ULREICH! Încă un moment de groază decide returul epocal dintre Real Madrid și Bayern. Zidane ochește acum al treilea trofeu la rând

Danny Coposescu 1 mai 2018

O fi ceva în aerul de pe Santiago Bernabeu. Au trecut 11 ani și jumătate de la trauma lui Bănel Nicoliță, una pe care puțin români au uitat-o. Comentariul rămâne imprimat în memoria colectivă aproape la fel de mult ca evenimentul în sine. Numele mijlocașului de la Steaua se transforma atunci într-un răget prelungit, un sunet numai bun pentru punctul culminant al unui film de groază.

Aseară, Oliver Schmidt de la ZDF a trăit din plin fiecare secundă dintr-un meci demn de scena pe care s-a jucat. Comentatorul neamț era deja răgușit la începutul reprizei secunde, când Bayern a dat startul. Undeva, faimoasa coloană sonoră din filmul „Jaws începea să răsune, în timp ce Corentino Tolisso îi trimitea o pasă fatală portarului său. Ce bine cunoaștem și noi sentimentele care l-au încercat pe Schmidt: „Ulreich! Ce face Ulreich? CE FACE ULREICH?!

Real Madrid 2-2 Bayern München

Poate că golul fulgerător al lui Joshua Kimmich trebuia să declanșeze alarmele. Nu la Real Madrid, care nici nu apucase să-și șifoneze tricourile când tânărul de 23 de ani profita de greșeala lui Ramos, în minutul trei. Ci la Bayern, care a mai văzut o dată filmul ăsta, în tur. Ca și săptămâna trecută, finalul n-a fost fericit pentru ei.

Madrilenii îi sunt datori lui Benzema pentru asta. El a egalat prompt și tot el a muncit cât trei într-o partidă pe care Ronaldo a marcat-o doar printr-o ratare memorabilă. N-a fost singurul departe de standardele obișnuite. De ambele părți, erorile au fost la ordinea zilei. Când și metronomul lui Toni Kroos se defectează, pe ce să te mai bazezi? Pe mult spectacol, în orice caz.

Bineînțeles că au fost și câteva controverse în careu. Camerele au surprins un henț la Marcelo (care a recunoscut, cu sportivitate, că trebuia sancționat cu penalti) pe care arbitrul Cüneyt Çakır nu prea avea cum să-l vadă (și asistentul nu prea avea cum să nu-l vadă), dar până la final, până și cei de la ZDF uitaseră momentul.

Asta pentru că totul a pălit în comparație cu tragedia lui Sven Ulreich, cel care l-a înlocuit cu atâta sârguință pe accidentatul Neuer. Ar fi nedrept să spunem că ce s-a întâmplat la Madrid îi va defini ucenicia asta. Dar scurtcircuitul fatal care l-a transformat din atlet de elită într-un maldăr de brațe și picoare necoordonate îl va bântui multă vreme. Răsplata a primit-o cel mai merituos atacant în alb.

E greu să decizi cine merită titlul ăsta dintre cei în roșu. Dacă jumătate din dubla asta a fost pierdută de Bayern pe mâna și piciorul lui Ulreich și Rafinha (în meciul tur), cealaltă trebuie pusă pe seama risipei ofensive. După ce ratase incredibil în prima repriză, James Rodriguez le-a dat speranțe bavarezilor cu o egalare pentru care și-a cerut iertare de parcă în contractul împrumutului de la Real ar fi vreo clauză care îi cere să se autoflageleze când marchează contra lor.

Dar senzația e că Thomas Müller, Robert Lewandowski sau excelentul Ribery puteau să mai joace încă două ore și tot n-ar fi marcat. Ultima fază, în care primul s-a strecurat la colțul scurt, dar n-a putut decât să devieze agonizat mingea pe lângă poartă, e la fel de reprezentativă pentru neajunsurile lui Bayern ca și statistica șuturilor spre poartă: 22 la 9 pentru oaspeți. Deși e drept că o mare parte din responsabilitate îi aparține și lui Keylor Navas, pe care Florentino Perez ar cam trebui să-l aprecieze mai mult.

„Într-un final, nu te poți califica în finală când faci asemenea greșeli. Dezamăgirea e cruntă, deși când am revenit în octombrie, nu mă așteptam să ajungem până aici. Am făcut un joc grozav și cred că am fost echipa mai bună pe parcursul dublei, dar fotbalul se joacă pe detalii mici. E mare păcat că Jupp Heynckes își ia adio de la competiția asta într-un mod atât de dureros, dar drumul se termină acolo unde a și început: pe Bernabeu, contra echipei cu care a pus pentru prima dată mâna pe trofeu, în 1998.

Prezentul îi aparține lui Zinedine Zidane, care și-a reînnoit abonamentul la finale de Champions League. „Nu e normal să ajungi în trei finale consecutive și asta ne bucură. Acum trebuie să facem tot posibilul pentru a câștiga din nou. În scurta sa carieră de antrenor, francezul nu prea cunoaște altceva.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.