Mai multe voci, același mesaj: „România se poate bate cu orice putere din handbal. Nu ne mai e frică, e un sentiment nou pentru noi!”

Trei personaje al căror rol devine tot mai clar conturat în acest reviriment al handbalului feminin românesc, Tomas Ryde, Costică Buceschi și Alexandru Dedu, au avut o linie de discurs aproape similară în primele minute, la cald, după înfrângerea dureroasă cu Norvegia. Cu toții au subliniat relevanța performanței reușite de România, care nu poate fi umbrită de un eșec la limită contra unei mașinării de handbal precum Norvegia. Apoi s-au preocupat de moralul fetelor și au atras atenția asupra importanței meciului cu Polonia, care trebuie să ne dea ce-i al nostru, o medalie. Și, foarte important, au atras atenția asupra schimbării pozitive care se petrece în handbal. Au atras atenția către viitorul apropiat, care sună, dintr-o dată, mult mai încurajator. Către Rio, următorul obiectiv, pentru care acest Mondial servește deja o imensă doză de încredere.

L-am întrebat imediat după meci pe Tomas Ryde care-i primul gând după o astfel de înfrângere: “Sunt foarte mândru de echipa României și mândru că-s aici, jucând împotriva Norvegiei, pe care o consider cea mai bună din lume”. Ceva mai târziu, a detaliat, îmbărbătându-le pe fete.

Antrenorul Norvegiei, Thorir Hergeirsson, a întors complimentul: „Mulțumim echipei României pentru o luptă și un meci fantastic. Jocul lor a crescut extraordinar de-a lungul turneului și trebuie să ne temem de românce în viitor. Dar pentru fetele noastre tinere a fost prima oară când au jucat un astfel de meci, care merge în prelungiri, și s-au descurcat foarte bine”.

La microfonul Dolcesport, Costică Buceschi a trecut rapid de la amărăciunea celor câteva momente confuze ale arbitrilor către meciul cu Polonia.

“Noi am tras un semnal de alarmă înainte de meci, când am aflat (n.red. brigada de arbitri). Asta a fost. Fetele au zis că puteam juca până dimineață și tot nu puteam să câștigăm. Cred că victoria Norvegiei nu înseamnă că au fost peste noi, ci mai degrabă o pură întâmplare. Am jucat de la egal la egal cu ele și să ținem cont că noi am avut încă un meci cu prelungiri înainte.

Să sperăm că luăm o medalie. Fetele au luptat până la ultima secundă, sunt foarte supărate. Dar mergem înainte. Trebuie să învățăm și din înfrângeri. Ne fac mai tari. Fetele au arătat că sunt o echipă, am depășit accidentările, adversarul sau oboseala Cristinei Neagu. A jucat foarte bine pentru echipă Cristina, s-a apărat bine, a dat multe pase, a tras pentru echipă. Toate fetele au demonstrat că au valoare. Melinda a intrat în joc ușor-ușor, am reușit să echilibrăm balanța între extreme, că era un pic aplecată spre stânga. Apărarea a fost extraordinară, repriza a doua foarte bună, am revenit pe tabelă, asta a fost. Cred că România a arătat că are valoare să se bată cu orice echipă din lume. Dacă avem susținere de la cei de la care trebuie să avem susținere, România va avea o echipă foarte bună anul viitor. Sperăm să avem liniște ca să putem construi o echipă puternică, să ajungem la Rio și să jucăm acolo cum am făcut-o aici.

Polonia e pentru prima oară, cred, într-o fază atât de înaltă la un turneu final. Au demonstrat că pot juca foarte bine, au un cuplu de apărătoare foarte bune în zona centrală, se apără bine acolo. Noi sperăm să jucăm la nivelul acestor ultime trei meciuri. Va fi un alt meci, altă istorie, altă tactică, altă abordare. Începând de azi ne gândim numai la ceea ce urmează. Ar fi păcat ca munca fetelor să nu fie răsplătită cu o medalie.

Intrat prin telefon la Dolcesport, Alexandru Dedu a apăsat pe câteva idei importante: deschiderea către idei noi a handbalului românesc, respectul pe care și l-a căpătat această echipă, dar și perspectiva turneului preolimpic, pe care România are șanse să-l găzduiască.

“Am un singur cuvânt de spus apropo de această echipă, atât din punct de vedere personal, cât și ca președinte FRH: respect. Am mult respect pentru echipă, pentru staff-ul tehnic, pentru pregătire, abordare și luptă. Au demonstrat că au devenit o putere a handbalului mondial la acest moment. Poate că au fost câteva faze în care am fost dezavantajați. Dar echipa României a făcut față chiar și așa, a fost foarte aproape de finală. Puțin a lipsit ca Ardean Elisei să marcheze la acea ultimă acțiune și altfel vorbeam acum.  Nu ne-a lipsit nimic azi. Am arătat a echipă, am jucat împotriva unei echipe rutinate, care-i obișnuită să câștige. E un sentiment nou. Nu mi-e frică. Nici când vin danezele, braziliencele, norvegiencele în atac, nu ne mai e frică. Avem apărare!

Trebuie să încercăm lucruri noi. Nordicii au făcut asta demult și cam ei iau titlurile.

Este un campionat mondial care obligă. Lumea și-a reamintit de handbal. Am văzut o emulație fantastică în societatea românească. Vom dori rezultate. Grupa preolimpică o să fie destul de grea. Trebuie să vedem dacă Norvegia va fi sau nu campioană mondială, dar cred că vor fi trei echipe europene în grupa noastră și se califică doar două, deci va fi greu. În mod normal, vom organiza acest turneu preolimpic. Ne dă dreptul faptul că suntem în primele patru.

Cred și sper din toată inima ca fetele să ia bronzul duminică, dar pentru mine, ea va fi de aur.

Fetele sunt ca niște șnițele bătute în momentul ăsta. Cred că nu e locșor pe corpul lor unde să nu fie vânătăi și durere. Avem un staff medical foarte competent, fetele au voință și se vor recupera pentru Polonia. Cred că vom câștiga”.

Dedu a încheiat cu o concluzie pe care a mai enunțat-o și cu alte ocazii:

„Aceste rezultate sunt rezultatele întregului handbal românesc. Doar un pic de liniște ne trebuie. Un pic de ieșire din cutie și să observăm că deciziile luate de noi în ultimul timp sunt decizii luate și de alții, cu rezultate. Să observăm că nimeni nu are adevărul absolut în buzunar. Să fim cu capul deschiși și să încercăm să luăm deciziile cele mai bune.”

*

Fetele și-au stăpânit cu greu emoțiile. Paula Ungureanu, tot pentru Dolcesport, a comentat la cald:

Sunt atât de mândră de echipa mea. Sunt foarte supărată, dar în același timp, foarte mândră. Am jucat fantastic, am demonstrat pe teren că suntem o echipă în toată puterea cuvântului. Am avut o a doua repriză foarte bună. E a doua oară la rând când jucăm prelungiri, ceea ce este foarte greu, foarte obositor. Și totuși, am fost acolo, în meci. Mă bucur că am ieșit de pe teren cu bine, sănătoase și că am fost o echipă puternică. Aș fi în stare să mai joc încă un meci acum”.  

Gabriela Perianu a întărit spusele Paulei: „Sunt foarte mândră de echipa mea, de cum a luptat și sper ca într-o zi să învingem Norvegia, asta îmi doresc cel mai mult”.