US OPEN EXPRESSO: Super Moni e în turul al treilea. Tot ce e de știut de la US Open, plus o selecție de recomandări

Ne bucurăm că avem atâtea jucătoare în Top 100 și dincolo de el, dar parcă sunt mereu ciudate meciurile între ele, nu? Fanilor le e greu să ia partea uneia sau alteia și parcă și pentru jucătoare pare dificil să joace contra cuiva alături de care a crescut sau s-a pregătit mult timp. Pentru Ana Bogdan trebuie să fi fost și mai ciudat; debutul ei la un turneu de Grand Slam a constat în două întâlniri consecutive cu două compatrioate. Din perspectiva asta, ea a intrat cumva în istorie.

Ana a pierdut (drastic, după scor, dar onorabil, după momentele bune ale jocului) cu Monica Niculescu și pleacă de la New York cu destule puncte cât să se apropie de Top 100 (estimarea e că va fi pe 105, new career high). O așteptăm în turneele viitoare, să consolideze o vară bună pe hardul nord-american. Pentru Monica, turul 3 la New York nu e o premieră; e, însă, un rezultat excelent, ținând cont de dificultățile acestei veri. Urmează un duel greu cu Caroline Wozniacki.

Azi, Simona Halep deschide din nou programul de pe Ashe. Meciul ei cu Lucie Safarova e de la 6, pe Arthur Ashe. Tot azi mai joacă dublul Irina Begu/Raluca Olaru și Horia Tecău, la mixt.

Monica nu se bate singură

Dincolo de problemele fizice care le-au împiedicat pe amândouă să joace tenisul lor cel mai bun, Niculescu a arătat din nou de ce este o nucă atât de tare: se mișcă și citește jocul foarte bine din spatele terenului, rezistă mult în schimburi și are soluții când este împinsă în defensivă. Sliceul ei este incomod, dar reverul lovit în plin este o armă redutabilă. De asemenea, este îndemânatică și pune scurte excelent, la fel și loburi. Monica are un joc rotund și nu duce lipsă de opțiuni, și foarte important, nu este genul de jucătoare care să se bată singură.

Textul despre meciul dintre Monica Niculescu și Ana Bogdan e aici.

Ce s-a mai întâmplat la US Open în ziua a treia?

Garbine. Muguruza, campioana de la Paris, s-a oprit în turul al doilea (pentru al doilea Slam consecutiv). Favorita trei a fost eliminată de Sevastova (48), finalista de la București: 7-5, 6-4 pentru letonă, care va juca în turul al treilea cu Bondarenko. Garbine, în schimb, trebuie să răspundă din nou întrebărilor fără răspuns: de ce pierde meciuri pe care acum câteva luni le câștiga fără întârziere? A venit succesul de la Roland Garros prea devreme, iar azi, la 22 de ani, presiunea o apasă prea greu? Garbine răspunde de fiecare dată (e a cincea înfrângere de la Paris încoace) că nu se mai gândește la French Open niciun moment, că după fiecare înfrângere privește cu anticipație spre viitor, la următorul meci. Dacă adversara de acolo va lovi cum a lovit Sevastova la New York, biata Garbine o să se simtă vizată. Poate câștigătoarele de Slam devin trofee în vestiar, iar adversarele încep să dea mai tare în minge, să alerge mai repede și să le ceară o lovitură în plus.

Raonic. Finalistul de la Wimbledon a fost protagonistul uneia dintre surprizele de până acum ale turneului, fiind eliminat în turul 2 de Ryan Harrison, 6-7 (4), 7-5, 7-5, 6-1. Milos n-a fost în apele lui, primind îngrijiri la coapsa stângă, dar și la încheietura stângă – cel mai recent nume important care intră pe lista jucătorilor cu probleme la încheieturi. Milos a făcut 15 duble greșeli și a părut stors, pe măsură ce jocul a avansat. A explicat la conferință că o combinație de emoții și stres l-a făcut să aibă crampe începând din setul doi. Harrison poate însă să accepte un strop de noroc fără să se simtă vinovat; de-a lungul timpului, tragerile lui la sorți în Slamuri au fost teribile, nimerindu-i adesea pe marii favoriți ai turneelor. Poate și așa se explică faptul că abia acum ajunge prima dată în turul 3 la un Slam.

Kerber. Angie își face în continuare treaba, croindu-și drum prin jumătatea inferioară a tabloului, în dialogul ei de la distanță cu Serena. Kerber a avut mici emoții în setul doi cu Lucic-Baroni după ce a scăpat un avantaj de 4-1 și a salvat trei mingi de set. Dar a închis în două seturi, 6-2, 7-6, și o va întâlni pe Rogers sau Bellis. Un potențial meci cu Kvitova planează în turul patru.

Djokovic. S-a ales cu o zi de pauză suplimentară care, probabil, nu putea pica mai bine. Adversarul său, Jiri Vesely, s-a retras din turneu, iar Nole are timp să-și mai trateze încheietura și cotul. Youzhny, în turul următor, pentru liderul mondial.

Konta. Britanica a leșinat din pricina căldurii și umidității, în setul doi al meciului cu Pironkova, dar s-a recuperat și a câștigat în trei seturi cu Pironkova. “Practic, inima a început să-mi bată tare și nu îmi mai puteam controla respirația”. Johanna a avut, apoi, cea mai britanică reacție cu putință, declarându-se “jenată” de “toată drama creată”.

Kvitova. Petra n-a prea avut succes de-a lungul timpului la New York, asta și pentru că, spune ea, orașul cu toată zarva lui o obosește. La fel și statul în trafic ca să vină la arene pentru antrenamente: o stoarce de puteri. Așa că de anul trecut a început o nouă tradiție: sare antrenamentele. Stă la hotel și se limitează la scurte plimbări, la câte o cafea și la exerciții de întreținere. La ediția din 2015 a funcționat: a ajuns prima dată în sferturi. Deocamdată, acum e în siguranță în turul 3, după o victorie cu Cagla Buyukakcay. Oare Petra a văzut faimosul rant al lui Allen Iverson despre “practice?!” și s-a inspirat de acolo?

Wozniacki. Caroline nu mai bătuse o jucătoare de Top 10 de mai bine de un an; a reușit acum, după ce a dat de Svetlana Kuznetsova (6-4, 6-4). Ca atare, daneza, al cărei clasament s-a prăbușit recent, va juca primul tur 3 la un Slam de la Wimbledonul de anul trecut. Daneza a avut și ea de răspuns la o întrebare similară precum Ana, spunând că nu i-a trecut prin cap să se retragă, în ciuda problemelor de sănătate și a lipsei de formă. “Știu că am multe alte pasiuni și lucruri de făcut în afara tenisului și viața mea va fi plină indiferent, dar sunt încă tânără și sper că mai am câțiva ani de jucat”. Chiar așa, ce-i cu jurnaliștii și cu obsesiile lor în ce privește retragerile sportivilor? 🙂

De la mingi de meci. Așa a pierdut Zheng Saisai, într-un meci de trei ore cu Katerina Bondarenko. Zheng a avut 5-0 în primul set, a fost egalată, dar l-a luat cu 7-5. Apoi a avut 5-3 în al doilea, trei mingi de meci, dar l-a pierdut în tiebreak. Decisivul a fost un rollercoaster, câștigat de ucraineancă, tot la a treia minge de meci.

Cine a mai câștigat. Într-o zi altminteri calmă, jucători ca Nadal, Tsonga, Monfils, Kevin Anderson, Cilic sau Isner au trecut fără mult tam-tam, la fel ca și Svitolina, Bencic, Tsurenko sau Cibulkova.

Programul de azi. Cu Simona, Serena, Aga, Venus, Murray, Stan, Kei, Delpo & co. Aici.

Lecturi recomandate, teme de discuție

Dilemă. Apropo de situațiile în care jucătorii termină un meci evident afectați de probleme medicale, doar pentru a nu abandona și a nu fi criticați pentru că taie din însemnătatea reușitei adversarului lor. Rene Denfeld a deschis o discuție interesantă pe Twitter despre asta, sugerând că e timpul ca opinia publică să nu mai vadă ceva admirabil în stoicismul unui jucător care-și supune corpul la cazne doar ca să termine meciul și să nu abandoneze. “Nu este lașitate dacă accepți că nu te mai ține corpul. Îți faci ție un bine pe termen lung”. Voi ce părere aveți?

*

Doar Monicăi i se putea întâmpla așa ceva. Prosopul cu gheață s-a făcut țăndări, iar gheața s-a împrăștiat pe jos. Moni a ridicat creștinește din umeri.

*

Un long read din recent lansata revistă de tenis Racquet, o publicație trimestrială care “celebrează arta, ideile, stilul și cultura ce înconjoară tenisul” și la care scriu destule semnături renumite. Link-ul este “Eleganța lui Arthur Ashe și pasiunea lui Muhammad Ali”, un articol al lui Steve Tignor.

Ca o paranteză, apropo de Racquet – care arată, într-adevăr, excelent din punct de vedere grafic – suntem incredibil de fericiți că propria noastră revistă a atras multe cuvinte de laudă din partea unor participanți la procesul de lansare al Racquet și că e (din perspectiva lor, dar și a voastră) la același nivel calitativ în ce privește elemente precum designul, hârtia, conceptul, coperta sau felul în care a fost primită. Dacă nu ați luat încă Treizecizero pe curat, mai sunt ceva exemplare aici.

*

Grad Slamurile sunt un moment bun pentru ca brandurile să lanseze colaborări și campanii publicitare împreună cu marile nume din tenis. După reclama lui Federer pentru Mercedes și videoul-omagiu făcut de Nike pentru Serena, iată-l pe Agassi întorcându-se la US Open la zece ani după retragere, cu o ceașcă de cafea Lavazza în mână. Andre și celebrul brand italian au și un clip publicitar foarte simpatic, pe care îl puteți vedea aici.

*

De la cafea trecem la înghețată. Prima zi la US Open a fost caniculară și nu numai pentru jucători, dar și pentru vedetele din tribune. Mike Tyson a reușit să lase fără replică angajații unui chioșc după ce a deschis nonșalant un frigider și a plecat cu o înghețată de 5 dolari fără să plătească. ”Ce era să facem, să ne batem cu el? ” a tweetuit amărât vânzătorul. De acord, pentru 5 dolari nu cred că merită să-l provoci pe Tyson la duel.

*

Jucătorii de dublu, discriminați de US Open? Brazilianul Marcelo Melo s-a plâns pe Twitter că organizatorii nu-i tratează pe dubliști la fel ca pe jucătorii de simplu. Una din situații este transportul, la care cei de la simplu ar beneficia de tratament preferențial.

*

The Players Tribune are contribuții din ce în ce mai bune de la jucătorii de tenis. Seria ”What the (blank)?”, în care jucătorii completează spațiile goale cu lucruri din experiența proprie este foarte haioasă și ne dă niște informații drăguțe și surprinzătoare din culise. De exemplu, știați că Belinda Bencic ascultă Eminen înainte de meciuri și lui Vasek Pospisil i-e teamă că dinozaurii s-ar putea reîntoarce la viață? Într-o notă mai serioasă, cea mai recentă contribuție este a Carolinei Wozniacki, care face o declarație de dragoste pentru US Open, vorbește despre așteptări și felul în care i-au definit cariera. Alte texte recente, cel al Agnieszkăi Radwanska și cel al Monicăi Puig.

*

Cel mai bun articol al acestor zile pre-US Open e cel din New York Times, semnat de Brian Phillips (ex-Grantland, o semnătură pe care v-am recomandat-o adesea) și dedicat lui Roger Federer. Care, chiar și el, e din carne și oase.

*

Apropo de Federer: un interviu acordat înainte de USO, în care elvețianul vorbește despre planurile sale de revenire în 2017 și cum s-a simțit trebuind să renunțe la toate aceste luni.

*

Throwback Thursday. Simona joacă azi cu Safarova. În 2013, la primul lor meci, Simona o învingea pe Lucie și se califica în finala de la Nurnberg.

*

Un grafic despre defensiva lui Rafa Nadal în meciul de debut cu Istomin.

*

V-ați întrebat vreodată ce se întâmplă cu tenisul din Africa? Dacă există, dacă are potențial, dacă întâmpină probleme, dacă sunt șanse ca un viitor număr 1 să provină din Kenya sau Botswana? Adevărul e că, exceptându-i pe jucătorii din Africa de Sud, rareori auzim ceva despre tenisul de pe continentul negru. Iată o sumedenie de detalii și răspunsuri în acest articol cuprinzător din New York Times; o lectură bogată, care merită atenția voastră.

*

Între timp, tenisul din Canada nu mai e o speranță pentru viitor, ci o certitudine a prezentului. Canadienii nu îi au doar pe Milos Raonic și pe Eugenie Bouchard; au câțiva juniori de mare perspectivă, care, după toate probabilitățile, vor deveni curând prezențe solide în cele două tururi. Printre ei, Bianca Andreescu, o jucătoare de origine română. Cum a reușit Canada să devină o putere în tenis – iată o poveste pe care trebuie să o analizăm cu atenție.

*

De ce este Juan Martin Del Potro unul dintre cele mai iubite personaje din tenis la acest moment.

*

“Ar putea fi cel mai bun urmaș al lui John McEnroe. Păcat, însă, că ar prefera să fie baschetalist”. Profilul realizat de New York Times Magazine lui Nick Kyrgios, un jucător despre care mulți dintre noi încă nu știm cum să-l citim: “The electric, infuriating Nick Kyrgios”, de Michael Steinberger.

*

Un timeline al celor 22 de titluri de Grand Slam câștigate de Serena Williams.

*

Și un articol despre schimbarea jocului Serenei de la forță pură la forță direcționată eficient. Cifrele arată că în ultimii opt ani, Serena a mărit viteza serviciului, a micșorat numărul loviturilor per schimb și stă mai puțin pe teren. Pentru a se menține în top și a-și menaja corpul, Williams a făcut constant ajustări în tactică și felul în care gestionează meciurile.

Dacă ți-a plăcut grupajul acesta cuprinzător și jucăuș, în perioada US Open îl poți primi direct în inbox dacă te abonezi aici.