Victorie grozavă pentru naționala de handbal! La debutul lui Xavier Pascual pe banca tehnică, România câștigă fără dubii în Belarus. Drumul spre Euro arată bine!

România deschide entuziasmant complicatul drum de calificare la Campionatul European din 2018: 26-23 în Belarus, pe terenul unei echipe care a terminat pe locul zece cea mai recentă ediție a campionatelor europene.

Victoria vine la aproape opt ani distanță de ultimul meci câștigat în preliminariile unui turneu final european (33-29 cu Polonia) și este cu atât mai importantă cu cât Belarus va fi, cel mai probabil, principalul adversar direct în lupta pentru calificarea la Euro.

*

Preluată recent de spaniolul Xavier Pascual, aflat de ani buni pe lista scurtă a celor mai apreciați tehnicieni ai handbalului modern, naționala masculină de handbal a împrumutat brusc din experiența (și faima) antrenorului Barcelonei (cu care a câștigat de două ori Liga Campionilor, pierzând alte două finale) și a început cum nu se poate mai bine campania de calificare la Europeanul din Croația.

România nu a mai participat la un turneu final de peste 20 de ani, iar aducerea lui Xavier Pascual pe banca tehnică vine acum ca o puternică declarație de intenție: dintr-o dată, băieții ne arată că știu să joace handbal.

Echipa a început campania de calificare pentru Euro acum doi ani, în 2014, într-o grupă secundară câștigată înaintea Italiei și a micului stat Kosovo, iar locul din preliminarii a fost obținut la baraj, printr-o dublă cu Israel. Asta vine să confirme ceea ce mulți știu deja prea bine: când vine vorba de handbalul masculin, România se măsoară mai degrabă cu cei slabi decât cu cei foarte buni.

Puțini își mai amintesc azi de cele patru medalii de aur obținute, în anii 60′ și ’70, la campionatele mondiale, și la fel de îndepărtate sunt cele patru medalii olimpice (una de argint, trei de bronz), ultima câștigată la Los Angeles, în 1984. Dar în loc de ciudă – frustrarea subțire că uite domne’, nici la handbal nu mai suntem ce-am fost! – performanțele din trecut pot funcționa ca o motivație proaspătă: știm unde vrem să ne întoarcem. Iar aducerea lui Pascual la echipă e o solidă confirmare că (prea) mult-așteptata revenire în lumea bună a handbalului masculin este și posibilă.

*

Când l-a înlocuit pe banca României pe Aihan Omer (demisionat din motive personale), Pascual a devenit responsabil și de pregătirea strategiei naționale de dezvoltare a handbalului masculin românesc pentru următorul ciclu olimpic. Altfel spus, principalul obiectiv al parteneriatului dintre FRH și antrenorul pe care îl împarte cu Barcelona este calificarea la Jocurile Olimpice de la Tokyo, în 2020. Cu asta în minte, așteptările imediate au fost trecute, probabil firesc, în plan secund: liniștiți, ne-am așezat să privim fără venin primele înfrângeri și fără tumbe primele victorii.

Dar e greu, după succesul din Belarus, să nu ridici sprânceana a mirare. Sigur, nici Ghionea (șase goluri), nici Cîntec (cinci) și nici colegii lor nu au învățat să alerge, să paseze, să sară și să arunce la poartă în cele câteva zile pe care le-au petrecut lângă Xavier Pascual. Dar fiecare dintre ei – și individual, dar mai ales împreună cu ceilalți – a jucat un handbal mai bun decât ne așteptam. Și asta mai ales în apărare, unde numeroasele blocaje din zona centrală i-au ajutat pe băieții lui Pascual și Eliodor Voica să fugă la patru goluri distanță, 6-2, după pimul sfert al meciului. Un pasaj de 13 minute în care România nu a primit gol și a arătat mereu ca o echipă cu idei.

Dovadă, de acolo și până la final Belarus nu a reușit să se apropie niciodată la mai puțin de două goluri. De fiecare dată când adversarii au dat senzația revenirii, Ghionea, Cîntec, Mocanu, Ramba sau Sadoveac au dus România la o distanță confortabilă. Chiar și când Belarus s-a apărat avansat, băieții au găsit ba angajările iscusite, ba șuturile năprasnice care i-au păstrat înainte. Până când, obosiți să tot alerge după egalare, probabil frustrați și de intervențiile decisive ale lui Popescu, care a prins o zi grozavă în poartă, bielorușii au început să adune mai multe erori individuale decât reușite personale și au încheiat jocul ușor nelămuriți: se așteptau la mai puțin din partea României, dar au primit ceva mai mult.

Probabil că asta-i valabil și pentru mulți dintre suporterii români care s-au trezit acum că se-ntrebă, cu zâmbetul în colțul gurii, nu cumva e posibil?

*

Duminică, pe 6 noiembrie, România primește la Cluj vizita Poloniei, marea favorită a grupei, o echipă care s-a bătut (învinsă de Germania) pentru medaliile de bronz la Jocurile Olimpice de la Rio.

Din grupa României mai face parte și Serbia. Primele două clasate vor merge la turneul final din Croația.