe alocuri sălbatic, și-a asumat spiritul perseverenței curajoase – nimeni n-a revenit mai des, nicio formație n-a marcat mai mult în ultimele 25 de minute ale meciurilor. Până și problemele provocate de capriciile „vedetelor‟ sunt rezolvate altfel pe Emirates. În timp ce Paul Pogba e un nor negru care-l urmărește pe Mourinho la fiecare conferință de presă, Emery a pus rapid piciorul în prag în relația cu Mesut Özil. Și fără serviciile neamțului, care are de muncit pentru a-i câștiga încrederea noului antrenor, „the Gunners‟ au ajuns la 19 partide fără înfrângere.

Pogba tells Mourinho to stop blaming him for Man Utd’s troubles in frank dressing-room exchange | @ncustisTheSun https://t.co/JjTaRx90mJ

— The Sun Football ⚽ (@TheSunFootball) December 5, 2018

Sugestia lui Alan Shearer că „doar uneia dintre cele două echipe îi face plăcere să joace pentru manager” îl scoate evident din sărite pe Mourinho. Pentru el, e de neconceput ca un fotbalist profesionist să nu dea totul pe teren, indiferent de circumstanțele personale. Poate are dreptate, deși în cazul ăsta, unde altundeva să găsești baiul decât în instrucțiunile tactice pe care le primesc? Oricum, nu încape îndoială că doar unui set de suporteri – cei care se deplasează astăzi la Manchester – îi face plăcere să-și urmărească favoriții.

Totuși, n-ar fi un șoc cutremurător să vedem reluarea unui film vechi. Începutul slab de mandat nu l-a oprit pe Moyes s-o învingă pe Arsenal în 2014. Van Gaal câștigase doar trei jocuri din 13 când a venit ziua derbiului acum aproape trei ani și tot a triumfat. Dacă Emery reușește să schimbe scenariul, se va modifica și balanța puterilor cu care ne-am obișnuit. În lipsa titanilor care-au scris istoria rivalității, întâlnirea asta are un aer de tabula rasa.

City trece cu emoții de Watford, Andone se prezintă spectaculos fanilor lui Brighton

După o oră de joc pe Vickarage Road, Man City părea să-și fi garantat cele trei puncte, prin golurile lui Sane și Mahrez. Spre iritarea lui Guardiola, jucătorii săi au adoptat convingerea asta cu ceva prea mult entuziasm. Watford a transformat o victorie relativ lejeră într-o adevărată luptă pentru oaspeți, iar Doucoure a condimentat finalul din mijlocul grămezii strânse în careul lui Ederson. S-a terminat 2-1 pentru campioană, dar cuvintele antrenorului catalan sună ca o avertizare pentru viitor: „Nu te poți relaxa niciodată în Premier League.”

🔵 @ManCity Wingers This Season:

🏴󠁧󠁢󠁥󠁮󠁧󠁿 @Sterling7:

⚽️ 9 Goals
🎯 8 Assists

🇩🇪 @LeroySane19:

⚽️ 6 Goals
🎯 7 Assists

🇩🇿 @Mahrez22:

⚽️ 6 Goals
🎯 6 Assists

🔥 Unstoppable. pic.twitter.com/R5PYvUW9rV

— SPORF (@Sporf) December 4, 2018

Mai ales dacă joci împotriva lui Florin Andone. Succesul lui Brighton, 3-1 cu Crystal Palace, e remarcabil dintr-o sumedenie de motive. Chris Hughton l-a avut pe Shane Duffy eliminat încă din minutul 28, iar închizătorul introdus ca reacție, Leon Balogun, a marcat cu prima sa atingere. Dar cireașa de pe tort a fost cursa fantastică a atacantului român, venit și el de pe bancă în locul lui Glenn Murray. S-ar putea să avem deja golul lunii decembrie în Anglia, un mod grozav de a te prezenta celor de pe AmEx Stadium.

@GingerSeagull feeling better about Andone now that he's scored 2 goals in 2 consecutive matches? #itoldyouso :)) pic.twitter.com/8nLEonGAhy

— Cristi Iaroi (@cristiWiRd) December 4, 2018

4️⃣ down 6️⃣ to go…

Here's how the #PL table looks after tonight's results👇 pic.twitter.com/ZBsfHHEeFI

— Premier League (@premierleague) December 4, 2018